vineri, 6 noiembrie 2009

ECONOMIA ROMANIEI IN ANII MARIICRIZE ECONOMICE MONDIALE - INFLUENTA EI ASUPRA ECONOMIEI ROMANESTI

Criza economica de supraproductie dintre anii 1929-1930, declansata prin crahul bancar de la New York din octombrie 1929 a afectat si Romania. Aici au actionat o serie de factori agravanti, specifici legati de structura economiei noastre, de crestere in proportii alarmante a decalajului dintre veniturile populatiei si preturi, a decalajelor dintre export sipreturile la importuri, caci, presata de obligatiile financiare externe Romania era obligata sa forteze un export in pierdere. In tara noastra criza a inceput printr-o criza agrara inca din 1928 si prin intermediul sferei financiare (impozite, bugete, datorie publica) s-a propagat in toate celelate sectoare ale vietii economice
Semnele crizei economice au aparut in unele sectoare industriale inca din 1928, dar in 1929 ele isbucnesc cu violenta. Criza s-a manifesta prin cresterea stocurilor, urmata de reducerea productiei in medie cu 42%.
Politica economica dusa de guvernele perioadei ca si masurile pentru iesirea din criza au imbracat urmatoarele forme:
a). economii la capitalul constant realizate prin reducerea investitiilor, dar si prin intensificarea utilizarii fortei de munca si scaderea cheltuielilor pentru protectia muncii;
b). economii la salarii obtinute prin concediawerea unui numar insemnat de muncitori si functionari, prin practicarea saptamanii de lucru incomplete cu reducerea corespunzatoare a slariilor;
c). Accentuarea politicii perfectioniste prin sporirea taxelor vamale la import, controlul devizelor si limitarea cantitativa a importurilor;
d). Extraordinarea scadere a pretului produselor agricole a permis industriilor care foloseau materii prime agricole sa traverseze mai usor criza prin exploatarea muncii producatorilor agricoli si a consumatorilor;
e). Organizarea –pe scara redusa- a unor lucrari publice (construirea unor sosele) spre a da de lucru macar unei parti din numarul mare de someri.
Declansata insa in 1928, criza agrara a cuprins toate ramurile agriculturii si s-a prelungit pana la ajunul celui de-al doilea razboi mondial, insa, intre 1929 si 1933, impletindu-se cu criza industriala a cunoscut o ascutime deosebita.
Scaderea puterii de cumparare apopulatiei a insemnat restrangerea consumului intern si o reducere a circulatiei marfurilor; un numar de comerciantimari si mici s-au ruinat na mia putand onora platile pentru marfurile luate cu credit.
In privinta comertului exterior, datorita rolului pe care il avea Romania in diviziunea internationala a muncii, aceasta a continuat sa ramana o sursa de materii prime si datorita nevoii de devize pentru plata datoriei externe, in anii crizei economice exporta cu mult mai multe produse proprii decat importa. Trebuie remarcat faptul ca desi balanta comerciala a Romaniei a ramas activa pe toata perioada crizei, soldul acesteia nu putea sa acopere deficitul balantei de plati externe, situatie datorata fortarii exportului romanesc la niste preturi extrem de scazute; „fuga capitalurilor” din Romania a accentuat aceasta stare deficila, inclusiv o reducere grava a stocurilor de devize la BNR (de la 7,7 miliarde lei in 1930 al abia 758 milioane in 1933)
Dezechilibrul balantei de platii a obligat romania sa introduca un regim de restrictii si de control al schimburilor comerciale cu strainatatea, deoarece unele tari aplicau restrictii valutare si deci blocau sumele cuvenite pentru exportatori; statul roman a fost nevoit sa infiinteze un oficiu de compensatii pentru acoperirea deficitelor din exporturile romanestiin aceste tari. Alta masura a fost adoptarea in 1932 a monopolului BNR pentru comertul cu devize. A fost luata masura contingentarii importurilor (adica fixarea unor cote limita a importurilor in functie de disponibilitatile de plata existente in alte state) tinzand catre exportul prin compensatie. Pe plan intern a fost introdus sistemul primelor de export si metoda „statului cumparator” care permitea o oarecare ridicare a pretului produselor agroalimentare.
