AVANTUL ECONOMIC DINTRE ANII 1924-1928

Faurirea complexului economic unitar aducea la ordinea zilei problema cailor si modalitatilor de dezvoltare in viitor a economiei pentru fructificarea superioara a posibilitatilor oferite de Marea Unire. Primul deceniu postbelic a fost strabatut de un amplu complex de idei ce purtau pecetea epocii si reflectau o serie de conceptii de politica economica. O asemenea conceptie promovata de burghezia liberala , grupata in jurul PNL si in jurul BNR, avea in vedere o dezvoltare economica prin noi insine.. Aceasta conceptie viza trecerea unei parti a capitalului strain in posesia celui autohton, care trebuia sa dobanmdeasca pozitii preponderente in toate sferele activitatii economice. Aceasta politica economica liberala se va concretiza in legislatia adoptata de guvernele liberale care au condus tara pana in anul 1928.
O alta conceptie in politica economica era reprezentata de « portile deschise » privind facilitatile acordate capitalului strain, sutinuta de politicienii P.N. Taranesc. Aceasta conceptie economica national-taraneasca va fi fundamentata dupa anul 1926 si va fi pusa in aplicare dupa anul 1928, cand PNT va ajunge la guvernare, dar in 1935 se renunta la el, dovedindu-se foarte pagubitor pentru tara in anii crizei economice mondiale.
La inceputul anului 1924 refacerea economica a tarii era , in linii mari , rezolvata si in perioada ce a urmat pana in anul 1929 are loc o crestere simtitoare a vietii ecopnomice romanesti. Acest avant economic era favorizat si de unele conditii economice externe legate de cererea in crestere pe piata externa de petrol, lemn si cereale, la preturi care s-au mentinut la un nivel ridicat pana in anul 1929 cand va izbucni criza economica.
Guvernele liberale ale perioadei au elaborat o legislatie economica a carei fundamentare juridica se regaseste in Constitutia sin 1923 care prevedea ca « toate zacamintele minerale precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea statului » care poate concesiona exploatarea acestora antreprenorilor care facusera anterior unle investitii in aceste sectoare.
Masurile liberale de politica economica care aucontribuit la avantuleconomic dinter1924 – 1929 pot fi grupate in trei categorii : a) legislatia industriala ; b). tarife vamale protectioniste ; c). politica de finantare si de creditare pentru ramurile economiei nationale.
Prin legea comercializarii si controlului intreprinderilor statului, adoptata in 19124, se introduceau si in intrepriderile statului pricipiile comerciale din cekle particulare, creandu-se conditii avantajoase pentru cointeresarea capitalul privat in intrepriderile de stat.
Legea energiei adoptata in acelasi an acordat avantaje importante investitorilor din domeniul producerii energiei electrice, cu obligatia ca ¼ din productie sa fie cedata statului.
Politica tarifelor vamale protectioniste a constituit un mijloc de aparare a productiei interne fata de concurenta straina si sustinere a industrializarii.
In conditiile lipsei de capital strain, pe piata interna statul roman a practicat un intervantionism economic a carui parghie a fost politica de finantare si creditare a industriei.
In acest scop, in anul 1923 a luat fiinta Societatea nationala de credit industrial cu capital al statului si a BNR pentru incurajarea industriei mari, care in 1924 a fost creditata de aceasta Societate in proportie de 6%, dar in anul 1928 in proportie de 125 si intreprinderile astfel finantate dadeau o productie de 30,8% din totalul productiei industriale romanesti.
Fata de perioada antebelica se constata o cresterea poderii industriei maricca.80% fata de industria mica
.Intre diferite ramuri industriale existau inegalitati in privinta dotarii cu echipamente, calificarea fortei de munca, puterea instalatiiloretc. ; in acesti ani productia industriala autohtona asigura 60% din necesarul intern, insa aceasta media ascundea mari disproportii intre caele cateva intreprinderimoderne si numarul mare al celor ramase in urma sub raport tehnic si tehnologic.
