Romania

Comunicaţiile în România

2010-01-14T00:34:00.000-08:00

România este o ţară în care sectorul comunicaţiilor cunoaşte o creştere accelerată după Revoluţia din 1989. Televiziunea publică (Televiziunea Română), postul de radio public (Societatea Română de Radiodifuziune) şi agenţia de presă Rompres sunt singurele companii de stat din acest domeniu, care este coordonat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei. Există aproximativ 4,1 milioane de linii fixe de telefonie, principalii furnizorii fiind Romtelecom (deţinut de grupul elen OTE), RCS & RDS şi UPC România şi aproximativ 19 milioane de utilizatori de telefonie mobilă. Furnizorii de telefonie mobilă sunt Vodafone România, Orange România, Zapp Mobile, Cosmote România. Televiziunea prin cablu este disponibilă aproape fară excepţie pe întreg teritoriul ţării. În anul 2005 funcţionau 11,35 de milioane de televizoare.

Piaţa românească de telecomunicaţii a atins o valoare de cinci miliarde de Euro în anul 2008, iar pentru anul 2009 valoarea este estimată la patru miliarde euro.

Internetul
Penetrarea serviciilor de internet în bandă largă a ajuns la 11,7% in ianuarie 2009, faţă de sub 9% în ianuarie 2008, şi este una dintre cele mai mici din Europa, în principal din cauza slabei penetrări a PC-urilor, a lansării târzii a serviciilor de internet pe piaţă, a acoperirii broadband slabe şi a veniturilor mici ale populaţiei, în special în zonele rurale. Prin comparaţie, în UE, media era de 54% în anul 2008. În prezent (martie 2009), principalii furnizori de servicii de internet sunt Romtelecom, care este şi cel mai mare operator de telefonie fixă de pe piaţă, cu peste 550.000 de clienţi, RCS&RDS, cu peste 850.000 de clienţi, şi UPC România, cu peste 230.000 de utilizatori, în timp ce piaţa de internet mobil este dominată de Orange România şi Vodafone România, primii doi jucători de telefonie mobilă.

Internetul mobil în România: preţul pe gigabyte (GB) s-a situat în anul 2009 la o valoare de 1,56 euro, în scădere cu aproape 43% faţă de anul 2008, când preţul pe GB s-a situat în jurul valorii de 2,73 euro.

Telefonia
Începând din octombrie anul 2008, operatorii au fost obligaţi să asigure clienţilor posibilitatea de a-şi păstra numărul atunci când schimbă operatorul. Într-un an, până în octombrie 2009, au fost portate 157.000 de numere, din care majoritatea (67%) sunt numere de telefonie mobilă, iar numerele de telefonie fixă portate au fost în număr de 51.291.

Telefonia mobilă
La sfârşitul anului 2008, rata de penetrare a serviciilor de telefonie mobilă, calculată în funcţie de numărul de cartele SIM preplătite „active”, a ajuns la 114%, depăşind 24,5 milioane de unităţi, adică abonamente şi cartele preplătite valabile prin intermediul cărora s-a realizat trafic tarifabil. Din cei 9,7 milioane de utilizatori cu abonament lunar existenţi la data de 31 decembrie 2008, peste 70% reprezentau persoane fizice (6,8 milioane), iar cei 2,9 milioane persoane juridice reprezentau mai puţin de 30%. Factura de telefonie mobilă a scăzut cu patru euro pe parcursul lui 2008, de la 18,13 euro la 14,22 euro. Costul de convorbire pe minut este în medie de 0,08 euro, faţă de media de 0,14 euro din Europa (martie 2009). Media tarifelor de interconectare a scăzut la 0,0677 euro în 2008, faţă de 0,074 euro în 2007 şi sub media din Uniunea Europeană, care a fost de 0,0855 euro anul 2008. Piaţa este dominată de Orange România şi Vodafone România, urmaţi de Cosmote România, RCS&RDS şi Zapp.

* În octombrie 2008, rata de penetrare a telefoniei mobile era de 103%, în creştere faţă de 86%, cât era un an mai devreme, dar mai redusă decat media penetrării serviciilor de telefonie mobilă în Uniunea Europeană, care este de 119%.

Televiziunea

* În anul 2008, piaţa de cablu este încă foarte fragmentată, înglobând peste 500 de furnizori.
* Principalii furnizori de servicii de televiziune sunt RCS&RDS, cu peste 1,35 milioane de clienţi de cablu şi 1,1 milioane de clienti pe televiziune prin satelit, UPC România, cu peste 1,2 milioane de clienţi de servicii TV, şi Romtelecom, cu peste 550.000 de clienti de televiziune digitală prin satelit.

Industria petrolului în România

2010-01-14T00:26:00.000-08:00

Piaţa petrolieră din România era estimată la 9 miliarde de Euro în anul 2007. În anul 2006, consumul de benzină pe cap de locuitor în România a fost de 79 litri, iar cel de motorină - 140 litri. Prin comparaţie, piaţa petrolieră din Ungaria a fost, tot în 2006, 3,4 miliarde euro, iar consumul de benzină a fost de 147 litri pe cap de locuitor, şi cel de motorină - 164 litri.

Consumul actual (anul 2007) al României este de circa 3 milioane tone de benzină pe an şi circa 4 milioane tone de motorină dar se preconizează o creştere puternică al consumului în următorii ani datorită dezvoltării parcului auto.

Conform estimărilor din anul 2007, rezervele României sunt de 74 milioane tone ţiţei, care se vor epuiza în circa 13 ani (adică în 2020).

Istoric
În anul 1996 a fost înfiinţată Compania Română de Petrol, ca societate comercială pe acţiuni, constituită prin reorganizarea RAFIROM, PECO şi PETROTRANS, care au fost comasate şi şi-au încetat activitatea. Compania Română de Petrol deţinea toate cele zece rafinării din România, alături de câmpurile de extracţie, de depozite şi de staţiile de benzină.

În anul 1997 Compania Română de Petrol a fost împărţită, 8 dintre rafinării funţionând pe cont propriu, restul activelor intrând în proprietatea Societăţii Naţionale a Petrolului (SNP) Petrom. Astfel SNP Petrom a moştenit două rafinării (Arpechim Piteşti şi Petrobrazi Ploieşti), toată fosta reţea de distribuţie PECO, sistemul de conducte al PETROTRANS şi dreptul exclusiv de a extrage ţiţei din câmpurile petrolifere din România.

În anul 2000 omul de afaceri Ovidiu Tender a cumpărat de la Statul Român societatea Pospecţiuni SA, singura societate din ţară care asigura prospecţiuni geologice pentru foraj.

În anul 2002, a luat naştere compania Petromservice prin desprinderea din Petrom a sucursalei Petroserv.

În anul 2004, OMV, grupul lider de petrol şi gaze din Europa Centrală şi de Est, a achiziţionat 51% din acţiunile Petrom de la statul român pentru suma totală de 1,53 miliarde Euro.

Rafinariile
Romania deţine în momentul de faţă 10 rafinării, care pot fi încadrate în două mari grupe: rafinăriile mari, care concentrează circa 85% din capacitatea de prelucrare

* Petrobrazi Ploieşti - construcţia sa a fost începută în data de 17 iulie 1934 datorită eforturilor companiei româneşti Creditul Minier
* Arpechim Piteşti
* Petrotel Ploieşti - cunoscută şi drept Rafinăria Româno-Americană (înainte de 1945) sau Teleajen (1979 - 1998)
* Petromidia
* RAFO Oneşti

şi rafinăriile mici, însumând circa 15% din capacitatea de prelucrare cu un grad de complexitate mai redus

* Astra Ploieşti - fondată în 1880
* Vega Ploieşti - înfiinţată în 1905 cu o capacitate iniţială de 0,2 milioane tone ţiţei/an
* Steaua Română Câmpina - înfiinţată în anul 1895
* Rafinaria Dărmăneşti
* Petrolsub Surplacu de Barcău

Toate aceste rafinării au o capacitate totală de 34 milioane tone pe an, cu mult peste consumul intern al României. Pe marginea contractului semnat cu Iranul în timpul regimului comunist, Romănia primea mari cantităţi de ţiţei din această ţară şi îl prelucra în rafinăriile româneşti, pentru că dupa aceea mare parte din produsele finite să fie vandute, în Mediterana, la preţ de dumping către ţările occidentale. În schimbul ţiţeiului iranian, România livra acestei ţări tractoare, ciment şi alte produse ale industriei prelucrătoare.

Rafinăriile Petrobrazi şi Arpechim sunt deţinute de Petrom şi au capacităţi de 7 respectiv 6,5 milioane tone pe an. Ambele dispun de câte două module, putând funcţiona astfel la jumătate de capacitate. Pe piaţa de rafinare, compania Petrom deţine o cotă de 52%, urmată de Rompetrol, cu 29%, şi Lukoil, cu 17% (anul 2007).

Rafinăria Petrotel a fost privatizată în anul 1998 prin preluarea pachetului majoritar de 51% de către compania Lukoil, pentru suma de 53,2 milioane USD. Noul proprietar a modernizat rafinăria, construind instalaţile de hidrofinare benzină, de izomerizare şi de producere a hidrogenului. Volumul total de procesare al rafinăriei este de 2,5 milioane tone pe an.

În anul 1999 s-a încercat privatizarea rafinăriei Petromidia (fostă "Complexul Petrochimic Midia-Năvodari") dar cumpărătorul Akmaya nu şi-a achitat obligaţiile, privatizarea fiind anulată. În anul 2001 rafinăria a fost vândută grupului Rompetrol care a achitat 50 milioane USD şi s-a angajat să plătească datoriile de 621 milioane USD. Capacitatea de prelucrare este de 4,8 milioane tone pe an.

Rafinăria RAFO Oneşti a fost privatizată în anul 2001 prin preluarea pachetului majoritar de acţiuni (59,9%) de către consorţiul format din Imperial Oil (deţinută de Corneliu Iacobov) şi Canyon Servicos (Portugalia) pentru suma de 7,48 milioane dolari. Firma britanică Balkan Petroleum a preluat de la acest consorţiu pachetul majoritar în anul 2003. Compania Calder-A (parte a grupului Petrochemical Holding) a achiziţionat Balkan Petroleum în noiembrie 2006, devenind acţionarul majoritar. Rafinăria are o capacitate de 3,5 milioane tone pe an.

Rafinăria Astra Ploieşti a fost privatizată în anul 1997 prin preluarea pachetului majoritar de compania Interagro, deţinută de către omul de afaceri Ioan Niculae. În anul 2006, acţionarii majoritari erau: Kreyton Limited, societate înregistrată în Insulele Virgine Britanice (47,45%), societatea de asigurări Asirom (21,89%) şi fondul de investiţii Broadhurst (17,24%). În iunie 2005, rafinăria se afla în faliment.

Rafinăria Vega Ploieşti a devenit membră a Grupului Rompetrol în anul 1999 prin preluarea pachetului majoritar de acţiuni deţinut de stat. Rafinăria are o capacitate de 0,5 milioane tone pe an.

Rafinăria Steaua Română Câmpina are o capacitate de 0,4 milioane tone anual.

Rafinăria Dărmăneşti a fost privatizată în anul 1999 prin preluarea pachetului majoritar de acţiuni (70%) de către Imperial Oil, pentru suma de 10 miliarde ROL (aproximativ 620 mii USD).

Rafinăria Petrolsub Surplacu de Barcău (fostă Rafinăria Crişana până în 1991) a fost pusă în funcţiune în anul 1969 cu capacitate de 0,3 milioane tone pe an. În anul 1995 a fost privatizată, pachetul majoritar de acţiuni (50,992%) fiind preluat de Euro Trading Chemicals pentru suma de 10 miliarde lei (4,9 milioane dolari). În perioada 2001 - 2004 a fost administrată de Petrom, în vederea recuperării creanţelor şi penalităţilor în suma de 433 miliarde de ROL rezultate din ţiţeiul livrat de catre compania petrolieră. Acţionarii semnificativi ai Petrolsub sunt firmele Eurohouse SRL Bucureşti şi Fertinvest Ltd (Insulele Virgine) - 43,65%, Euro Trading Chemicals Bucureşti - 7,55%. În octombrie 2007, rafinăria se afla în faliment şi urma a fi vândută.

Economia românească la sfârşitul anului 1989

2010-01-14T00:22:00.000-08:00

Economia de comandă-control

Stadiul de dezvoltare la care ajunsese economia României la sfârşitul anului 1989, după mai bine de patru decenii de guvernare comunistă, este evidenţiat prin trăsăturile de bază ale mecanismului de funcţionare a vieţii economice şi sociale din acea perioadă. Una dintre trăsături era dominaţia proprietăţii socialiste, de stat şi cooperatiste, monopolul acesteia în toate ramurile economiei naţionale, care şi-a pus amprenta asupra funcţionării întregului sistem economic românesc.