Romania a redus taxele de export pana la eliminarea acestora pentru cereale si derivatele acestora, adr astfel de masuri s-au dovedita a fi ineficiente si din 1931, inaugureaza politica de valorificare a cerealelor in paza careia se stabile o prima de export de 10.000 lei pentru un vagon de grau si 13000 lei pentru un vagon de faina, urmarindu-se prelucrarea ion tara a produselor agricole si sprijinirea industriei aferente.
Din 1932, statele occidentale au trecut si ele la contingentarea exporturilor agricole, astfel ca statele exportatoare nu-si mai puteau vinde pe piata occcidentala cantitatile disponibile fiind, deci, in imposibilitatea de a-si procura devizele necesare achitarii datoriei externe. Romania a ripostat fata de aceasta situatie prin tr-o serie de masuri care priveau lichidarea creantelor sale in statele care introdusesera astfel de restrictii.
In domeniul finatelor publice, criza s-a manifestat prin scaderea capavitatii de plata a impozitelor si scaderea veniturilor bugetare, accentuarea presiuni fiscale asupra populatiei si prin cresterea considerabila a datoriei publice. Anii crizei au dus si la ruperea unitatii bugetului romaniei, deoarece alaturi de bugetele ordinare isi fac aparitia si bugeteleextraordinar caci statul nu mai poate face fata presiunii obligatiilor sale de plata. Pentru redresarea situatiei au fost sporite impozitele indirecte ceea ce lovea in consumatori, adica in nivelul general de viata al populatiei.
In fata unei asemenea situatii, statul a luat masuri de reducere a cheltuielilor bugetare, in special a celor cu destinatie soacial/culturala, a salariilor functionarilor si muncitorilor, in scopul redresarii situatiei economice.
Incepand cu 1 ianuarie 1931 s-a trecut la aplicarea primei „curbe de sacrificiu” in baza careia salariile tuturor functionarilor statului erau reduse cu 10-25%; totodata s-a sistat acordarea de gradatii iar avansarile nu mai erau insotite de sporul corespunzator de salariu. Profitand de aceasta multi patroni au aplicat aceleasi reguli si in cazul intreprinderilor particulare.
In septembrie 1932 a fost aplicata a doau curba de sacrificiu care a adus noi economii statului iar in 1933 a treia prin reducerea salariilor si pensiilor.
Situatia dificila astatului s-a datorat si imprumuturilor contractate din strainatate, precum si concesiunilor acordate monopolurilor straine. Aceste imprumuturi, ca urmare a conditiilor in care au fost acordate, duceau la accentuarea dependentei Romaniei fata de strainatate.
Toate aceste masuri de sporire a fiscalitatii, de reducere a salariilor si de aplicare a politicii portilor deschise capitalului strain, departe de a asigura un buget echilibrat, au contribuit la accentuarea deficitului bugetar si la devalorizarea accentuata aleului, astfel ca in anul 1932 Romania este nevoita sa renute la convertibilitatea leului.
Criza in domeniul bancar s-a reflectat in faptul ca prabusirea preturilor la produsele agricole si restrangerea activitatii industriale au determinat pe deponenti sa retraga masiv depunerile. Numeroase bancu care nu au facut fata acestei cerei masive de lichiditait au fost nevoite sa dea faliment, intre acestea si banci importante ca Banca Generala a Romaniei si Marmorosch Blank, ale caror portofolii au fost preluate de BNR al carui rol a crescut mult .
In concluzie se poate afirma ca aceasta criza economica mondiala a avut efecte devastataoare asupra economiei Romaniei.

0 comentarii:

About This Blog

Lorem Ipsum

  © Blogger templates Newspaper III by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP