TRASATURI GENERALE ALE ECONOMIEI MONDIALE IN TIMPUL PERIOADEI INTERBELICE

La primul razboi mondial au participat 32 de tari ,au fost mobilizati circa 10 milioane de militari,iar distrugerile si pierderile uname au fost fara precedent.In cei 4 ani ai razboiului 28 iulie 1914- 11 noiembrie 1918 au fost ucisi peste 9 milioane de oameni,15 milioane de raniti,5 milioane disparuti.Pagubele de razboi s-au ridicat la 331.6 miliarde dolari,iar cheltuielile beligerantilor au fost de 200 miliarde de dolari din partea puterilor Antantei si 83 miliarde din partea Puterilor Centrale.Aceste uriase sume au fost procurate prin cresterea emisiunilor monetare,ceea ce a dus la sporirea inflatiei,si neputinta de a acoperi cheltuielile de razboi.Lansarea de noi imprumuturi externe si interne in anii razboiyului a insemnat aruncarea unei parti din marele efort de razboi asupra generatiilor viitoare.Pierderile materiale ,uriasul consum neproductiv,distrugerile de razboi,au dus la diminuarea substantiala a avutiei nationale a tarilor beligerante si a avut consecinte grave asupra nivelului de trai al populatiei.Potentialul industrial al Europei s-a redus la 40% iar cel agricol la 30%.Mari distrugeri datorate operatiunilor militare au avut loc in Franta,Rusia,Belgia,Romania,Serbia in timp ce in Germania si Anglia pierderile pe teritoriile lor au fost mai mici.Puterea economica a SUA a sporit mult in timpul razboiului mondial.(inainte de 1914 sua era debitoare unor state europene,dupa razboi datoria Europei fata de SUA fiind aproape 14 miliarde de dolari)Datoria Europei fara de SUA nu se limiteaza la datoria de razboi : capitalurile invetite de SUA dupa razboi sporesc an de an.,exportul sau in Europa crescand an de an ,in timp ce importurile raman aceleasi.(1/3 din stocul mondial de aur era detinut de SUA).Din acest moment centrul de greutate al economiei mondiale a trecut definitiv in SUA ,in timp ce economia Europei a fost data inapoi pana la nivelul anului 1905.In acest context international fragil de la sfarsitul razboiului ,sistemul tratatelor de pace de la Paris incheiate intre anii 1919 – 1920 cu statele invinse (Germania,Austria,Bulgaria,Turcia si Ungaria) venea sa consfinteasca noua stare de lucruri,sa aseze granitele noii Europe.Conferinta de la Paris a fost serios pusa la incercare in rezolvarae problemelor economice.Una din principalele probleme a fost problema reparatiilor de razboi.Astfel Franta care suportase o mare parte din greul razboiuluiurmarea sa obtina de la Germania rapararea in mare masura a pierderilor suferitesi sa lege plata datoriilor sale indeosebi catre SUA de acestea.Cum piata germana avea foarte mareb importanta pentru americanii care urmareau sa mentina capacitatea economica a Germaniei,reprezentantii SUA la tratative cautau sa reduca cat mai mult reparatiile datorate de Germania si sa le separe complet de datoriile de razboi ale aliatilor catre SUA.Anglia avea o pozitie intermediara in aceasta problema : urmarae sa isi asigure despagubirea pierderilor cauzate de rzboi prin reparatiile germane si sa micsoreze concurenta marfurilor germane si pe de alta parte sa poate exporta marfurile sale in Germania si in general pe piata europeana.Conferinta de la Spa din iulie 1920 a stabilit proportiile in care vor fi impartite intre aliati reparatiile datorate de Germania : 52% Franta,22% Anglia,10% Italia,8% Belgia,restul urmand sa se imparta intre Iugoslavia,Romania ,Japonia,Portugalia si Grecia.Franta si Italia obtineai 51% din reparatiile orientale datorate de Austro- Ungaria si Bulgaria.La Londra in aprilie 1921 Comisia reparatiilor a stabilit definitiv suma reparatiilor la 132 miliarde marci aur ,la care se agaugau 5.6 miliarde datoria contractata de Belgia la aliati ,in urma violarii neutralitatii sale.Din aceasta datorie a Germaniei se reducea valoarea instalatiilor industriale din teritorille cedate.Ramanaea in sarcina statului german o datorie de 126 miliarde de marci –aur cu o dobanda de 6% pe an,ce urma sa fie platita printr-o anuitate de 2 miliarde de aur si printr-un procent de pana la 26% din valoarea exportului sau.Prin acordurile de la Wiesbaden oct 1921 semnate cu Franta ,Germania a acceptat aceasta hotarare si pana la sfarsitul anului a facut primele 2 varsaminte in bani si marfuri.Datorita situatiei sale economice grele 1922 a refuzat sa isi onoreze obligatiile stabilite. Astfel la 11 ian 1923 trei divizii franci – belgiene au ocupat regiunea Ruhr,ducand astfel la agravarea contradictiilor dintre tari.Conferinta de la Laussane 1932 stabileste ca Germania va plati numai 3 miliarde de marci in 37 de ani incepand cu 1935. Odata cu acapararea puterii de catre regimul hitlerist in 1933 Germania a refuzat orice plata in contul reparatiilor.Modul in care a fost rezolvata problema reparatiilor va infuelta dezvoltarea statelor europene si va influenta in mare masura cursul politicii economice internationale in aceasta perioada.In ceea ce priveste Romania ,pagubele razboiului se ridicau la 71 miliarde lei aur dar din care aranjamentele puterilor invingatoare ii recunosteau doar 31 miliarde,urmand sa primeasca echivalentul a 1% din despagubirile la care era obligata Germania si 15% din acelea ale restului tarilor invinse,din care pana in 1929 a primit doar 103 milioane marci –aur .Insa marile puteri impuneau statelor care au cuprins in componenta lor teritorii din fosta Austro-Ungarie plata unor taxe pentru despagubirea unor fosti proprietari ai unor investitii economice in aceste teritorii care se ridicau pentru Romania la importanta suma de 235.140.000 lei aur ,in acest mod problema reparatiilor de razboi ffind rezolvata pentru Romania ca si cum ar fi fost un stat invins.