Astfel s-a impus conducerea unitară centralizată, cu ajutorul planului naţional unic al întregii activităţi economice şi sociale. Planificarea centralizată a dezvoltării întregii economii naţionale, realizată pe cinci ani şi anual, era mijlocul principal de dirijare şi corelare ex-ante a activităţii agenţilor economici din toate ramurile producţiei naţionale. La nivelul macroeconomiei s-au pus bazele strategiei generale de dezvoltare economico-socială şi tacticii de urmat, până la etajele inferioare ale economiei. În aceste condiţii, activitatea agenţilor economici şi, în general, macroeconomia, se desfăşurau potrivit normelor şi reglementărilor stabilite de sus în jos, în concordanţă cu indicatorii economico-financiari din planul naţional unic. Prin exercitarea capacităţii de decizie, în problemele fundamentale ale activităţii economice la nivelul macroeconomiei, autonomia managerială a agenţilor economici era limitată la elemente de mică importanţă pentru strategia şi tactica întreprinderii. Piaţa era considerată o componentă paşnică a sistemului economic, rolul ei reducându-se, în principal, la desfăşurarea actelor de vânzare-cumpărare, legate de aprovizionarea tehnico-materială a întreprinderilor şi de trecere în consumul populaţiei a bunurilor economice necesare.

Preţul, dobânda, creditul, salariile, impozitele şi taxele erau dirijate de la centru, prin planul naţional unic, fără să reflecte prin nivelul şi evoluţia lor, raportul real dintre cerere şi ofertă pe piaţa internă, dar nici condiţiile de pe piaţa internaţională. Concurenţa nu mai avea rolul de a regla piaţa, de aceea eficienţa şi rentabilitatea activităţii agenţilor economici nu reflectau realităţile interne şi internaţionale. Resursele economice erau alocate centralizat, prin planul naţional, iar agenţii economici nu mai dispuneau de autonomia şi libertatea necesare folosirii propriilor mijloace economico-financiare.

Procesele de modernizare şi retehnologizare a capacităţilor de producţie erau dirijate centralizat prin planuri şi programe speciale, adoptate pe ramuri şi subramuri, sau chiar pe ansamblul economiei naţionale. Relaţiile economice extene ale României erau organizate şi se desfăşurau pe planul naţional unic, iar acţiunea agenţilor economici în acest domeniu era în mare măsură supusă conducerii centralizate a economiei naţionale. Echilibrarea balanţei comerciale se realiza prin creşterea forţată a exporturilor şi reducerea drastică a importurilor, având consecinţe grave asupra satisfacerii cererilor de pe piaţa internă şi dezvoltării economiei pe termen mijlociu şi lung. Eficientizarea comerţului exterior era concepută şi urmărită la nivel macroeconomic, iar agenţilor economici nu li se permitea să adopte cele mai bune măsuri şi să folosească cele mai adecvate mijloace economico-financiare. Nu exista interesul necesar găsirii unor modalităţi mai eficiente de conducere a afacerilor internaţionale.

Veniturile salariaţilor şi ale ţăranilor nu reprezentau eficienţa reală a activităţii depuse de fiecare lucrător, ci de o eficienţă globală. Producătorii direcţi ai bunurilor economice erau tot mai mult îndepărtaţi de rezultatele muncii lor. Din cauza fenomenului de înstrăinare economică, oamenii au început să manifeste un comportament individual şi colectiv bazat pe nepăsare şi lipsă de răspundere, cu consecinţe directe asupra motivaţiei muncii. Au existat şi o serie de încercări eşuate de perfecţionare a mecanismului economic, cu scopul de a creşte nivelul rentabilităţii şi competitivităţii.

Dezvoltarea economico-socială

Stadiul de dezvoltare economico-socială a României poate fi caracterizat prin urmărirea indicatorilor macroeconomici care exprimă potenţialul şi nivelul economiei, structura acesteia, eficienţa folosirii factorilor de producţie şi gradul de competivitate internaţională, nivelul de trai al populaţiei. În perioada 1950-1989, creşterea economică a avut un caracter extensiv, mai ales după 1970, când s-a accentuat preponderenţa acţiunii factorilor cantitativi în susţinerea indicatorilor macroeconomiei. Deceniul 1970-1980 a marcat cea mai puternică extindere a câmpului de producţie în întreaga economie, în afară de industrie, unde extensivitatea dezvoltării a fost deosebit de puternică. Produsul social a înregistrat o creştere rapidă faţă de venitul naţional, fapt ce a dus la scăderea ponderii venitului naţional în cadrul produsului social. Fiecare unitate de venit se obţine în acest caz cu cheltuieli materiale din ce în ce mai mari.

În deceniul 1970-1980 a fost înregistrată o rată de acumulare ridicată, în medie anuală de 35,7%, cea mai mare parte a investiţiilor fiind orientate către industrie. Referitor la contribuţia ramurilor la crearea venitului naţional, tendinţa dominantă care s-a manifestat în această perioadă a fost legată de schimbarea caracterului structurii de ramură, din agrar industrială în industria agrară.

În 1989, industria şi construcţiile deveniseră sectoarele preponderente ale structurii de ramură ale producţiei naţionale. Această tendinţă a fost rezultatul creşterii semnificative a venitului naţional creat în industrie, şi a a unei creşteri mai reduse a venitului naţional creat în agricultură. Populaţia ocupată a înregistrat creşteri în industrie şi construcţii şi scăderi în agricultură. Ponderea industriei în volumul fondurilor fixe ale economiei naţionale a crescut, iar ponderea agriculturii a scăzut. Din volumul total al investiţiilor din perioada 1950-1989, industria a primit cea mai mare parte, în timp ce agricultura a primit o parte redusă.

Caracterizarea în ansamblu a stadiului dezvoltării economico-sociale se obţine prin combinarea indicatorilor de nivel, raportaţi la populaţie, cu indicatorii eficienţei. Faţă de media europeană a PIB pe locuitor în 1988, de 9725 de dolari americani şi de cea mondială, de 3853 de dolari, România cu 2624 de dolari avea un nivel de aproape 3,7 ori mai scăzut decât cel european şi se afla sub nivelul mediu mondial. În ceea ce priveşte indicatorul PNB (produs naţional brut) pe persoană activă (productivitatea muncii sociale), faţă de o medie europeană de 17,217 dolari şi de o medie a ţărilor dezvoltate de 32,793 dolari, la nivelul anului 1988, România se prezenta la un nivel mai scăzut de 3,74 ori şi respectiv de 7,13 ori. Sub aspectul randamentului la cereale, România se situa, la sfârşitul anului 1989, pe unul din ultimele locuri în Europa. Nivelul înregistrat de ţara noastră la consumul de îngrăşăminte chimice la hectar şi la numărul de tractoare ce reveneau la o mie de hectare era de peste două ori şi respectiv şase ori mai scăzut, la aceşti doi indicatori, faţă de media ţărilor europene dezvoltate. De asemenea, producţia medie pe vacă furajată a fost în România în anul 1988, de 1955 kilograme, faţă de media europeană de 3161 kg şi media ţărilor dezvoltate de 4120 kilograme. Locul României în ierarhia mondială se poate reflecta şi cu ajutorul indicatorului volumului exporturilor pe locuitor. Acesta era în 1988 de 453 de dolari americani pe cap de locuitor, faţă de media europeană de 1885 de dolari şi de o medie a ţărilor europene dezvoltate de 3635 dolari. În 1989, s-a înregistrat un excedent al contului curent al balanţei de plăţi de 2,8 miliarde dolari, folosit pentru lichidarea datoriei externe şi creşterea rezervelor internaţionale ale României.

TRATATUL DE PACE DE LA VERSAILLES

2010-01-07T05:32:00.001-08:00

În anul 1919, s-au întrunit, în Conferinţa de Pace de la Paris, reprezentanţii tuturor puterilor aliate. Rusia Sovietică nu a fost admisă să participe la lucrările Conferinţei de Pace.

Principalele hotărâri ale tratatului de pace, au fost următoarele:
Germania a recunoscut independenţa Austriei, Cehoslovaciei, Poloniei; ea a cedat Poloniei, Bosnia şi o parte din Prusia Orientală; Franţei i-au fost cedate Alsacia şi Lorena.
Germania ceda coloniile sale din Africa şi din Pacific, Franţei, Angliei, Belgiei şi Japoniei.
Germania nu mai avea dreptul să mai aibă aviaţie militară, iar construcţia de submarine era interzisă.
Ca urmare a Pacii de la Versailles, s-a constituit “Liga Naţiunilor”.

Numit pe vremea sa ‘Marele război’, Primul Război Mondial a produs distrugeri imense şi a cerut un sacrificiu uman de neînchipuit. La încheierea sa, imperii întregi se aflau în ruine, iar condiţiile de pace impuse au dus la conflicte istorice viitoare.

MOBILIZAREA

2010-01-07T05:30:00.000-08:00

INTRAREA ROMÂNIEI ÎN RĂZBOI DE PARTEA ANTANTEI:
Sub presiunea evenimentelor şi a marilor puteri imperialiste, dupa doi ani de neutralitate, Romania a intrat în război de partea puterilor Antantei. Aceste puteri făgăduiau guvernului român ajutor în unirea Transilvaniei cu România. Astfel, intrarea în război a armatelor române coincidea cu dorinţa maselor populare de a forma statul român unitar şi de a elibera Transilvania de sub stăpânirea habsburgică.
La 15 august 1916, armata română a trecut în Transilvania prin trecătorile Carpaţilor. În scurt timp, armatele române au izgonit armatele austro-ungare din Braşov, Făgăraş, Sf.Gheorghe şi din alte localităţi, ajungând până în apropierea Sibiului şi Sighişoarei.
Germania şi Austro-Ungaria au adus forţe însemnate din Franţa şi din Italia pe frontul românesc, iar Bulgaria şi Turcia, în Dobrogea.
Atacata din nord şi din sud, cu tot eroismul şi dârzenia soldaţilor, în luptele din trecătorile Carpaţilor, de la Jiu, Olt şi Argeş, armata română a suferit grele înfrângeri. În patru luni, cea mai mare parte a teritoriului românesc (Muntenia, Oltenia, Dobrogea), a căzut în mâna duşmanului. Armata s-a retras în Moldova, iar guvernul s-a stabilit la Iaşi. Ofensiva germană a fost oprită pe linia Siretului. Armatele germane au jefuit în mod sălbatic bogăţiile Munteniei. Intrarea României în război a uşurat situaţia armatelor franco-engleze pe frontul de vest.
DESFĂŞURAREA RĂZBOIULUI IN 1917:
În timpul războiului, S.U.A. şi-au legat interesele lor industriale, comerciale şi financiare, de ţările Antantei şi au devenit principalul lor furnizor de materiale de război, materii prime, alimente şi principalul lor creditor.
În acest timp, pe frontul de răsarit, comandamentul german voia să ocupe Moldova şi astfel, să scoată România din război. În timpul iernii 1916-1917, armata romana se refăcuse. La 23 iulie 1917, armata germană porni ofensiva în regiunea Mărăşeşti. Bătălia de la Mărăşeşti a durat aproape patru săptămâni. Soldaţii români au luptat eroic; în luptele grele, corp la corp, soldaţii noştri au dat dovadă de multă vitejie, oprind ofensiva armatei duşmane. Armatele germane au fost respinse.
SFÂRŞITUL RĂZBOIULUI:
În mai 1918, guvernul român a fost nevoit să încheie, la Buftea-Bucureşti (7 mai), o pace înrobitoare cu Germania. Timp de 90 de ani, bogăţiile tării noastre, urmau să fie acaparate de Germania. La începutul anului 1918, Basarabia, care din 1812 făcea parte din Imperiul Ţarist, a intrat în componenţa României. În vest, trupele franco-engleze, contraatacând în a doua bătălie de la Marna (iulie 1918), reuşiră să reocupe o parte din teritoriul pe care-l pierduseră şi continuara fara întrerupere ofensiva în diferite sectoare ale frontului, alungand, pas cu pas, armatele germane de pe teritoriul Franţei şi al Belgiei.
La 3 noiembrie, Austro-Ungaria a semnat armistiţiul, iar în ziua de 11 noiembrie, a fost semnat armistiţiul dintre Germania şi tările Antantei. Astfel, primul război mondial a luat sfârşit. Îndată după armistiţiu, Austro-Ungaria s-a dezmembrat, iar în locul sşu, au apărut state naţionale ca: Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia.
La 1 decembrie 1918, printr-o uriasă Adunare Naţională, ţinută la Alba-Iulia, Transilvania, vechi teritoriu românesc, unde locuiau peste 3 mil.de romani, a hotărât să se unească cu România. Un rol deosebit de activ în lupta pentru Unire, a jucat proletariatul şi mişcarea socialistă din România.
În războiul din 1914-1918, au fost mobilizaţi în armată aproape 70 mil.de oameni. Războiul a lovit, direct, aproape jumătate din cei mobilizaţi: au fost cca.10 mil.de morti, 19 mil.de raniti si 3,5 mil.de invalizi. Războiul a produs şi uriaşe pierderi materiale. Regiuni întregi au fost devastate, un mare număr de poduri, căi ferate, uzine şi fabrici au fost distruse.
Războiul a dezorganizat industria, agricultura şi finanţele tuturor ţărilor beligerante. Numai S.U.A., care s-au îmbogăţit de pe urma războiului, au devenit principalul creditor al statelor europene.

