Revoluţia de la 1848

Unirea şi independenţa, Vântul revoluţiei din 1848 a bătut şi asupra principatelor româneşti de asemenea. Ele au adus în mijlocul scenei politice o serie de intelectuali străluciţi precum Ion Eliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Simion Bărnuţiu, Avram Iancu şi alţii.

În Moldova tulburările au fost înabusite rapid, dar in Ţara Românească revoluţionarii practic au condus ţara din iunie până în septembrie 1848. În Transilvania revoluţia s-a prelungit până aproape la sfârşitul lui 1849. Acolo, liderii unguri au refuzat să ia în consideraţie revendicările românilor şi ei au reuşit să anexeze Transilvania la Ungaria; asta a dus la separarea forţelor revoluţionare româneşti şi ungureşti. Guvernul ungar al lui Kossuth Laios a încercat să înabuşe lupta românilor, dar el s-a confruntat cu rezistenţa armată a românilor în Apuseni sub conducerea lui Avram Iancu. Cu toate că intervenţia brutală a armatelor otomane, ţariste şi habsburgice a fost încununată de succes în 1848-1849, valul de înnoire în favoarea ideilor democratice s-a răspândit peste tot în urmatoarea decadă.

Rusia a fost înfrinta în Razboiul din Crimeea (1853-1856) şi asta a pus sub semnul întrebării din nou fragilul echilibru european. Datorită poziţiei lor strategice la gurile Dunării, pe măsură ce aceasta cale de navigaţie era din ce în ce mai importantă pentru comunicaţiile europene, la Congresul de pace de la Paris (februarie-martie 1856) s-a pus problema statutului Principatelor Dunărene. Valahia şi Moldova rămâneau încă sub suveranitate otomană, dar acum ele erau plasate sub tutela colectivă a celor şapte puteri care semnau Tratatul de pace de la Paris: aceste puteri au hotărât atunci să fie convocate adunările locale care să hotărască asupra viitoarei organizări a celor două principate. Tratatul de la Paris stipula de asemenea: retrocedarea sudului Basarabiei la Moldova, teritoriu ce fusese anexat de Rusia în 1812 (judetele Cahul, Bolgrad, Ismail); navigaţia liberă pe Dunăre: stabilirea unei comisii europene a Dunării; statutul de neutralitate a Mării Negre.