Incepand cu anul 1923 se contureaza o perioada de avanr economic care va atinge punctul culminat in 1927-1928 Aproape jumatate din productia industriala mondiala era realizata de SUA ,Germania (care se redresase rapid),Anglia ,Franta,Japonia.Agricultura cunoaste o adevarata revolutie prin extinderea mecanizarii.
Intre anii 1929 – 1933 economia mondiala va strabate cea mai puternica criza economica.In octombrie 1929 banca Angliei a anuntat cresterea dobanzilor bancare urmarind revenirea din SUA a unor capitaluri speculative.Retragerea acestora de pe piata americana s-a produs prin vanzarea titlurilor bancare la bursa,fapt care a determinat scaderea cursului actiunilor ai caror detinatori au intrat in panica.Marile banci au cumparat masiv pentru a stabilizabursa,dar panica instalata isi face efectul astfel ca intr-o saptamana valoare stocurilor bursei din New York a scazut drastic,ceea ce a avut ca efect cererea ultimativa a creditirilor sa-si recupereze imediat depunerile ,insa bancile le aveau acordate deja in investitii,si astfel fiecare isi urmareste debitorii insolvabili pentru a-si achita propriile datorii in acest mod lantul falimentelor a fost pornit in toate sectoarele de activitate.Sistemul bancar s-a dezintegrat primul cu falimentul bancilor in lant, a urmat industria,apoi agricultura a carei situatii era oricum critica,a crescut drastic numarul somerilor.Ponderea deosebita a SUA in productia mondiala si in comertul mondial a facut ca efectele crizei sa capete o rapida generalizare in toate tarile.Rapiditatea extinderii crizei la nivel mondial ca si proportiile si implicatiile ei au srprins cu totul nepregatite cercurile economice si politice si chiar stiinta economica( de remarcat John Keynes care este socotit intemeietorul dirijismului economic)
In perioada urmatoare crizei economice intre 1934 si 1939 economia mondiala se afla in plin avant,cu exceptia crizei agrare care continua in unele state.Economia SUA ,Anglia si Franta s-a redresat anevoie dupa criza ,astfel ca abia in 1937 ele vor atinge nivelurile din 1929.Germania ,Italia si Japonia au ajuns la o sporire rapida a productiei .Puterea industriala a Germaniei a sporit si mai mult dupa anexarea Austrie ai a regiunii Sudete din Cehoslovacia.
In toate perioada interbelica a existat o puternica criza agrara mondiala,astfel ca guvernele statelor afectate au fost nevoite sa ia unele masuri pentru acordarea de subventii si credite pentru taranime.In domeniul comertului s-au intensificat schimburile intre producatorii de materii prime si tarile industrializate,reglementate prin acorduri bilaterale sau prin comertul in compensatie.O alta caracteristica a comertului a fost introducerea contingenarii si a licentelor de import care urmareau protejarea producatorilor din tarile dezvoltate,iar in tarile slab dezvoltate echilibrarea balantelor de plati.In conditiile devalorizarii monedelor si a accentuarii riscului creditelor a luat nastere sistemul garantarii de catre stat a creditelor chiar cu pana la 100 %.Se poate afirma ca economia mondiala si politica economica a diferitelor state au reflectat contradictiile dintre marile puteri in conditiile confruntarii pozitiilor fascisto –revansarde si cele burghezo-conciliatoare ,adica un complex proces politico-economic care avea sa arunce omenirea intr-un nou razboi mondial.