BĂTALIA DE LA MARNA

2010-01-07T05:29:00.000-08:00

DESFĂŞURAREA RĂZBOIULUI ÎNTRE 1915 ŞI 1916:
La începutul războiului, Italia, Romania, Bulgaria şi Grecia s-au declarat neutre, aşteptând momentul favorabil pentru a intra în război.
Italia a încheiat cu Antanta un tratat şi, în 1915, a declarat război Austro-Ungariei. Pentru aceasta, puterile Antantei i-au făgăduit o mare parte din Albania şi lărgirea coloniilor în Africa. În mai 1915, armata germană, a rupt frontul rusesc în Galitia şi armatele ruse au fost silite să se retragă.
Retragerea armatei ruse şi războiul de poziţii de pe frontul de vest, au creat pentru Puterile Centrale o situaţie avantajoasă în Balcani. În vara anului 1915, Puterile Centrale au încheiat o alianţă cu Bulgaria. În toamna aceluiaşi an, armata germană şi austro-ungară, împreună cu cea bulgară, au început ofensiva împotriva Serbiei. Armata sârbă, decimată de tifos, cu toată dârza şi rezistenţa sa, a fost silită să se retragă.
În 1916, comandamentul german a transferat din nou atacul principal pe frontul de vest. Spre sfarşitul lunii februarie 1916, germanii au început o mare ofensivă spre Verdun, punct nodal al întregului front francez, care apăra drumul spre Paris. Francezii au reusit să apere Verdunul, trupele germane fiind înfrânte.

PRIMUL RAZBOI MONDIAL (1914 – 1918)

2010-01-07T05:26:00.000-08:00

CAUZELE ŞI CARACTERUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
Contradicţiile dintre marile ţări imperialiste, determinate de legea dezvoltării inegale şi în salturi a capitalismului, au dus la formarea a două blocuri agresive imperialiste: Tripla Aliantă (Puterile Centrale) şi Tripla Înţelegere (Antanta). Lupta dintre ele pentru reîmpărţirea lumii, a provocat Primul Razboi Mondial.
Imperialismul german urmărea să cotropească mare parte din Europa şi din Orientul Apropiat, să reîmpartă coloniile în folosul său şi să-şi deschidă calea pentru dominaţia mondială.
Imperialismul austro-ungar tindea să-şi extindă stăpânirea asupra întregii Peninsule Balcanice.
Imperialismul englez urmărea să înlăture concurenţa şi pretenţiile imperialismului german de reîmpărţire a lumii, a coloniilor şi a sferelor de influenţă.
Franta căuta să redobândească Alsacia şi Lorena, care fuseseră răpite de Germania în anul 1871 şi să cotropească regiunea industrială Saar.
Imperialismul rus tindea să înlăture influenţa şi concurenţa Germaniei si Austro-Ungariei din Balcani şi să pună mâna pe Constantinopol şi strâmtori.
Imperialiştii au urmărit totodată să abată proletariatul de la lupta sa revoluţionară, să dezbine clasa muncitoare, să slăbească mişcarea muncitorească din propriile lor ţări, pentru a împiedica astfel izbucnirea revolutiei.
IZBUCNIREA RĂZBOIULUI
Pretextul izbucnirii războiului a fost asasinatul de la Sarajevo; arhiducele Franz Ferdinand, moştenitorul tronului austro-ungar a fost omorât de membrii unei organizaţii naţionaliste sârbe.

Guvernul austriac, sprijinit de Germania, care voia să declanşeze războiul, trimise Serbiei un ultimatum cu astfel de condiţii, pe care nici un stat independent, nu le-ar fi putut primi. Serbia primi aproape toate cererile Austro-Ungariei, dar aceasta a considerat răspunsul nesatisfăcător. La 28 iulie 1914, Austro-Ungaria declara razboi Serbiei. La 1 august, Germania declară război Rusiei. Apoi, la 3 august, ea declară război Frantei, iar armatele germane invadară Belgia, calcand neutralitatea acestei tari. La 4 august, Anglia declară război Germaniei.
În Europa erau astfel urmatoarele fronturi:
1. Fontul de vest, unde armatele germane acţionau împotriva trupelor
franceze, engleze si belgiene
2. Fontul de est, unde armata germană împreună cu cea austro-ungară,
lupta contra armatei ruse
3. Frontul secundar, în Balcani, unde o parte din armata
austro-ungară lupta împotriva sârbilor
Dar, curând, războiul s-a extins dincolo de graniţele Europei. Urmărind înrobirea Chinei şi cucerirea coloniilor germane din Oceanul Pacific, Japonia a găsit momentul favorabil şi, la jumătatea lunii august 1914, a declarat război Germaniei. Ea a ocupat imediat baza militară maritimă germană de la Kiao-ceau şi concesiunile germane din China.
Spre sfarşitul lunii septembrie 1914, Turcia, care se afla în orbita imperialismului german, a intrat în razboi, atacând Rusia. Se forma astfel un nou front în Caucaz. Războiul se întinse şi în Africa, unde englezii şi francezii, au inceput operaţii militare, pentru a cuceri coloniile germane. Treptat, războiul a devenit mondial.
Pe frontul de vest, grupul de atac al armatelor germane, respingând cu uşurinţă rezistenţa trupelor belgiene, a ocupat aproape întreaga Belgie şi a năvălit în Franţa. Capitala Franţei era ameninţată. Comandamentul francez a ordonat o contraofensivă generală.
Astfel, a început în septembrie 1914, bătălia de la Marna, în urma căreia germanii au fost siliţi să înceapă retragerea pe tot frontul. Planul războiului fulger al comandamentului german s-a prăbuşit. Războiul s-a transformat într-un război de poziţii.

Brasov

2009-12-08T12:17:00.000-08:00

Turism

Locaţia centrală în cadrul ţării de care se bucură municipiul Braşov fac din acesta un important punct de plecare pentru turiştii din ţară şi străinătate. De aici se pot face excursii la Marea Neagră, în Bucovina, cu vestitele sale mănăstiri, în Maramureş, pe munţii din lanţul carpatic, în zona cetăţilor dacice din Ţara Haţegului etc.

În municipiu, autorităţile au demarat un amplu proces de renovare a vechilor monumente şi de transformare a acestora în puncte muzeale, în mare parte finalizat.

Cea mai bună vedere asupra oraşului se poate obţine din vârful muntelui Tâmpa (960m), unde se poate ajunge cu telecabina sau pe jos.

Obiective turistice

Muzee

* Muzeul de Istorie Braşov, aflat în Casa Sfatului
* Casa Mureşenilor
* Muzeul primei şcoli româneşti, din Şchei, având expusă prima carte tipărită în limba română
* Muzeul Fortificaţiilor din Ţara Bârsei, amenajat în Bastionul Ţesătorilor
* Muzeul-restaurant Cetăţuia, aflat în vechea fortificaţie de pe Strajă (Dealul Cetăţii)
* Punctele muzeale din Turnul Negru, Turnul Alb şi Bastionul Graft
* Muzeul de Artă
* Muzeul de Etnografie

Biserici şi temple

* Biserica Neagră - construită între 1377 şi 1477 pe locul unei vechi bazilici romane
* Biserica Sf. Nicolae - secolul al XIV-lea
* Biserica Sf. Bartolomeu - secolul al XIII-lea
* Biserica Sf. Martin de pe Strajă
* Biserica Sf. Gheorghe, înfiinţată într-un vechi conac de vânătoare
* Sinagoga
* Sinagoga Ortodoxă

Alte clădiri, monumente şi locuri

* Poarta Ecaterinei, 1559
* Poarta Şchei, 1827
* Troiţele din Şchei (cea mai veche datând din 1291)
* Aleea După ziduri
* Piaţa Sfatului
* Strada Republicii din Braşov
* Strada Mureşenilor din Braşov
* Promenada de sub Tâmpa
* Belvedere
* Casa Negustorilor (Podul Bătuşilor sau Cerbul Carpatin)

Parcuri şi rezervaţii naturale

* Parcul Nicolae Titulescu, Parcul Consiliul Europei, Parcul Trandafirilor, Parcul Tractorul
* Scuarul Berzei, Scuarul Mihai Eminescu
* Grădina Zoologică din Noua
* Tâmpa
* Poiana Braşov
* Pietrele lui Solomon

În apropiere poate fi vizitat Castelul Bran sau bisericile fortificate din satele care înconjură Braşovul.
wikipedia.org

Vatra Dornei - Turism

2009-12-08T12:12:00.000-08:00

Situată în nordul României, într-o depresiune a Carpaţilor Orientali—Depresiunea Dornelor—Vatra Dornei este o localitate turistică foarte căutată datorită apelor termale, peisajului, climei şi facilităţilor de practicare a schiului. Oraşul-staţiune este înconjurat de munţi împăduriţi: Munţii Giumalău, Munţii Bistriţa, Munţii Călimani, Munţii Rodna, Munţii Obcina Mestecăniş. Se practică alpinismul şi sporturile de iarnă, iar localitatea este în acelaşi timp şi o importantă staţiune balneară.
partia Dealu Negru

Parcul natural din centrul staţiunii, renumit pentru veveriţele sale, precum şi cazinoul amintesc de faimoasele staţiuni balneare din vestul Europei. În oraş, cele mai interesante atracţii turistice sunt Muzeul etnografic al Bucovinei şi Muzeul vânatorii şi al ştiinţelor naturale. Cei care vor să exploreze împrejurimile au la dispoziţie telescaunul care acoperă distanţa dintre oraş şi Dealul Negru, sau pot pleca în excursii la Poiana Negri şi Poiana Stampei, renumite pentru izvoarele lor minerale.

În perioada sezonului rece turiştilor le stau la dispoziţie două pârtii de schi: Pârtia de schi Dealu Negru, care are o lungime de 3000 m, cu o diferenţă de nivel de 400 m şi pârtia de schi Parc, de 900 m lungime, cu o înclinare medie de 28,5 grade şi diferenţă de nivel 150 m. Pârtia de schi Dealu Negru este cea care beneficiază de instalaţia de transport cu telescaun, iar pârtia de schi Parc este dotată cu un baby-schi -pentru copii- şi un teleschi.Pârtia Dealu Negru are o dificultate medie fiind destinată mai degrabă schiorilor amatori decât celor profesionişti, având şi pante mai abrupte, dar care nu provoacă probleme practicanţilor acestui sport. Durata de urcare cu telescaunul este de aproximativ 20 de minute, timp în care iubitorii de munte pot admira peisajele pitoreşti ale câtorva masive muntoase ce înconjoară depresiunea, cum ar fi: Munţii Giumalau, Munţii Bistrita, Munţii Călimani, Munţii Rodna, Munţii Suhard şi Muntii Obcina Mestecaniş. Transportul cu telescaun este disponibil în toate anotimpurile, dar cel mai solicitat este vara şi iarna.
wikipedia.org

Delta Dunarii

2009-12-08T12:02:00.000-08:00

Cel mai tanar pamant al tarii, Delta Dunarii potrivi oamenilor de stiinta isi are originile in urma cu aproximativ 13 000 de ani. In formarea Deltei se contureaza foarte clar mai multe faze distincte.
Pe locul Deltei si prelungindu-se mult in amonte exista initial Golful Tulcea. Datorita unei impresionante cantitati de aluviuni transportate de Dunare si datorita unui flux si reflux extrem de mic (aproximativ 50 cm) in acest golf s-au creat conditiile formarii unei Delte. Remarcati configuratia geografica in care Golful Babadac era bine conturat, dand nastere mai tarziu "Lacului Razim".
In urma cu aproximativ 13 000 de ani intre insulele Caraorman si Letea s-a format un cordon litoral, care a inchis Golful Tulcea transformandu-l intr-o laguna. In imaginea alaturata sunt dunele de nisip din Caraorman, care faceau parte din cordonul litoral numit si "cordon initial".
Colmatarea lagunei duce la formarea unei suprafete mlastinoase in care Dunarea isi sapa unul din cele mai vechi brate: Sfantul Gheorghe. In urma cu aproximativ 9 000 de ani aluviunile transportate de bratul Sfantul Gheorghe fac ca Delta sa avanseze in dreptul lui si in acelasi timp inchid Golful Babadac conturand viitorul complex Razim - Sinoie.
Un nou brat al Dunarii strapunge "cordonul initial" (in urma cu 7 000 de ani, chiar in dreptul viitoarei localitatii Crisan) si va depozita aluviuni la capatul sau. Acest brat se va numi Sulina si va avea o avansare rapida in mare care se datoreaza probabil unei oarecare colmatari a bratului Sfantul Gheorghe. Deasemenea se contureaza partea de Nord a Deltei si bratul care ii va da nastere: bratul Chilia.
Colmatarea bratului Sulina obliga apele Dunarii sa caute alta iesire la Marea Neagra, astfel "cordonul initial" este strapuns din nou in partea de nord (in urma cu 2 000 de ani, in dreptul localitatii Periprava), luand nastere bratul Chilia. Aluviunile depuse de noul brat Chilia vor duce la inaintarea Deltei in partea de Nord. In interiorul Deltei colmatarea lacurilor si formarea unor noi grinduri este un proces natural ce continua si astazi.
Primele marturii despre Delta Dunarii le avem de la "parintele istoriei" Herodot (484-425 i. Hr.), care scria despre existenta a 5 brate ale Dunarii.
Polybiu (sec II i. Hr.) pomeneste in lucrarile sale despre 7 brate si de mari acumulari de nisip la gurile Istrului.
Cea mai veche harta este schita intocmita de Strabon (63 i. Hr. -19 d. Hr.).
Cea mai ampla descriere a Deltei in care sunt trecute si coordonatele ei geografice, latitudinea si longitudinea le avem de la Claudiu Ptolemeu (90-168 d. Hr.)
Din secolul al XV-lea si pana in secolul al XIX-lea Dobrogea si gurile Dunarii vor fi stapanite de Imperiul Otoman.

