EVOLUTIA POSTBELICA A LUMII CONSTEMPORANE: ECONOMIA SI POLITICA INTRE ANII 45-89

Capitularea Germaniei la 9 mai 1945 si a Japoniei la 2 septembrie 1945 punea capat unui razboi fara precedent care cuprinsese 80% din populatia lumii si s-a soldat cu 45 milioane de maorti si alte zeci de milioane de raniti. Cele mai mari pierderi umane le-a suferit : URSS cca. 20 milioane, polonia 6 milioane, Germania 5,5 milioane, Anglia 420.000 , Franta 600.000, Italia 450.000, SUA 300.000 etc.
In timpul razboiului omenirea a suferit imense pierderi materiale , evaluate la 1,384 miliarde dolari, cele mai mari fiind in URSS de cca. 145 miliarde dolari, precum si alte state pe teritoriul carora a trecut tavalugul razboiului. In Germania au fost distruse 40% din orasele cu peste 100.000 de locuitori dar capacitatile sale industriale nu au fost distruse in acceiasi proportie. Datoria sa externa a crescut de la 40 miliarde marci in 1940 la 380.000 in 1945. Tratatul de pace de la Paris si impartirea germaniei in cele patru zone vor face dificil si relativ indelungat procesul de revenire a germaniei in prima linie a puterilor economice. Japonia a fost puternic afectata sub raport industrial, Italia a pierdut 1/3 din avutia nationala, Franta 1/4 , etc. In anii refacerii economice postbelice Anglia, Franta, si Italia vor atinge abia in 1949 nivelul economic antebelic, Sua vor cunoaste un avant deosebit, iar Germania si Japonia raman pana spre anii 60 la nivel mai scazut si acest fapt a determinat stabilirea unui raport de forte intre principalele state ale lumii.
In lumea postbelica a SUA a devenit centrul economic , financiar si politic al lumii (exceptand URSS) avand o pondere de 56,4% din productia industriala maondiala in 1948, in timp ce Anglia detinea doar 11,7 %, Germania de vest 4,3%, Franta 4,1%, Italia 2,1% si Japonia 1,55. Dezvoltarea economica a statelor capitaliste a fost sustinuta si prin infiintarea in 1945 a Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare si a fonduluiMonetar International care impune autoritatea dolarului american pe plan mondial.
Refacerea rapida a Europei era o necesitate pentru SUA, ale caror fluxuri comerciale si interese politice erau legate de acesta zona si care, in absenta posibilitatilor de plata facea in mare masura inutila imensa capacitate productiva a SUA. In 1948 deficitul tarilor europene cu SUA era de peste 8 miliarde de dolari, si prin urmare, a fost elaborat „planul MarschalL (1948) care urma sa elimine criza de dolari din Europa si sa faciliteze pozitii compatibile economice intreEuropa, devastata de razboi si America dispusa sa-i ofere ajutorul: in esenta se avea in vedere eventualitatea ca pe fondul slabirii economiei Europei occidentale sa nu se produca instituirea dominatieiei sovietice asupra intregului continent. Functionarea acestui plan a insemnat acordarea catre statele europene apusene a unui ajutor financiar insumand 14 miliarde dolari din care 80% erau nerambursabili. In aceiasi orientare se inscrie si Carta de la Havana din 1948, prin care se viza inlaturarea restrictiilor comerciale si a taxelor vamale discriminatorii, punandu-se bazele Acordului General pentru Tarife si Comert.
Pe de alta parte in Europa postbelica si face tot mai mult loc ideea unor State Unite ale Europei care sa cotracareze influenta covarsitoare a SUA, adica ceea ce a devenit in zilele noastre Uniunea Europeana, bazata pe Piata Comuna, in care sa functioneze libertatea circulkatiei marfurilor, capitalurilor, serviciilor si a persoanelor.
Dupa 1945 statul sovietic, aliat in razboi cu puterile occidentale, cauta sa aplice principiul stalinist conform caruia „ oricine ocupa un teritoriu isi impune propriul sau sistem social. Oricine isi impune propriul sistem in masura in care propria armata este capabila de aceasta”. Inca din timpul razboiului la intalnirile la nivel inalt URSS a obtinut recunosterea de catre liderilor occidentali a controlului militar si ideologic asupra Poloniei Romaniei, Ungariei Cehoslovaciei, Bulgariei, Iugoslaviei, Albaniei, Germaniei de Est, a estoniei Lituaniei Si Letoniei, renuntand la orice pretentii asupra Finlandei si a Greciei. Astfel sovieticii instaureaza in Europa centrala si de Est o serie de guverne comuniste, sustinute de ocupatia militara si care vor inaugura tipul sovietic de economie centralizata. Bulgaria, Romania si Ungaria erau considerate state invinse, fiind obligate la despagubiri de razboi: Romania 300 milioane dolari catre URSS, Ungaria 300 milioane de dolarii (din care 200 milioane de dolari catre URSS) si Bulgaria 70.000 de dolari (din care 45 milioane catre URSS). Jaful sovietic (prin intermediul societatilor mixte) in Europa de Est intre anii 1944 – 1954 este estimat la cca. 15 miliarde dolari.
In 1949, statele aflate sub contolul URSS au constituit Consiliul de Ajutor Economic reciproc (CAER), carora i s-au adaugat ultrerior Mongolia, cuba si Vietnamul. Aceasta structura accentueaza dependenta acestora de URSS prin schimburile de neechivalente si prin tendintele de neplanificare comuna. Aceasta organizatiei economica isi va inceta existenta in anul 19900, dupa ce mai multe incercari de reformare a sa – ca si in sistemul politic in ansamblu – au condus la esecuri si la accentuarea sensibilitatilor nationale care vor determina la parbusirea din anii 1989-1990.
Pentru istoria omenirii, cat si pentrun aceea a societatii de tip acpitalist, evenimentele care au avut loc la sfarsitul anilor 80, reprezinta”marea basculare”, in sensul de trecere de la o stare la alta. Inmultirea extraordinara a relatiilor economice internationle supuse legilor economiei de piata, globalizarea monetara si finaciara, prabusirea sistemului sovietic, dinamica exploziva aunor state mkici si alte asemenea fenomene au determinat configuartia lumii capitaliste de astazi, intr-o structura copacta de economii si societati si chiar existenta unor forme inedite, ca aceea a Chinei (un stat si doua sisteme economice).