AGRICULTURA SI RELATIILE AGRARE IN TARILE ROMANE IN SEC.XIX.REFORMA AGRARA DIN TIMPUL LUI CUZA

In aceasta perioada,progresele in agricultura nu au cunoscut aspecte semnificative,dar sub aspectul relatiilor agrare se constata o continua deposedare a taranilor de pamanturile lor,atat a celor liberi cat si o reducere a locurilor aflate in folosinta celor aserviti - prin extinderea rezervei feudala,interesata de realizarea unei productii de piata.(mai ales dupa incetarea monopolului turcesc).
Are loc o crestere generala a suprafetelor agricole(prin defrisari si transformarea inor islazuri satesti in teren arabil),cu extinderea suprfetelor cultivate mai ales cu cereale(mai ales graul care era foarte solicitat pe piata europeana).Cartoful se extinde la inceputulsecolului mai intai in Moldova de nord,dar pe suprafete reduse,fiind folosit mai laes pentru producerea alcoolului ;mai apoi patrunzand si in Transilvania in alimentarea populatiei.Dupa 1830 se introduce si floarea soarelui,dar abia dupa 1860 se va folosi pentru obtinerea uleiului.Inul si canepa sustineau o industrie casnica taraneasca infloritoare insa concurenta produselor straine din bumbac(dupa 1853) va duce la scaderea suprafetelor cultivete cu aceste plante.S-au mai inregistrat unele progrese in legumicultura legate de imigrarea unor bulgari si sarbi care au produs legume pentru pietele locale,in orase in Muntenia.Viticultura si pomicultura continua sa fie ramuri importante ale productiei agricole in anumite zone(Odobesti,Cotnari,Dragasani,Tarnave)
In general se constata o crestere a suprafetelor agricole si a productiei,insa tehnica folosita era primitiva(se mai foloseau plugurile de lemn) ; lipsa de interes si de cunostiinte agricole a taranilor precum si pastrarea defectuoasa a cerealelor in gropi in pamant sau utilizarea sistemului de cultura « in doua campuri » duceau la o mare risipa de resurse si la o productivitate scazuta a agriculturii.Dupa 1835 se importa de catre unii boieri masini agricole din Austria,batoze si seceratori mecanice,dar acestea aveau o raspandire sporadica.In 1860 ia fiinta la Bucuresti o scoala de agricultura si incep sa se organizeze expozitii agricole,insa toate aceste incercari nu puteau da rezultate spectaculoase atata timp cat lipseau capitalurile pentru investitii , relatiile agrare bazate pe claca nu stimulau interesul producatorului direct si marii proprietari de mosii nu aveau nici cele mai elemntare cunostiinte de organizare a muncii pentru o productie tot mai solicitata pe piata.Asa se explica ca in cadrul revolutiei de la 1848 ,problema emanciparii taranilor si a improprietaririi acestora se afla in centrul tuturor programelor revolutiei.Desfiintarea relatiilor agrare feudale se putea realiza fie pe cale revolutionara(Franta) fie pe calea reformelor,oro in conditiile in care in Tarile Romane ,clasa boiereasca era puternica iar burghezia inca neconsolidata politic si economic la noi se va merge pe calea reformeleor mai greoaie si mai dureroasa,permitand multa vreme pastrarea unor puternice ramasite feudale ,impiedicand dezvoltarea agriculturii pe calea capitalista. In toiul evenimentelor de la 1848 in Transilvania ,Dieta de la Cluj a desfiintat iobagia si taranii urmau sa devina proprietari pe pamanturile avute in folosinta pana atunci.Prin patentele imperiale de la 1853 si 1854 afost largit continutul reformei de la 1848 incluzandu-se intre taranii cu drept la imroprietarire si taranii jeleri,care isi puteau rascumpara indatoririle fata de nobiliplatind acestora valoarea prestatiilor la care erau obligati pe an inmultita cu 20.In temeiul acestei reforme peste 173.000 de familii au fost improprietarite.
In Romania marea boierime conservatoare era atat impotriva desfiintarii obligatiilor feudale cat si impotriva improprietaririi taranilor ; o parte a acaestei clase interesata in trecerea la sistemul capitalist de exploatare a pamantului,se pronuntau pentru rezolvarea problemei prin desfiintarea servitutilor feudale si prin improprietarire,in unutate de vederi cu burghezia.

Reforma agrara a fost infaptuita in Principatele unite de sus in jos fiind legiferata in august 1864 de catre Al.I Cuza si M Kogalniceanu,numai dupa o lovitura de stat care inlatura rezistenta conservatorilor.Legea recunostea drpetul la pamant pentru fostii clacasi dupa numarul de vite din gospodaria taraneasca in schimbul unei despagubiri esalonata pe timp de 15 ani.Erau excusi de la improprietarire taranii care nu avusesera pana la lege invoieli de claca cu proprietarul,precum si tinerii care erau inrolati in armata si insurateii(care vor fi improprietariti totusi ulterior prin legi speciale.In functie de numarul de vite de munca ,taranii erau impartiti in : fruntasi (4 boi si o vaca) ,mijlocasi(2 boi si o vaca) si palmasi (fara vite de munca)
In urma acestei reforme,cea mai mare a pamanturilor arabile cca 70% au ramas in proprietatea mosierilor ,taranilor revenindu-le aproximativ 30% din aceste pamanturi.Daca se compara suprafata agrara pe care o aveau taranii in folosinta inainte de reforma si suprafata cu care ei au fost improprietariti ,se constata ca ei au intrat in posesia a 1/3 din pamantul pe care in aveau in folosinta la inceputul secolului,aceasta insemnand de fapt o deposedare a taranilor de pamantul pe care l-au lucrat si insuficienta loturilor legau mai departe gospodaria de mosie.Prin aceasta reforma agrara mosierii au realizat transformarea proprietatii feudale in propreitate absoluta in sens capitalist ; iar firava intarire a gospodariei taranesti a fost o premisa a dezvoltarii pietei interne,prin procesul de diferentiere a clasei taranesti a fost eliberata o importanta fosta de munca care va lua drumul oraselor si sumele provenite din despagubirea platita de tarani catre mosieri se vor constitui intr-o sursa a acumularii de capital.