Dezvoltarea relativ slaba a industriei romanesti si posibilitatile reduse de import faceau ca in Romania consumul produselor fabricate sa fie scazut fata de alte state europene. Volumul consumul produselor industriale in Romania, confera inca un caracter agrar economiei romanesti, oglindit si de gradul de ocupare a ;l fortei de muncade abia 10% in industrie si de 78% in agricultura.
Agricultura a cnoscut si ea o dezvoltare sustinuta sub impulsul consecintelor pozitive ale reformei agrare din anul 1921, acesta ducand la lichidarea proprietatii latifdiare, apreciata ca o piedica in calea progresuluieconomic si a trecut pe primul plan mica proprietate taraneasca. Daca suprafetele insamantate au crescut , productia nu a inregistrat aceiasi evolutie , inregistrandu-se variatii de la u an la altul, in crestere pana in anul 1926, apoi in scadere si iarasi in cresterea pana in 1929. Randamentul la hectare ra f scazut fiind depasite cu mult de cele din tarile cu agricultura intensiva ca Austria, Germania, Cehoslovacia.
In ceea ce priveste sectorul zootehnic, desi Romania dispune de conditii bune, seconstata o scadere a septelului nu numai in raport cu situatia antebelicadar si cu anul 1922
Refacerea economiei si avantulacesteia dupa anul 1929 a dus la cresterea schimbului de marfuri si adancrea pietei interne, stimulata si de politica protectionista a statuluicare cauta sa asigure piata romaneasca pentru produsele proprii.
Comertul interior era practicat de o sumedenie de intreprinderi cu rol limitat. In ceea ce priveste comertul exterior, incepand cu 1920, Romania a redevenit cel mai important exportator de cereale dintre statele agricole danubiene, in 1925 Romania fiind a patra exportatoare de grau pe piata mondiala.
In relatiile comerciale ale Romaniei, politica tarifelor vamale a constityuit un m ijloc important prin care statul incerca sa apere productia industriala interna de concurenta straina.
In anul 1921 a intrat in vigoare un nou tarif vamal care avea un caracter protectionist pentru industrie, mentinand si taxele la export la produsele agricole, pana in 1923 cand s-a dat libertate deplina pentru exportul tuturor cerealelor, fara nici o restrictie.
Dupa1924 sporirea productiei materiale avea ssa determine si dezvolatrea comertului exterior, care sporeste atat cantitativ cat si valoric.
In perioada analizata nu se modifica substantial structura comertului exterior, importul fiind format in mod preponderent din produse industriale, iar exportul avea la baza materiile prime si produsele agricole.
In anul 1927 a fost punctul valoric culminant pentru exportul romanesc in intreaga perioada interbelica, atingand plafonul de 38 miliarde lei la un import de 34 miliarde lei.
Sporirea impozitelor si taxelor este o caracteristica a perioadei ca urmare a policticii statului de realizare a unor veniturimai consistente pentru redresarea treptata a bugetului si diminarea datoriei publice.
Circulatia monetara s-a caracterizat prin sporirea continua a masei monetare si a inflatiei cu toate masurile de franare initiate.
Activitatea bancara si de credit s-a caracterizat prin cresterea cu cca 1 million anual a ponderii capitalului romanesc, ceea ce inseamna scaderea capitalului bancar starin de la 33%
In 1923 la 25 % in 1928, sistemul bancar romanesc fiind dominat de noua banci mari, rolul principal revenind BNR. Caracteristica perioadei de avant economic o constituie orientarea cu precadere a capitalului bancar spre satisfacerea nevoilor industriei si comertului si intr-o masura mai micaagriculturii latifundiare, fara a mai vorbi de mica proprietate taraneasca, nevoita sa apeleze la capitalurile individuale (camataresti) sau la resursele sistemului cooperatiei si a bancilor cooperative, constituite dupa modelul olandez sau danez.
Are loc un proces de concentrare si de centralizare a capitalurilor bancare, exprimat in sporirea capitalurilor marilor banci care reprezentau35% din capitalul tuturor bancilor existente. A sporit interesul capitalului bancar pentru plasamentul capitalului direct in industrie, considerat mai sigur decat in agricultura cu recolte nesigure de la un an la altul.