TRASATURI GENERALE ALE ECONOMIEI ROMANE INTRE ANII 1945-1989

In afara semnificatiei politice, guvernul instaurat la 6 martie 1945 in Romania, avea o serie de obiective economice care vizaui continuarea eforturilor de razboi alaturi de armata sovietica si onorarea obligatiilor de armistitiu ira, dupa terminarea razboiului, refacerea economiei tarii si asigurarea schimburilor cu URSS prin intermediul SOVROMURILOR, societati economice mixte romano-sovietice care vor impune curand, schimbul de neechivalente , transformanduse in societati de aprovizionare a pietii sovietice din Romania.
Pentru un stat cu structura economica preponderent agrara ca cea a Romaniei, o latura esentiala in refacerea economica o constituia reforma agrara, realizata in martie 1945, prin care au fost expropriate mosiile peste 50 ha, precum si proprietatile agricole ale celor fugiti din tara, ale criminalilor de razboi, ale germanilor din zonele locuite de populatie saseasca, precrum si ale celor care nu si-au lucrat pamantul in ultimii 7 ani in regir prprie.
Spre deosebire de alte reforme agrare din trecut, cu acest prilej a fost dat taranilor si un inventar agricol; improprietarirea s-a facut fara despagubirea proprietarilor expropriati, dar cu plata catre stat a celor improprietariti a uneim sume esalonate pe 15-20 ani, care va fi anulata dupa inceperea procesului de cooperativizare, in anul 1949 si incheiat cu forta in anul 1962.
Dupa venire la putere a guvernului prosovietic condus de dr. petru Groza a avut loc organizarea subordonariieconomice a tarii fata de interesele URSS prin acorduri bilaterale care prevedeau crearea SOVROMURILOR (societati comerciale romano-sovietice care aveau sa fie desfiintate in anii 1954- 1956) si care presupuneau aporturi de capital sovietic si romanesc, numai ca aportul sovietci era constituit din averile germane din Romania! In acest mod se asigura un transfer constant din venitul national al tarii catre URSS, greu de evaluat in lipsa unor documente stocate exclusiv in arhivele sovietice, dar estimate la cca1/2 din actvitatea economiei romanesti din acei ani.
Pentru coordonarea activitatii economice a guvernului P.Groza a infiintat Consiliul economic interministerial care la sfarsitulanului 1945 devine Consiliul Superior al Economiei Nationale urmand sa stabileasca norme si avand controlul asupra
Repartizarii creditelor si materiilor prime catre intreprinderi, unde functionau comitete de fabrica formate din reprezentanti ai muncitorilor si ai patronatului; faptul acesta echivala cu inceputul unei economii centralizate de tip sovietic la noi in tara. Prin munca sustinuta unele intreprinderiindustriale au fost refacute intr-un termen scurt: uzinele ASTRA-Arad, distruse in proportie de 60%, iar IAR – Brasov, desi distrusa in proportie de 80% a fost refacuta in 10 luni. In decurs de numai 6 luni au fost refacute 60% din caile ferate distruse, percum si 70 % dinreteaua de telecomunicatii. Au fost facute eforturi importante pentru trecerea la productia de pace, astfel ca in 1947 la IAR se realiza primul tractor romanesc (dupa modelul sovietic in cadrul societatii mixte SOVROMTRACTOR). S-a realozat un mare voluM de munca voluntara si au deschis cateva santiere ale tineretului pentru construirea de cai ferate, conducte de gaz, irigatii etc.
Cu toate realizarile, in 1946, industria metalurgica realiza doar 46,6% din productia anului 1938.
Influenta uriasa care a urmat anilor de razboi, facut sa se produca o extraordinara devalorizare aleului si a determinat guvernul sa etatizeze BNR, in 1946, si sa faca o reforma monetara la 15 august 1947, cand banii vechiacumulati in cantitati uriase la particulari trebuiau schimbati in noua meneda : orice cetatean primea 75 lei noi pentru 1.500.000 de lei vechi, un salariat primea 150 lei noi pentru 3000.000 lei vechi, un taran 250 lei noi pentru 5.000.000 lei vechi iar un patron putea schimba numai o suma echivalenta cu doua salarii medii ale muncitorilor din intreprinderea respectiva. Cei care detineau valuta sau aur trebuiau sa le preschimbe la BNR, sub amenintarea pedepsei cu moartea. In 1948 BNR este transformata in Banca de Stat a Republicii Populare Romane, intre altele, cu atributii de control a vietii economice prin noua moneda introdusa prin reforma monetara.
Tot in 1948, Parlamentul tarii a votat legea contolului economic, care urma sa fie infaptuita cu cadre fara pregatire economica, recutate dintre muncitori, care trebuiau sa actioneze pentru indeplinirea cu orice pret a indicatiilor centrale.
In anii urmatori, sub supravegherea consilierilor sovietici si folosind metode brutale, regimul democrat popular a reusit sa disloce, metodic si masiv, proprietatea privata , creditul si moneda. In anul 1977 a fost majorata durata medie de folosire a echipamentelor industriale de la 15 la 27 de ani, fapt care a permis disponibilizarea a peste 1000 miliarde lei, utilizate in realizarea unor ambiti megalomane ale regimului comunist condus de N. Ceausescu, in detrimentul reinoirii parcului industrial si al reducerii decalajelor tehnologice.
In anul 1948, productia industriala era de 85% fata de nivelul din 1938, si se face simtita orientarea regimului comunist catre sporirea efortului de industrializare ori acest fapt nu se putea realiza fara nationalizarea acestui sector, lucru ce s-a infaptuit la 11 iunie 1948 cand Marea Adunare Nationala a adoptat legea pentru nationalizarea principalelormijloace de productie si anexele acestora.
Ulterior in 1948 au fost nationalizate toate bancile si institutiile de credit particulare, caile ferate, institutiile sanitare si intreprinderile cinematografice. La inceputul anului 1949 au fost nationalizate si intreprinderile industriale mai mici si se instituie monopolul sttului asupra comertului exterior. In aprilie 1950 au fost nationalizate imobilele fostilor proprietari de terenuri agricole, de intreprinderi, comercianti iar proprietarii acestora au fost deportati in alte zone ale tarii.
In ceea ce priveste comertul exterior, intre anii 1950-1989 acesta a crescut valoric de 36 ori. Poderea Romaniei in comertul mondial a crescut de la 0,3% in 1950 pana la 1% in 1977. Urmare a politicii economice adoptate spre deceniul opt Romania decade treptat din pozitia anterioara, astfel ca in 1988-1989 ajunge la numai 0,4% din comertul mondial. Pana in anii 50, numeric tarile cu care Romania a intertinut relatii economice, comerciale si de cooperare se limita in interiorul blocului sovietic. Acestea au crescut treptat ajungand la 152 in anul 1980, scazand la 142 in 1989.
In deceniul noua al secolului trecut se constata o puternica dependenta fata de URSS la importul de energie, fier, produse necesare sustinerii industriei supradimensionate, construita accelerat in deceniile sapte si opt.
Aparent diversa, orientarea si structura comertului esterior al Romaniei din cele doua decenii anterioare anului 1989 sunt de fapt profund distorsonate de considerente politice si ideologice,. Ori prin reactiile adesea imprevizibile, ale conducerii de la Bucuresti. Orientarea industrializarii accentuate peste posibilitatile proprii de materii prime, a adus Romania in situatia de a fi dependenta de materiile primenecesare intretinerii unei productii industrilae supradimensionate, energofaga si poluanta.
Pentru acoperirea datoriei externe Romania ear nevoita sa exporte masiv produse alimentare , chiar cu pretul infometarii populatiei, prin reducerea volumului acestora pe piata interna. Expresia ultima a acestei evolutii a fost colapsul economic, regasit dincolo de propaganda „ socialismului multilateral dezvoltat”.