Dunarea

2009-12-08T11:55:00.000-08:00

Dea lungul istoriei Dunarea a cunoscut mai multe denumiri: "Danubius", "Istrus", "Histru", "Danare", "Donaris", "Phisos", "Rio Divino".
Napoleon Bonaparte considera ca este "Le roi des fleuves de l'Europe".
Herodot din Halicarnas scria intr-una din lucrarile sale : "Intre fluviile care au renume si care sunt navigabile cand vii de la mare este si Istrul..."

Al 2-lea fluviu al Europei (dupa Volga) si al 26-lea din lume, Dunarea izvoraste din Muntii Padurea Neagra (Germania) si se varsa in Marea Neagra in apropierea padurii Caraorman, care in limba turca insemna tot Padurea Neagra.
Dunarea strabate 10 tari si 4 capitate ale Europei, avand un bazin hidrografic de 820 000 de kmp populat de circa 80.000.000 de locuitori.
Din lungimea Dunarii de 2860 de km, pe parcursul carora aduna afluenti din 17 tari, mai mult de o treime sunt pe teritoriul Romaniei (1075 Km).
Debitul Dunarii este de aproximativ 6300 mc/s.

In trecut Dunarea avea mai multe brate: potrivit lui Herodot" Istrul" avea cinci brate, Ptolemeu vorbea de sase brate, Polybiu sapte brate, etc. Datorita unui proces natural de colmatare astazi exista 3 brate prin care Dunarea construieste continuu Delta.

Chilia este cel mai lung brat 120 Km si cel mai viguros prin faptul ca preia 58% din debitul Dunarii. Avand multe ramificatii si ostroave acesta este cel mai tanar brat, inregistrand si cea mai mare adancime 39 de m. Bratul Chilia este folosit pentru navigatie, cele mai importante porturi fiind Ismail si Valcov.

Sulina, in urma adanciri si corectari unor meandre este folosit cu predilectie pentru navigatie. In urma acestor lucrari care au avut loc intre 1862 si 1902, lungimea bratului a scazut de la 93 de km la 64 de km, iar volumul de apa scurs s-a dublat (18% in prezent), adancimea minima fiind de 7 de m, iar cea maxima de 18 de m.

Sfantul Gheorghe este cel mai vechi brat, care transport 24% din volum de apa si aluviuni. Cea mai mare adancime pe acest brat este de 26 de m. Si acest brat a suferit transformari prin taierea unui numar de sase meandre, lungimea sa scurtandu-se la 70 de km.

Turismul rural, ecologic şi cultural în comuna Moeciu

2009-11-24T05:31:00.000-08:00

Atât în practica turistică internaţională, cât şi în literatura de specialitate, se constată o îndreptare a populaţiei oraşelor spre recreere către mediul rural. În acelaşi timp se remarcă faptul că formele de turism organizate în mari centre aglomerate, cu programe fixe, rigide, monotone, cu deplasări dintr-un mediu aglomerat în altul (adeseori mai aglomerat şi mai trepidant) nu mai satisfac aspiraţiile, motivaţiile, opţiunile turiştilor, ale unei însemnate părţi din rândul populaţiei urbane, ca urmare căutarea mediului rural pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în practica mondială a turismului şi în ultimii ani şi în România.

Treptat însă, turismul rural a început să fie privit ca o posibilitate concretă de dezvoltare a perimetrelor rurale. Aceasta s-a dovedit a fi o şansă reală pentru zonele rurale defavorizate, dar şi pentru toate regiunile rurale: valorificarea unui bogat potenţial natural şi cultural, descongestionarea zonelor turistice aglomerate, îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei acestor perimetre, stabilizarea forţei de muncă locală prin crearea de noi locuri de muncă în domeniul serviciilor, construcţiilor, creşterea rapidă a echipamentelor de cazare datorită cheltuielilor mici necesare dotării lor, accesul unor categorii sociale defavorizate la aceste oferte de petrecere a concediilor, etc.

Comuna Moeciu – prezentare generală

Comuna Moeciu este situată în centrul ţării, la extremitatea sudică a judeţului Braşov, între masivele Piatra Craiului şi Bucegi, în culoarul Rucăr-Bran. Aflată la o altitudine cuprinsă între 800 şi 1200 m, ocupă o suprafaţă de 103,4 km, cu o populaţie de 5.575 locuitori şi dispune de o suprafaţă împădurită de 5482 ha.

Această aşezare a fost atestată documentar în anul 1405, în cadrul acesteia existând ca monumente istorice de artă şi arhitectură: Biserica ortodoxă-romană “Sf. Nicolaie” din sec. XVIII şi “Adormirea Maicii Domnului”, din1818.

Comuna Moeciu face parte din unitatea geografică social-economică a localităţilor brănene. Este situată la 30 km distanţă de reşedinţa de judeţ – Braşov –, pe DN 73 şi are în componenţă şase sate care au fuzionat în 1968: Moeciu de Jos, Moeciu de Sus, Cheia, Drumul Carului, Măgura şi Peştera. Accesul în Moeciu din Bucureşti pe drumul european E60, distanţa între localităţi fiind de 182 km. Accesul pe cale ferată se face folosind reţeaua Bucureşti-Braşov (166 km) şi Braşov-Zărneşti (cca. 30 km). Cât priveşte accesul cu autobuzul, acesta se face din Autogara II-Bartolomeu, plecările efectuându-se zilnic, din 30 în 30 de minute, sâmbăta şi duminica din oră în oră, deşi nu este foarte confortabil şi circulă cu viteză relativ redusă.

Profilul de bază al comunei este unul agricol, în special zootehnic, şi este dat de ocupaţiile pastorale ale locuitorilor, de altfel vestiţi crescători ai ovinelor şi bovinelor). De-a lungul timpului locuitorii acestei aşezări şi-au câştigat un bun renume cu produsele lactate fabricate din reţete străvechi. Comuna este slab industrializată, sectorul de stat fiind reprezentat în trecut de trei societăţi ce activau în domeniul transportului de călători, întreţinerii păşiunilor şi exploatării fondului forestier.

Clima din zona Moeciu este temperată de depresiune intramontană caracterizată prin veri răcoroase şi ierni reci. Temperatura medie anuală este de 5°C, iar în zonele vecine se înregistrază valori cuprinse între 4°C (Rucăr), 7°C (Braşov), 8°C (Câmpulung). În luna iulie, care este cea mai călduroasă din an, temperatura ajunge la 25-27°C, iar în luna ianuarie temperatura variază între -10 şi -15°C. Zona Moeciu este bogată în precipitaţii, numărul mediu al zilelor ploioase fiind de 120 zile/an. În sezonul rece, numărul mediu de zile cu ninsoare este de 60 zile/an, iar grosimea stratului de zăpadă este de 40-50 cm. Vânturile predominante în zonă au o viteză de 3-5 m/s.

Deschiderea depresiunii către capete condiţionează permanenta mişcare a maselor de aer, inversiunile termice fiind prezente pe văile adânci ale râurilor. Sunt prezente şi brizele de munte-vale. Din analiza factorilor climatici reiese amplitudinea termică redusă, adăpost de vânturi puternice, umezeala relativ redusă, strat de zăpadă bogat şi îndelungat, insolaţie ridicată cu valenţe turistice deosebite.

Reţeaua hidrografică este bogată, caracterizată în general de prezenţa cursurilor de apă temporară. Întreg teritoriul se încadrează în bazinul hidrografic al râului Turcu, afluent al râului Bârsa.

Fauna: pe crestele montane cu deosebire în Bucegi şi Piatra Craiului turiştii pot admira capra neagră. Dintre mamiferele cu valoare cinegetică amintim: ursul, lupul, vulpea, mistreţul, veveriţa, căpriorul, râsul, toate fiind ocrotite.

Avifauna este reprezentată de cocoşul de munte, acvila de munte, ciocănitoarea, mierla, cinteza, piţigoiul. În apele de munte trăiesc păstrăvi, scobari, clean şi boiştean.

Flora: altitudinea culoarului încadrează Moeciul în zona pădurilor de fag, care la limita inferioară se află în amestec cu gorunul iar la partea superioară cu coniferele. Păduri compacte de molid sau în amestec cu fag, brad apar în masivul Leaota, Piatra Craiului, Munţii Bucegi îndeosebi în versanţii nordici. Ca urmare a populării îndelungate, regiunea a fost puternic despădurită, pajiştile şi fâneţele luând locul codrilor de altădată.

Dintre plantele medicinale care se găsesc în zonă sunt: sunătoarea, muşeţelul, coada şoricelului. Pentru iubitorii de zmeură şi mure, Moeciu este o destinaţie ideală. Nu lipsesc nici livezile de pomi fructiferi: meri, peri, vişini, cireşi.

Cadrul natural prezintă particularităţi deosebite, datorită îmbinării armonioase a diferitelor forme de relief (munte înalt, platou, forma vălurită de-a lungul râurilor şi văIlor ce străbat terenul modelat de o reţea hidrografică bogată), toate acestea creând un valoros potenţial economic şi turistic, slab exploatat până în prezent. Zona montană în care este amplasată comuna Moeciu, între cele două parcuri naţionale Bucegi şi Piatra Craiului, creează condiţii favorabile organizării şi dezvoltării turismului rural. Ca puncte de atracţie pentru turişti se enumeră obiectivele: Peştera Liliecilor, Cheile Moeciului, Prăpastiile Măgurei, etc.

Turismul in Romania

2009-11-24T05:14:00.000-08:00

Turismul mondial a suferit un mare salt de dezvoltare in cea de a doua jumatate a secolului XX. Acesta se datoreaza preoponderent evolutiei modalitatilor de transport, dar si a cresterii nivelului de trai, precum si sperantei de viata a oamenilor.

In decembrie 1989, Romania a devenit din nou natiune libera, astfel poate primi turisti din intreaga lume pentru a se bucura de bogatiile ce le ofera.

Romania are multe de oferit din punct de vedere turistic. Din punct de vedere cultural, tara este extrem de diversificata - se pot vizita fortarete medievale, manastiri bizantine, casteluri si case taranesti decorate dupa specificul regional. De asemeni, Bucurestiul interbelic era numit pe buna dreptate “Micul Paris”, cu arhitectura si viata culturala demne de capitala franceza.

Mai mult decat atat, aceste obiective pot fi vizitate si cu beneficiul unor hoteluri si restaurante amenajate conform standardelor occidentale.

Pentru cei ce vor sa evadeze in locuri ferite de mana omului, acestia pot opta pentru drumetii pe traseele turistice ce strabat Carpatii romanesti – un lant de munti primitori in toate anotimpurile, atat pentru trasee montane vara, cat si pentru facilitatile oferite iubitorilor de sporturi de iarna.

Toate aceste trasaturi fac din Romania o tara cu obiective turistice specifice unei zone temperate cu expunere la o coasta litorala si la o creasta montana. Insa, Romania este cunoscuta mai ales pentru particularitatile geomorfologice unice in lume. Prin acest proiect, voi incerca sa le enumar.

Vulcanii noroiosi

Vulcanii noroiosi din Subcarpatii Buzaului au fost apreciati ca fenomen al naturii abia in anul 1955. Suprafata de 5 ha protejata initial, a ajuns la marimea de 30 ha in zilele noastre. Acest fenomen unicat se dezvolta in depresiunea Berca (judetul Buzau) pe malul stang al raului Buzau, la o altitudine de 300 m. Ei au fost grupati in patru areale: La Fierbatori, Paclele Mici, Paclele Mari, respectiv Beciu.

Vulcanii noroiosi nu sunt defapt vulcani, deosebindu –se de ceilalti prin geneza si produsele de eruptie. Existenta lor se datoreaza unor factori locali precum:

- emanatiile de gaze naturale pe faliile anticlinatului Berca – Arbanasi;

- apa care pregateste noroiul;

- fragmentele de roci.

Datorita presiunii gazelor, vulcanii emit noroi cu urme de petrol.

Dupa morfologie, vulcanii se impart in doua grupe:

1. vulcanii propriu – zisi: conuri mai mici de 3 m inaltime, avand in varf un crater.

2. fierbatoarele cu noroi: excavatii cu dimensiuni variabile (4-6 m diametru) care degaja noroi sau apa noroiasa.

Cand presiunea gazelor se micsoreaza si nu poate impinge noroiul la suprafata, vulcanul se stinge, devine fosili, iar conurile se modeleaza sub actiunea fortelor subaeriene. Ajunse la baza, conurile se transforma in santuri adanci, iar apoi ogranisme torentiale. Astfel, arealul vulcanilor noroiosi este un adevarat laborator de geomorfologie.

Vulcanii noroiosi reprezinta si un obiectiv pentru botanisti, deoarece datorita prezentei sarurilor emanate de vulcani, au aparut plante deosebite ca ghirinul, branca, pelinul s.a.

Delta Dunarii

Delta Dunarii este cea mai tanara formatie geomorfologica din tara. Ea s-a format intr-un golf marin umplut cu aluviunile Dunarii. Au mai contribuit si actiunile marii, a vantului si a vegetatiei. Bratele Dunarii cuprind foarte multe lacuri mici si mari, garle si canale legate intre ele sau de fluviu.

Intre bratele Chitila si Sulina se gaseste padurea Letea, cunoscuta ca rezervatie naturala. In depresiunile dintre dune creste o vegetatie lemnoasa formata din numeroase specii de arburi. La originalitatea padurii contribuie si abundenta plantelor urcatoare. De asemeni, aici isi au adapostul peste 3.400 specii de animale vertebrate si nevertebrate, cu numeroase unicate nationale, europene si mondiale.

Delta Dunarii este o rezervatie naturala de interes mondial. Prin frumusetea peisajelor sale, ea constituie o importanta zona turistica.

Chei si defilee in Romania

Cheii sunt portiuni de vale ingusta cu lungimea intre 300 si 100 m. Ele sunt locurile unde versantii aproape verticali se intalnesc abia in albia raului. Strabaterea acestora se face cu mare greutate, in lungul unor poteci cand langa apa, cand langa versant. In alte situatii, interventia brutala a omului duce la crearea unor drumuri de cariera sau forestiere, distrugand frumusetea cheilor.

Fiind importante zone turistice cheii se amenajeaza, antropizand peisajul natural care a dus la scaderea mare a valorii initiale.

Defileul, considerat un ansamblu, constituie de asemeni un sector de vae ingusta, dar acesta este de dimensiuni mari si are o infatisare complexa. Ele au o lungime multikilometrica, sunt adanci de cateva sute de metri, prezentand versanti ale caror pante permit dezvoltarea si mentinerea vegetatiei bogate. Toate defileele sunt strabatute de cai de comunicatie si au multe amenajari turistice.

Frumusetea deosebita a celor doua sectoare de vale constituie o inflorire a florei si faunei romanesti. Din pacate, ele nu mai sunt cutreierate cu acelasi interes.

Valea Prahovei

Spre deosebire de litoralul romanesc, in Valea Prahovei are loc turism pe toata perioada anului, nu doar sezonier.

Valea Prahovei este valea unde raul Prahova isi croieste drum intre Muntii Bucegi si Baiului. Este o destinatie turistica populara si datorita conditiilor, dar si situarii la aproximativ 100 km de Bucuresti.

Geografic, raul Prahova separa Carpatii Estici de Carpatii Sudici. De –a lungul istoriei, coridorul a fost cea mai importanta trecere intre Valahia si Transilvania. Actualul DN1, care leaga municipiile Bucuresti si Brasov, si viitoarea autostrada A3 sunt construite de-a lungul Vaii Prahovei.

Regiunea este o destinatie foarte apreciata de alpinisti si fani ai sporturilor de iarna. Cele mai importante statiuni sunt Predeal, Azuga, Busteni, Sinaia, Comarnic si Breaza.

Probabil cel mai circulat masiv din zona Vaii Prahovei este Masivul Bucegi.

Muntii Bucegi sunt localizati in centrul tarii, la sud de orasul Brasov. Fac parte din Carpatii Sudici. La est, muntii Bucegi au o panta foarte abrupta catre populara destinatie turistica Valea Prahovei. La o altitudine mai mare gasim Platoul Bucegi, unde factori metamorfici externi – vantul, ploaia – au transformat unele roci in niste figuri spectaculoase cum ar fi Sphinx-ul si Babele.

Masivul Bucegi este grupat in trei parti:

- Muntii Bucegi (varful Omu, 2505 m)

- Muntii Leaota (varful Leaota, 2133 m)

- Muntii Piatra Craiului (varful Baciului, 2238 m)

Intre Piatra Craiului si Muntii Bucegi/Leaota gasim trecatoarea Bran, care pe timpuri fusese punct vamal intre Valahia si Transilvania, aparat de castelul Bran.

Manastirea Putna

Manastirea Putna este cea mai reprezentativa manastire a Bucovinei si una dintre cele mai importante centre culturale, religioase si artistice ale Moldovei medievale. Alaturi de multe altele, este una dintre ctitoriile lui Stefan cel Mare. A fost intemeiata pe malul raului Putna, care izvoraste din muntii Obcina Mare din Bucovina.

Dupa ce Stefan cel Mare a castigat batalia in urma careia a cucerit cetatea Chilia, din dorinta de a –I multumi lui Dumnezeu pentru succesul sau, la 10 iulie 1466 a inceput constructia manastirii Putna, dedicate Maicii Domnului. Se crede ca terenul pe care a fost construita manastirea era ocupat inainte de o padure bogata. Intr –o cronica contemporana se mentioneaza ca Stefan a cumparat satul Vicovu de Sus de la Stan Babici, Iachim Babici si Simion Babici contra a 200 zloti. Terenul a fost anexat manastirii.

La 3 septembrie 1470 manastirea Putna a fost sanctificata astfel devenind cel mai important centru religios din zona. Stefan a participat cu toata familia sa la ceremonie. Se crede ca manastirea a fost construita de un arhitect grec pe nume Theodor, insa este o eroare de interpretare a cronicilor gasite in cetatea Chilia, astfel adevaratul arhitect ramanand necunoscut.

Baile Herculane

Baile Herculane este un oras in Banat, judetul Caras-Severin, situat in valea raului Cerna, intre muntii Mehedinti la est si muntii Cerna la vest, la o altitudine de 160 m.

Statiunea balneoclimaterica Baile Herculane are o istorie vasta. Numeroasele descoperiri arheologice arata ca zona a fost inhabitata inca din Paleolitic. Pestera Hotilor are numeroase nivele, inclusiv una din Musterian, una din Mezolitic si restul din Neolitic.

Legenda spune ca Hercule, obosit si istovit, s-a oprit in vale pentru a face baie si a se odihni. In perioada de 165 de ani de dominare romana a Daciei, Baile Herculane erau vestite in tot imperiul, acesta fiind un loc vizitate de aristorcratia romana. Nu mai putin de sase statui ale lui Hercule datate din aceeasi perioada au fost descoperite. O imitatie din bronz, sculpata in 1874, reprezinta un monument in centrul orasului.

In epoca moderna, statiunea era vizitata pentru calitatile sale de vindecare, izvoare termale continand sulf, clor, sodiu, calciu, magneziu si alte minerale, de asemeni si aer ionizat. Inainte de cel de al Doilea Razboi Mondial, era in continuare o destinatie populara printre europenii occidentali, astfel orasul devenind unul luxos. In perioada comunista au fost construite facilitati de turism in masa, cum ar fi hoteluri foarte inalte din beton. Era foarte apreciata de pensionari, care isi cheltuiau cupoanele alocate de stat in acest loc, pentru imbunatatirea sanatatii. Astazi, turistii sunt mai tineri, fiind atrasi de peisajul montan foarte frumos.

Bucuresti

Bucurestiul este capitala si centrul industrial si comercial al Romaniei. Este localizat in sudestul tarii, si se afla pe malurile raului Dambovita.

Orasul a fost mentionat pentru prima data in 1459 si a devenit capitala Romaniei in 1862. De atunci, a suferit o varietate de schimbari si a devenit centrul mass media, culturii si scenei artistice romane. Arhitectura sa eclectica, ce reprezinta un amestec intre istoric, comunist si modern, reflecta, de asemeni, istoria variata a orasului. In perioada interbelica, arhitectura eleganta si sofisticarea I-a adus titlul de “Micul Paris”. Cu toate ca o mare parte din centrul istoric a fost deteriorat de razboi, cutremure si programul de sistematizare a lui Nicolae Ceausescu, majoritatea spatiului a supravietuit si in ultimii ani sufera o expansiune economica si culturala.

Amenajarea în scopuri turistice a zonei Mogoşoaia

2009-11-24T05:09:00.000-08:00

Cap.1: Localizarea şi caracterizarea zonei Mogoşoaia
Localizarea zonei
Comuna Mogoşoaia se află la 15 km de Bucureşti, în judeţul Ilfov.
Căile de acces sunt:
- rutiere: Drumul Naţional 1A (DN1A);
- feroviare: calea ferată pe ruta Bucureşti - Urziceni
- aeriene: Aeroportul Internaţional Otopeni (11,1 km de Mogoşoaia) şi Aeroportul Băneasa (11,4 km de Mogoşoaia)

Motivaţia alegerii zonei Mogoşoaia
Comuna Mogoşoaia se caracterizează printr-un cadru natural deosebit de frumos reprezentat de Pădurea Mogoşoaia şi lacul cu acelaşi nume, şi mai ales de prezenţa Palatului Mogoşoaia, un splendid monument de arhitectură ce îmbină elemente ale arhitecturii autohtone cu arta italiană. Profilul său armonios se oglindeşte în apele lacului Mogoşoaia spre care se coboară un şir de terase succesive. Parcul în care este situat palatul este împodobit cu coloane, statui, garduri vii, arbuşti care sporesc pitorescul locului. Acesta găzduieşte un frumos muzeu de artă feudală brâncovenească.
În această zonă se regăseşte de asemenea şi o infrastructură generală bine reprezentată (canalizare, alimentare cu energie electrică, cu apă, gaze, drumuri de acces), însă lipsesc posibilităţile de cazare, distracţie şi agrement.
Prezenţa Palatului Mogoşoaia este, cu desăvârşire, motivaţia principală pentru alegerea zonei respective ca atracţie turistică.

Tipul de amenajare
Din punctul de vedere al resurselor, amenajarea ce se va realiza va fi una de tip univoc, după natura spaţiului geografic, va fi o amenajare periurbană, iar din punct de vedere al resurselor turistice şi al modului de distribuţie a acestora în teritoriu va fi o amenajare punctiformă. Amenajarea zonei Mogoşoaia se va adresa turismului de weekend.

Cap.2 Selecţia şi delimitarea teritoriului
Condiţiile naturale
Relief: Comuna Mogoşoaia se suprapune pe subunităţi ale Câmpiei Vlăsiei, unitate a Câmpiei Române.
Clima: Clima este temperat continentală, temperatura medie a lunii ianuarie fiind de -2,5oC, iar cea a lunii iulie de 23 oC.
Flora şi fauna: În pădurea Mogoşoaia se întâlnesc specii de arbori seculari, stejari, plopi şi sălcii, creând astfel un minunat loc de recreere. La circa 25 km de Mogoşoaia, se află situată Pădurea Snagov, zonă deosebit de atractivă pentru locuitorii capitalei. Aceasta este amenajată ca un imens parc în cadrul căruia se găsesc plaje, restaurante etc. A fost declarată rezervaţie naturală, vegetaţia sa lemnoasă fiind reprezentată de stejari, carpeni, tei etc. La 30 km de Mogoşoaia se află Pădurea Căldăruşani, unde se practică vânătoare de iepuri şi fazani. O parte din această pădure formează o rezervaţie forestieră ce adăposteşte stejari, plopi şi sălcii. Foarte aproape de Mogoşoaia, se află Pădurea Băneasa; un punct special de atracţie este colţul zoologic care dispune de câteva sute de exemplare de animale. Pădurea Cernica oferă şi ea numeroase posibilităţi de vânat.
La 6 km de Mogoşoaia se află Pădurea Râioasa, rezervaţie forestieră şi floristică; denumirea pădurii se explică prin aspectul copacilor care au pe scoarţă foarte mulţi muşchi şi licheni. În apropiere de Mogoşoaia se află oraşul Buftea, în nord-estul acestuia fiind situată Pădurea Bufteanca ce cuprinde specii de stejar, garniţă, cer şi salcâm.
Hidrografie: Lacul Mogoşoaia, 15 km de Bucureşti, are o suprafaţă de 66 ha; pe malul stâng al acestuia a fost amenajat un ştrand. Lacul Snagov poate fi considerat unul din cele mai mari limane fluviatile din Câmpia Română, având o suprafaţă de 576 ha, o lungime de 18 km şi adâncime maximă de 9 m. Lacul Căldăruşani ca şi Snagovul este un vechi liman fluviatil cu o lungime de 6 km şi o adâncime de 5 m. Pe malul drept al Lacului Cernica a fost amenajat un ştrand dotat cu cabine debarcader, restaurant, cabinet medical, terenuri sportive. Lacul Pantelimon (260 ha) are amenajate pe malul drept terenuri sportive şi ştranduri. Lacul Buciumeni (87 ha) este folosit cu precădere pentru pescuit.

Bogăţia cultural-istorică
Palatul Mogoşoaia, la 14 km de Bucureşti, a fost construit ca reşedinţă princiară de către Prinţul Constantin Brâncoveanu în 1702 pentru fiul său Ştefan. Palatul este un monument arhitectonic care combină caracteristicile decorative valahe si bizantine cu trăsături caracteristice renaşterii italiene.. Începând cu anul 1957 palatul a devenit muzeu, aici find creată şi o casă de odihnă a Uniunii Scriitorilor din România. Eleganţa şi rafinamentul trăsăturilor fac acest edificiu unic în arhitectura rezidenţială românească.
Palatul Ştirbei din oraşul Buftea a constituit reşedinţa de vară a domnitorului Barbu Ştirbei. Un alt element istoric situat în apropierea comunei Mogoşoaia este biserica Rebegeşti, monument antebelic. Edificii religioase: Mănăstirea Snagov, Mănăstirea Cernica şi Mănăstirea Căldăruşani.

Condiţiile economico-sociale ale zonei
La 1 iulie 2000, populaţia judeţului Ilfov era de 275.482 km2, dintre care 105,2 mii persoane ocupate pe total activităţi. Numărul mediu de salariaţi este de 53.306 persoane, iar numărul de şomeri de 6.955, dintre care 3.233 femei.
În apropiere de Mogoşoaia, se află oraşul Buftea, centru industrial care se impune prin câteva unităţi reprezentative la nivel naţional: Sanuftex (vată), întreprindere de ambalaje şi piese de schimb pentru agricultură şi fabrică de conserve. La acestea se adaugă “Avicola” şi “Granulit”, diferite unităţi de materiale de construcţie (unităţi de prelucrare a marmurei) şi de reparaţii (vagoane frigorifice).
Din punct de vedere al echipării edilitare, zona Mogoşoaia este alimentată cu gaze, energie electrică şi apă curentă.

Echipamente de odihnă şi cultură
Muzeul de artă brâncovenească aflat în cadrul Palatului Mogoşoaia cuprinde obiecte reprezentative care completează cadrul arhitectonic şi atmosfera medievală caracteristică acestui preţios monument. Sunt expuse piese de argintărie, sculptură, ţesături vechi şi broderii în fir de aur şi argint, hrisoave, tipărituri rare cu miniaturi originale foarte valoroase.
În 1993 Ministerul Culturii a luat iniţiativa de a fonda Centrul Naţional de Cultură la Mogoşoaia, localizat în cadrul ansamblului Mogoşoaia. În fiecare duminică de vară, începând cu orele 13, în curtea Palatului, Centrul Naţional de Cultură Mogoşoaia împreună cu Trupa "Dell'Arte" prezintă câte un spectacol de Commedia dell'arte şi, începând cu orele 15, un concert de muzică rock.
În comuna Mogoşoaia există de asemenea posibilitatea practicării unor cursuri de echitaţie, cu ponei, cai în Pădurea Mogoşoaia.
Baza sportivă şi de agrement a oraşului Buftea constituie un alt obiectiv turistic ce dispune de un debarcader cu ambarcaţiuni sportive şi de agrement, de un ştrand cu plajă, de terenuri de sport, de un club şi o discotecă. În apropierea bazei sportive se află Calul Bălan, situat într-un cadru pitoresc, cu terase ce deschid o largă panoramă a lacului Buftea. Studiourile Centrului de Producţie Cinematografică deţin o suprafaţă de cca 35 ha şi reprezintă un alt punct turistic din apropierea comunei Mogoşoaia.

Indicele de atractivitate este de 3,27, este cuprins între [1-5] şi depăşeşte jumătatea intervalului de unde rezultă că în zona aleasă se poate realiza o amenajare în condiţii optime.
Bogăţia cultural-istorică deţine ponderea cea mai mare pentru că ea este cel mai important element care justifică deplasarea turiştilor în această zonă.

AGENTIA DE TURISM – PRINCIPALUL INTERMEDIAR DIN CADRUL INDUSTRIEI TURISMULUI

2009-11-24T05:04:00.000-08:00

Agentia de turism reprezinta o societate comerciala cu rol de intermediar intre agentia economica, prestatorii directi de servicii turistice si turisti. Activitatea sa consta in organizarea, oferirea si comercializarea unor pachete de servicii sau componente alea acestora.

Dupa modul de realizare si comercializare a produselor turistice agentia de turism se imparte in doua categorii: agentie de turism turoperatoare si agentie de turism detailista.

Agentia de turism turoperatoare are ca obiect de activitate organizarea si vanzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari, pe cand agentia de turism detailista vinde sau ofera spre vanzare in contul unei agentii de turism turoperatoare, pachetele de servicii sau componente ale acestora .

Agenţiile de turism trebuie să îndeplinească următoarele condiţii, după cum urmează:

Agenţia de turism tour-operatoare

- Agentul economic trebuie să aibă prevăzute în obiectul de activitate ” servicii turistice”
- Agentul economic trebuie să fie înregistrat la oficiul registrul comerţului
- Starea şi aspectul clădirii în care funcţionează agenţia şă fie bună şi salubră.
- Amplasarea agenţiei în clădire să fie la demisol, parter, mezanin, sau la etajul 1
- Suprafaţa comercială a agenţiei să fie peste 16 mp şi să fie folosită în exclusivitate pentru turism
- Să existe grup sanitar propriu pentru personal sau acces facil la un alt grup sanitar din clădire
- Persoana care conduce activitatea agenţiei de turism trebuie să fie posesoare a brevetului de tursm
- Asigurarea cu personal calificat ca agent de turism şi cu ghizi, posesori ai atestatului de ghid de urism, corespunzător serviciilor comercializate
- Să existe poliţă de asigurare pentru riscul de insolvabilitate sau faliment al agenţiei
- Să utilizeze autocare omologate şi clasificate
- Să asigure servicii de cazare şi masă numai în structuri de primire turistice clasificate de ANT.
- Firmă cu datele de identificare ale persoanei fizice autorizate sau persoanei juridice, inscripţionând numele, denumirea comercială, obiectul de activitate sau alte texte specifice identificării
- Mobilier adecvat activităţii care se desfăşoară
- Mijloace de telecomunicaţii:
- Telefon şi fax
- Placheta cu numărul de telefon al Ministerului Turismului, (ANT) precum şi al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, conform anexei nr. 5 la normele metodologice, amplasată în spaţiul comercial.

Agenţia de turism detalistă

- Agentul economic trebuie să aibă prevăzute în obiectul de activitate “servicii turistice”
- Agentul economic trebuie să fie înregistrat la oficiul registrul comerţului
- Starea şi aspectul clădirii în care funcţionează agenţia şă fie bună şi salubră
- Amplasarea agenţiei în clădire să fie la demisol, parter, mezanin, sau la etajul 1, uşor accesibilă
- Suprafaţa comercială a agenţiei să fie peste 10 mp
- Suprafaţa comercială să fie folosită în exclusivitate pentru turism
- Să existe grup sanitar propriu sau cu acces facil la grup sanitar din clădire
- Persoana care conduce activitatea agenţiei de turism trebuie să fie posesoare a brevetului de turism
- Asigurarea cu personal calificat ca agent de turism şi cu ghizi, posesori ai atestatului de ghid de turism, corespunzător serviciilor turistice comercializate
- Să aibă poliţă de asigurare pentru riscul de insolvabilitate sau faliment al agenţiei
- Să utilizeze autocare omologate şi clasificate
- Să utilizeze servicii de cazare şi masă numai în structuri de primire turistice clasificate.
- Firmă cu datele de identificare ale persoanei fizice autorizate sau persoanei juridice, inscripţionând numele, denumirea comercială, obiectul de activitate sau alte texte specifice identificării
- Mobilier adecvat activităţii desfăşurate
- Mijloace de telecomunicaţii:
- Telefon şi fax
- Placheta cu numărul de telefon al (ANT) precum şi al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, conform anexei nr. 5 la norme le metodologice, amplasată în spaţiul commercial.

*1) Pot fi acceptate şi alte amplasamente, dacă sunt situate în clădiri cu destinaţie publică.

Agenţia de turism touroperatoare care nu are activitate de vânzare directă către turişti poate funcţiona şi la alte niveluri ale clădiri.

*2) Pot fi acceptate, în măsura în care spaţiul permite, şi alte activităţi, cum sunt: schimb valutar, xerox, vânzări de suveniruri, ilustrate, cărţi de turism, ghiduri, hărţi.

*3) În situaţia în care încetează contractul de muncă încheiat între persoana brevetată şi agentul economic, înlocuirea acesteia se va face în termen de maxim 30 de zile.

*4) În cazul filialei situate în aceeaşi localitate cu agenţia de turism persoana care conduce filiala trebuie să fie calificată ca agent de turism. Persoana calificată trebuie să posede un document care să certifice absolvirea uneia dintre următoarele forme de învăţamânt:

- facultate de turism;
- şcoala postliceală de turism;
- liceu sau clasă cu profil de turism;
- curs de calificare în meseria de agent de turism, organizat de instituţii autorizate.

*5) Doar agentul economic care deţine agenţie de turism touroperatoare poate înfiinţa filiala touroperatoare.

*6) Cuantumul sumelor asigurate pe tip de agenţie de turism şi procedura de asigurare se stabilesc periodic de Ministerul Turismului, prin ordin al ministrului turismului.

Licenţa de turism se eliberează de către Autoritatea Naţională pentru Turism - Direcţia generală de autorizare şi control, la cererea agenţilor economici.
În vederea obţinerii licenţei de turism agentul economic va prezenta următoarele documente:

a) cerere de eliberare a licenţei de turism;
b) certificat constatator de la oficiul registrului comerţului din care să rezulte următoarele informaţii: (obiectul de activitate al societăţii, structura acţionariatului, şi sediul punctului de lucru unde se înfiinţează agenţia de turism*) datele de identificare ale societăţii se înscriu în certificatul de înmatriculare.
c) copie de pe brevetul de turism al persoanei care conduce agenţia de turism;
d) copie de pe contractul de muncă al persoanei care deţine brevetul de turism;
e) dovada achitării contravalorii prestaţiei efectuate pentru eliberarea licenţei.
*) Agentul economic poate furniza informaţiile respective şi prin prezentarea copiilor de pe actele oficiale ale societăţii, din care rezultă informaţiile sus-menţionate.

Documentaţia astfel întocmită se transmite reprezentantului zonal al Ministerului Turismului - Direcţia generală de autorizare şi control, care verifică documentaţia primită, solicitând eventuale completări. Termenul de soluţionare a cererii este de 30 de zile şi curge de la data înregistrării documentaţiei complete.

Licenţa de turism este suspendată din oficiu pe perioada în care agentul economic nu are încheiată poliţa de asigurare pentru riscul de insolvabilitate sau faliment al agenţiei.
Eliberarea licenţei se face după consultarea cu reprezentaţii din teritoriu ai asociaţiei profesionale de profil şi verificarea la faţa locului a îndeplinirii criteriilor minime prevăzute în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.
La schimbarea sediului agenţiei de turism sau a titularului licenţei, agentul economic în cauză este obligat să solicite eliberarea unei noi licenţe, întocmind în acest sens următoarea documentaţie:

a) cerere;
b) certificat constatator de la oficiul registrului comerţului privind noul sediu*);
c) licenţa de turism eliberată anterior, în original;
d) dovada achitării contravalorii prestaţiei efectuate.
*) Agentul economic poate furniza informaţiile respective şi prin prezentarea copiilor de pe actele oficiale ale societăţii, din care rezultă informaţiile sus-menţionate.

Pentru înscrierea filialei unei agenţii de turism se va întocmi următoarea documentaţie:

a) cerere;
b) certificat constatator de la oficiul registrului comerţului privind sediul filialei*);
c) licenţa de turism a agenţiei de turism, în copie;
d) brevetul de turism şi contractul de muncă, în copie, al persoanei care conduce filiala din altă localitate decât agenţia de turism sau copie de pe documentul de calificare ca agent de turism şi contractul de muncă al persoanei care conduce filiala din aceeaşi localitate cu agenţia de turism;
e) dovada achitării contravalorii prestaţiei efectuate.

*) Agentul economic poate furniza informaţiile respective şi prin prezentarea copiilor de pe actele oficiale ale societăţii, din care rezultă informaţiile sus-mentionate.

Pentru vizarea, din 3 în 3 ani a licenţei pentru agenţia de turism şi filiala acesteia se va întocmi următoarea documentaţie:

a) cerere;
b) licenţa de turism, în original, pentru agenţie şi, respectiv, anexa licenţei pentru filială;
c) brevetul de turism al persoanei care conduce agenţia, în copie;
d) contractul de muncă al persoanei care deţine brevetul de turism, în copie;
e) dovada achitării contravalorii prestaţiei efectuate.

Termenul şi procedura de acordare sunt cele prevăzute, pentru eliberarea licenţei de turism.

Pentru radierea agenţiei de turism şi respectiv, a filialei acesteia se va prezenta următoarea documentaţie:

a) cerere;
b) licenţa de turism şi, respectiv anexa licenţei de turism, în original.

Licenţa de turism se suspendă de către Autoritatea Naţională pentru Turism, în cazul în care se constată nerespectarea uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 238/2001. Suspendarea se face pentru o perioadă de până la un an.

În cazul în care cu ocazia verificărilor efectuate în vederea vizării licenţei de turism se constată că nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza acordării acesteia, licenţa se suspendă până la remedierea deficienţelor.
Licenţa de turism este suspendată din oficiu pe perioada în care agentul economic nu are încheiată poliţa de asigurare pentru riscul de insolvabilitate sau faliment al agenţiei.

Retragerea licenţei de turism de către ANT - Direcţia generală de autorizare şi control se face în situaţiile prevăzute la art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 238/2001.

În situaţia în care, la verificarea efectuată de reprezentanţii Ministerului Turismului - Direcţia generală de autorizare şi control, constată ca agenţia de turism nu mai funcţionează la sediul înscris în licenţa de turism, aceasta se retrage din oficiu, în termen de 15 zile de la notificarea agentului economic, titular al licenţei în cauză, prin scrisoare recomandată.

Apele Romaniei

2009-11-09T04:41:00.000-08:00

Dunărea. Pentru ţara noastră, Dunărea constituie una dintre componentele esenţiale ale naturii locurilor. Ea colectează aproape întreaga reţea de ape curgătoare (în afara câtorva mici râuri dobrogene). Afluenţii ei principali formează un fel de aureolă în jurul cununei Carpatilor, iar afluenţii de ordinul al doilea au direcţii radiale, ferăstruind prin văi transversale munţii, fapt deosebit de favorabil căilor de comunicaţie interioare.
Dunărea este cel mai important fluviu internaţional din Europa, pe care o străbate de la vest la est, din apropierea Rinului până la Marea Neagră. la intrarea in tara noastră are un debit mediu de 5960 m3/s datorită in bună parte aportului afluenţilor mari pe care îi adună in zona de convergenţă hidrografică din apropiere de Belgrad (Drava, Tisa, Sava, Morava) care-i dublează debitul. Pe teritoriul ţării noastre, Dunărea parcurge 1 075 km şi adună o mare cantitate de ape, astfel că la Pătlăgeanca , înainte ca fluviul să se despartă în braţele ce alcătuiesc, delta şi să-şi răsfire apele pe numeroase gârle, debitul mediu ajunge la 6 470 m3/s, egal cu cel al Volgăi.
Pe teritoriul românesc, Dunărea cuprinde patru sectoare cu caractere diferite. Defileul dintre Baziaş şi Orşova, odinioară cu mari dificultăţi în calea navigaţiei (stânci în albie, curenţi în vârtej) a fost pus în valoare prin crearea marelui baraj de la Porţile de Fier, unul dintre cele mai mari sisteme hidroenergetice şi de navigaţie (cu duble ecluze) din Europa. Sectorul Porţile de Fier Călăraşi, unde fluviul curge într-o singură albie (doar câteva mari ostroave), Dispune de adâncimi ce asigură un pescaj minim de 2 m (la ape mici). ,Sectorul Călăraşi-Brăila se caracterizează prin despărţirea fluviului în două braţe ce închid în interior două incinte, pe vremuri cu mlaştini, lacuri şi păduri, în prezent îndiguite, drenate şi cultivate agricol. În aval de Brăila este Dunărea maritimă, cu adâncimi mai mari, ceea ce asigură circulaţia navelor maritime (peste 7 m pescaj). Navigaţia în sectorul Deltei se face cu deosebire la vărsarea în mare formând «bara» de la Sulina.

Râurile interioare. După bazinele colectoare şi locul de vărsare, râurile interioare se împart în următoarele grupe:

1. Grupa de vest, având colector Tisa, cuprinde Vişeul şi lza, principalele râuri ale Maramureşului, Someşul, cea mai mare apă a Transilvaniei de nord, care se alimentează atât din Carpaţii Orientali prin Someşul Mare, cât şi din Munţii Apuseni prin Someşul Mic unite la Dej; când ajunge în câmpie, pe la Satu Mare, are un debit bogat care-i fixează locul al IV-lea între râurile mării. Din Munţii Apuseni spre graniţa de vest curg Barcăul şi cele trei Crişuri: Crişul repede ce trece, prin Oradea, Crişul Negru care drenează Depresiunea Beiuşului şi Crişul Alb ce străbate zona minieră de la Brad şi apoi Depresiunea Zarandului. Ca volum de ape purtate sunt cam egale. Cel mai mare râu al Transilvaniei este insă Mureşul, care izvorăşte din Carpaţii Orientali, de unde primeşte şi doi afluenţi principali (Tărnavele), dar se alimentează şi din Munţii Apuseni prin Arieş şi Ampoi, iar din Carpaţii Meridionali prin Sebeş şi Strei. Ultimul afluent al Tisei este Bega care trece prin Timişoara. Este canalizat şi navigabil.
2. Grupa de sud cuprinde afluenţii direcţi ai Dunării. Râurile mai mari sunt: Timişul, principalul râu al Banatului, Bârzava, Caraşul, Nera, Cerna, care se varsă în Dunăre în dreptul localităţii Orşova, Jiul, care străbate cele două principale bazine carbonifere ale ţării (cel de huilă de la Petroşani şi cel de lignit de la Rovinari-Motru) şi zona industrială a Craiovei. EI are doi afluenţi mari Motrul şi Gilortul. Oltul, cu un traseu complex, ferăstruieşte mai multe defilee în munţi (Tuşnad, Racoş, Turnu Roşu, Cozia). În lungul său se află o salbă de lacuri de acumulare şi hidrocentrale de circa 1 000 MW forţă instalată, iar cursul său inferior urmează să devină navigabil. Din Munţii Făgăraşului, Argeşul îşi adună principalii săi afluenţi, reuniţi în mănunchi aproape de Piteşti, în amonte de care se înşiră un mare sistem de lacuri şi hidrocentrale. A doua mare. confluenţă este la sud de Bucureşti, unde primeşte Neajlovul şi Dâmboviţa. Lucrările ce se execută în aval de Bucureşti vor face navigabil cursul inferior al Dâmboviţei: Ialomiţa, cu izvoarele în munţii Bucegi, traversează Câmpia Română de la vest la est, inclusiv partea mai secetoasă. Bărăganul, unde apele ei sunt folosite la irigaţii, scăzând astfel ca debit spre vărsare. Principalul său afluent este Prahova.
3. Grupa estică cuprinde două râuri principale: Siretul, cel mai mare ca debit mediu dintre râurile ţării (222 m3/s), şi Prutul, care, deşi mai lung, are ape mai puţine. Siretul adună toate apele de pe versantul estic a) Carpatilor Orientali (Suceava, Moldova, Bistriţa, cel mai mare dintre afluenţi, Trotuşul, Buzăul). Prutul are afluenţi mici şi regim de scurgere foarte variabil, de unde necesitatea construirii lacului de acumulare de Ia Stânca, lângă Ştefăneşti, pentru alimentări cu apă şi regularizarea cursului.
4. Grupa râurilor dobrogene cuprinde râuri puţine şi scurte, cu debite scăzute în cea mai mare parte a anului. Mai importante sunt Teliţa, Taiţa şi Casimcea, care se varsă în lacurile din lungul ţărmului Mării Negre. În vestul Dobrogei sunt unele râuri mici care se varsă în Dunăre.
Întrucât apele râurilor au în majoritatea cazurilor provenienţă pluvială (în foarte mică măsură nivală sau subterană), acestea se caracterizează prin mari variaţii de debit, consecinţă a continentalismului climatic. La mari ploi torenţiale, unele râuri au produs inundaţii ca cele ale Someşului înregistrate în 1970 şi 1975 sau cele ale Siretului din 1991. Îndiguirile făcute înlătură în mare parte acest pericol, protejând terenurile din vecinătate.
Lacurile. Acestea ocupă doar o suprafaţă de 1,1% din teritoriul ţării, dar au o importanţă multiplă, nu numai turistică (balneară), ci şi piscicolă. Cele mai mari lacuri sunt la ţărmul mării, fie lagune ca Razim (415 km2), Goloviţa, Zmeica, Sinoie, iar mai la sud Siutghiol, cu apă dulce, fie limanuri maritime ca Techirghiol,. cu apă sărată şi nămoluri curative, ori Mangalia. Sunt şi limanuri fluviatile de felul lacurilor Mostiştea, Oltina ş.a., la Dunăre, sau Snagov şi Căldăruşani, la nord de Bucureşti, amenajate pentru agrement şi sporturi nautice.
Din categoria lacurilor construite de om, tradiţionale sunt iazurile (ex. lacul Herăstrău din nordul Bucureştiului), mai numeroase în Câmpia Moldovei (mai mare este iazul Dracşani din judeţul Botoşani) şi în Câmpia Transilvaniei (lacul Geaca). S-au construit numeroase lacuri de acumulare de interes energetic, dar şi pentru alimentări cu apă, regularizarea debitelor etc. Mai mari sunt izvorul Muntelui pe Bistriţa (33 km2), Vidra pe Lotru, Vidraru, pe Argeş, apoi altele pe Olt, pe Sebeş, pe Siret etc. (v. harta de la p. 43).
Pe munţii înalţi (Făgăraş, Parâng, Retezat, Rodna) sunt numeroase Jacuri glaciare, formate în excavaţiile săpate de foştii gheţari cuaternari. În genere, acestea au dimensiuni mici, dar constituie elemente de atracţie turistică. Unele au însă adâncimi până la 15-20 m (Podragul Mare şi Bâlea în Făgăraş, Gâlcescu în Parâng, Bucura şi Zănoaga în Retezat). Ca unicate, menţionăm Lacul Sf. Ana, situat într-un crater vulcanic lângă Băile Tuşnad, sau Lacul Roşu, format prin surparea în 1837, a unui pinten de munte, care a barat Valea 'Bicazului, mai sus de chei. În Bărăgan, datorită verilor calde şi secetoase, se formează lacuri sărate, unele folosite balnear (Lacul Amara, Lacul Sărat).
Apele subterane. Acestea se împart în ape freatice, de mică adâncime, influenţate în mare măsură de precipitaţii, şi ape de adâncime, considerate captive, provenind prin infiltrări de foarte lungă durată din apele de suprafaţă, reîmprospătarea lor făcându-se în cicluri seculare sau chiar geologice.
Apele freatice sunt, la munte, lipsite de continuitate şi uneori mineralizate, fie prin gaze (de exemplu, borvizurile din estul Transilvaniei), fie prin săruri (folosite terapeutic). În calcare există arii de discontinuitate sau dimpotrivă de . mari acumulări, ca în partea centrală a Munţilor Apuseni sau în Banat. La limita Subcarpaţilor cu munţii, sunt adesea intens sărăturate. Sub depozitele loessoide sau aluvionare din câmpie apele se localizează, de asemenea, la adâncimi relativ mari. În zonele bântuite de secete, cum este Bărăganul, datorită evaporaţiei intense de vară, ele antrenează, în mişcarea lor ascensională, sărurile din stratele sedimentare, creând sărături (cu acumulări de valoare balneară în unele locuri).
Apele de adâncime se întâlnesc numai în zonele extracarpatice şi au adesea caracter ascensional sau artezian. În vestul ţării, cele din lungul faliilor din fundamentul marginal carpatic sunt termale, având şi unele săruri în conţinut (de pildă ape bicarbonatate-sulfurate la Băile Felix, 1 Mai, Tinca, Moneasa). La Oradea şi împrejurimile ei sunt ape termale de adâncime, bogate ca debite, folosite nu numai pentru băi, ci la termoficarea unor cartiere, la încălzirea serelor
. sau ca apă industrială: Apele termale continuă şi mai la sud, pe toată bordura Câmpiei de Vest, până la Arad şi Timişoara, iar la nord, până la Satu Mare. Se pune problema folosirii lor în scopuri, energetice.
Marea Neagră. Avându-şi originea în vechea rnare sarmatică, mult mai întinsă, Marea Neagră are o suprafaţă de 462 535 km2 (împreună cu Marea Azov). Este o mare de tip continental, legându-se prin strâmtori (Bosfor şi Dardanele) cu Mediterana, iar de acolo cu întreg Oceanul Planetar. Are puţine insule, iar ca peninsule cea mare mare este Crimeea. Originalitatea Mării Negre constă în lipsa curenţilor verticâli, care ar asigura pătrunderea aerului în adânc. Aceasta explică existenţa a două straturi de apă: unul din adânc, ceva mai sărat (22%0), neaerat, ceea ce pricinuieşte acumularea de gaze toxice (H2S), fiind lipsit de vieţuitoare; altul la suprafaţă (circa 180 m grosime), alimentat cu ape fluviale, deci mai dulce (doar 17-18%° salinitate), influenţat de factorii climatici. Numai în cel superior se dezvoltă fauna. În nord-vestul mării, deci în dreptul ţării noastre, platforma continentală, cu adâncimi reduse, face ca bogăţia faunei să fie mai mare. .
În Marea Neagră s-au identificat două feluri de curenţi: unul de descărcare a apelor sărate din Mediterana prin Bosfor în Marea Neagră şi, invers, de compensare prin transferul pe la suprafaţă al apelor mai puţin sărate din Marea Neagră spre Mediterana; altul este un curent de suprafaţă, cu traseu circular, provocat de vânturi. Acesta din urmă nu este continuă şi nici permanent, cum se credea mai demult, ci numai ocazional. În dreptul ţărmului românesc are un traseu NE-SV. Lui i se datoreşte împingerea aluviunilor fluviale şi a nisipurilor marine paralel cu ţărmul şi construirea de cordoane litorale care au închis laguna Razim (în antichitate golf marin) şi limanurile de la gurile văilor dobrogene. În sistemul de cordoane litorale conjugate s-au format în vremuri - mai depărtate grindurile maritime din Deltă.
Pe ţărmul românesc al Mării Negre, lung de 244 km, principalul port este - Constanţa, cu incintă portuară construită prin diguri în larg. Însemnătate portuară mai au Mangalia în sud şi Sulina în nord.

Cu toate ca Romania poseda asemenea frumuseti si pana acum fenomenul poluarii nu atinsese cote asa alarmante, dupa unele statistici rezultz ca si in Romania au inceput deseori sa fie depasite limitele admise la concentratiile unor substante toxice ,ele fiind deversate unde altundeva decat in apa.

Relieful Romaniei

2009-11-06T23:19:00.000-08:00

Romania, mai ales in unitatile de orogen, are o mare varietate petrografica. In mod normal, aceasta varietate se rasfrange si in relief, eroziunea realizand adevarate peissaje morfopetrografice. Este destul sa amintim relieful carstic din Apuseni, Muntii Banatului sau din Podisul Mehedinti, multitudinea alunecarilor de teren de pe flisul carpatic, din Subcarpati sau podisurile Moldovei si Transilvaniei, densitatea mare de crovuri de pe unele portiuni ale Campiei Romane.
Conditiile de formare si evolutie ale reliefurilor petrografice depend de roca, de agent, dar si de climat, de etajele morfoclimatice, de anotimp, adica de tot ceea ce poate schimba, pe timp scurt sau indelungat, procesul geomorfologic care modeleaza roca. Din aceasta cauza formele realizate intr-o aceeasi roca pot suferi modificari periodice in functie de procesul dominant sau intensitatea acestuia intr-un anumit timp, dar si in functie de stadiul de evolutie. Exista insa si forme tipice fiecarui peisaj morfopetrografic care se perpetueaza timp indelungat chiar atunci cand evolutia formei in sine este rapida, dai in locul celei disparute apare una noua, identica.
Varietatea cea mai mare a reliefurilor petrografice o dau rocile sedimentare, care in plus ocupa si circa 85% din teritoriul tarii. Celelalte tipuri de roci se extind pe suprafete mai reduse : 10% cele metamorfice si 5% rocile eruptive (Geografia Romaniei, vol1, 1983)
Studile asupra reliefurilor petrografice sunt foarte multe, fie sub forma de articole speciale, mai ales locale si regionale, fie in cazul majoritatii tezelor de doctorat in geomorfologie, sau in lucrari de alt tip. Sinteze generale se gasesc in Relieful Romaniei volI (1983).
In mod obisnuit sunt retinute urmatoarele tipuri de reliefuri petrografice : pe roci cristaline, carstic, pe conglomerate si gresii, in argile si in marne, pe nisipuri si in loess.

Relieful dezvoltat pe roci cristaline

Aceste roci includ di pe ce metamorfice si vulcanice vechi. Relieful corespunzator este specific masivelor cristaline din Carpati, in primul rand in Meriodionali, apoi in magurile din nordul Dealurilor de Vest, in Muntii Macinului si Dobrogea Centrala, sau in Podisul Mehedinti.
Fiind vorba de roci dure, cristalizate, forma de relief principala rezultata este aceea de masiv si/sau culmi netede . Masivele au aspect de cupola ( exemplu Poiana Ruscai, Gilau- Muntele Mare, Bihor) uneori modelate in trepte. Culmile montane se desprind adesea dintr-un nod central al masivului ( ca cele din Meridionali, Rodna, Semenic s.a.) dar pot avea forma si de obcina (Obcina Mestecanis, Muntii Persani). Vaile au un profil transversal in V ascutit, cu versanti foarte inclinati dar uniformi ca panta. Ele formeaza obisnuit defilee (Lapus, Jiu, Olt, Portile de Fier) sau chei (Morlaca- Huiedin). Un specific aparte il dau si abrupturile marginale, initial de falie, in special cele de la contactul cu reliefurile mai joase (depresiuni, dealuri, podisuri).
O alta caracteristica a masivelor si culmilor cristaline este aceea ca pastreaza reliefuri vechi provenite de la perioade sau etape succesive ale evolutiei, cum sunt peneplenele, umerii de eroziune, pedimentele si inselbegurile. Astfel, toate masivele cristaline din Carpati, dar mai ales cele inalte din Meridionali, Rodna sau Bihor, se remarca prin treptele lasate de mai multe suprafete de nivelare. In mod deosebit toate masivele sunt retezate pe pediplena carpatica, iar in Dobrogea Centrala si in muntii Macinului de altele si mai vechi.
Masivele si culmilede peste 1800m conserva de asemenea relieful glaciar din wurm si relieful periglaciar, care insa coboara mult mai jos, la circa 800m (grohotisuri fosile si abrupturi, grohotisuri active in etajul alpin).
Cat priveste formele minore, ele sunt legate de un proces de alterare si/sau de dezagregare dirijat pe pliurile sisturilor cristaline sau de fisurile rocilor vulcanice vechi. Rezultatul este o scoarta de alterare pe locurile mai netede, grohotisuri la poala versantilor, nise nivale si chiar arena granitica si blocuri sferoidale (la poala Macinului)
Peisaje aparte impun rocile cristalino-granitice din Macin si magurile cristaline din nordul Dealuril ;or de Vest (magurele Simleului, Ticaului sau Prisaca, Faget). Pe sisturile verzi din Dobrogea Centrala se remarca o suprafata ondulata de eroziune si cupole de inselbeguri.

Relieful carstic

Se dezvolta in roci solubile, in primul rand pe calcare, apoi pe sare si ghips si alte roci cu continut calcaros cum sunt gresiile calcaroase si conglomerate cu ciment calcaros. Datorita spectaculozitatii formelor este foarte cautat de turisti, dar i s-a acordat si o mare atentie stiintifica. Exista chiar un Institut de Speologie, care poarta numele lui E. Racovita. Intre geografii care s-au ocupat mai mult cu relieful carstic citam pe M.Bleahu, V.Sencu, I.Ilie, Cr. Goran, I. Povara
La noi in tara calcarele, care reprezinta roca tipic carsificabila, ocupa cam 2% din teritoriu. Nu apar insa sub forma unor unitati teritoriale mari, ci fragmentat. Datorita acestui fapt, si conditiile locale de carstificare, in special modul de circulatie al apei, sunt foarte diferite de la un loc la altul ; ca urmare, s-a diversificat mult si relieful carstic din Romania. Acesta este localizat cu precadere in Carpati si in unele podisuri. Cea mai mare suprefata este intalnita in Banat, peste 780 km patrati. Pentru a exemplifica varietatea acestui relief amintim ca exista peste 10.000 de pesteri care depasesc lungimea de 10m, cu peste 800 km de galerii.
Sunt mai multe categorii de calcare. Cele mai raspandite si cu grosimi foarte mari sunt cele mezozoice. La acestea se adauga si calcarele cristaline, dolomitele, calcarele eocene si cele sarmatiene. Ultimele doua categorii sunt subtiri. Calcarele mezozoie, in afara de Carpati, se gasesc si in Podisul Mehedinti si Dobrogea, inclusiv la adancime in Dobrogea Sudica unde au si multe goluri Ca structura, toate sunt monocline, uneori aproape de orizontala sau verticale si mai apar usor ondulate.
Ca forme mai mari de relief, calcarele constituie culmi, masive, creste si podisuri (obisnuit restranse) sau formeaza martori izolati de tipul clipelor.
Formele de relief rezultate prin carstificare sunt cele exogene si endogene. Exogenele se remarca prin campuri de lapiezuri si/sau doline, uvalii, polii, chei,etc. Golurile endogene se refera la pesteri si avene, cu sau fara concretiuni. Pesterile sunt obisnuit etajate pe 2-3 nivele care corespund unor terase din exterior. Alteori, atat pesterile cat si celelte forme se etajeaza pe nivele de carstoplene echivalente unor pesteri sau suprafete de eroziune.
Cea mai mare varietate a carstului se afla in Muntii Apuseni, unde se intalneste si numarul ceal mai mare de pesteri si cea mai lunga pestera de la noi- Pestera Vantului, 32 km. Se citeaza, in paralel, si pestera Izvorul Tausoarelor , din sudul Rodnei, cu cea mai mare diferenta de nivel, 350m. Tot in Apuseni exista si cinci ghetari de pestera ( in Retezat se mai afla avenul cu gheata din Albele). Pesterile sunt inactive, semiactive sau active cand pe patul lor curge apa sau stagneaza.
In lucrarea « Relieful Romaniei » au fost deosebite patru tipuri de peisaje carstice :culmi calcaroase alpine, situate la peste 1700 si dominate de relief glaciar si periglaciar ; masive si podisuri medii (600-1700 m), cu cel mai dezvoltat carst actual si mostenit uneori din mezozoic, cu multe pesteri ; platouri calcaroase joase (sub 600m) si peisajul dobrogean (carst fosil si la zi pe roci mezozoice si carst pe calcare sarmatiene acoperit cu loess).
T.Orghidan (1984)¹ separa trei tipuri principale de carst :

de creasta, in general la peste 1700m, pe calcare ramase suspendate pe alte roci sau pe calcare cristaline, ca in Fagaras, Buila- Vanturarita ( Muntii Capatanii), Creasta Retezat, Trascau, Hasmas ; domina dezagregarea dar apar si forme de dizolvare, inclusiv pesteri ca cele din Fagaras, la 2400 m cele mai inalte din Romania. In Retezat sunt si avenuri dintre cele mai verticale (Stana Tomii, de 114m si Albelele cu gheata).

de platou, cu cele mai tipice forme carstice, caci mentin apa, care circula lent ; se formeaza pesteri lungi, intortochiate ; prezinta mai multe etaje de carstificare, iar acolo unde intre calcare se intercaleaza si roci impermeabile deranajul se complica foarte mult ; sunt specifice si captari carstice. La poala abrupturilor apar izvoare carstice, chiar izbucuri. Se da ca tipic carstul din Padurea Craiului, studiat de Th. Rusu (1988), sau din Banat (V. Sencu) unde exista alternante si succesiuni de roci impermeabile cu calcare, ca in zona pesterilor Comarnic sau Ponicova ; in general insa, la acest tip exista multe variante, inclusiv cele dobrogene si din Podisul Mehedinti.

carstul barelor calcaroase se remarca prin aliniamente de calcare ca obstacole mari in fata unor ape curgatoare ce vin de pe alte tipuri de roci si le strabat prin defilee, chei si/sau cursuri subterane. Apar si pesteri polietajate, deschise in versantii defileelor. Intre cele mai tipice se citeaza bara Polovragi –Cernadia, peste care trec Oltetul, Galbenul si unii afluenti ai acestuia si unde sunt si cunoscutele si pesteri Polovragi si Muierii, ambele cu cate trei etaje, din care activ este numai cel de jos de la Polovragi. Aici apar si cursuri subterane, in paralel cu cele de la zi, care la ape mari se infunda cu aluviuni si apoi revin.

Regiuni carstice
Muntii Apuseni au carstul cel mai dezvoltat si se gaseste in urmatoarele unitati : Bihor si imprejurimi, Padurea Craiului, Codru- Moma, Trascau-Metaliferi. Prezinta mai multe nivele de carstificare echivalente suprafetelor medii carpatice si nivelelor mai noi. Are cele mai multe pesteri si avene din tara, campuri mari de lapiezuri si doline, polii, vai oarbe, trepte antitetice si 5 ghetari subterani : Scarisoare (50.000 m³ gheata, in bazinul Garda), Vartop (bazinul Garda Seaca), Focul Viu si Barsa (in bazinul Crisul Pietros) si ghetarul di avenul Bortig.
In cadrul Apusenilor se detaseaza Muntii Bihorul si Padurea Craiului, cu cel mai diversificat si dezvoltat carst. Mozaicu tectonic si petrografic din Bihor si-a spus cuvantul in puternica fragmentare a retelei de pesteri si de scurgeri subterane din Padis , Poiana Ponor, Cetatile Ponorului si Cheile Galbenii. In cele doua masive sunt bine evidentiate trei nivele de carstificare ( doua fosile), doline foarte mari cu puturi de legatura catre golurile subterane, ghetari de pestera. Pot fi citate campurile carstice din Podisul Padis, Scarisoara, Lumea Pierduta, Zece Hotare, bazinul Rosia, bazinul Garda s.a. importante depresiuni carstice apar la : Ponor, Poiana Mare, Padis, Albioara, Danis, Cetatile Ponorului. Exista aici peste 200 de pesteri, intre care Pestera Vantului (32km, sub Padurea Craiului), Meziad, Cetatile Ponorului, Scarisoara, s.a. In Piatra Craiului avenul Stanu Foncii are 320m. Apar si chei impresionante pe vaile : Rosia, Lazu, Galbena, Somesul Cald, Garda, Sighistelu s.a.
Muntii Banatului stau pe primul loc ca suprafata ocupata de calcare, dar pe doi in ce priveste varietatea formelor. Aici se remarca un aliniamnet foarte lat, alungit intre Resita si Moldova Noua si un areal mai redus, Svinita-Svinecea Mare (in Almaj). Primul aliniament este un sinclinoriu care prezinta platouri carstice complexe, cum sunt : Iabalcea, Colonovat, Carbunari ; chei : Caras, Minis , Nera ; pesteri in general mici- Comarnic, Popovat, Buhui, Gura Chindiei ; isbucuri : Carasului, Bigar. Fasia din Muntii Almajului este cea care a impus Cazanele Dunarii si in care se gasesc trepte antitetice pe valea Ponicova si cele trei nivele de pestera de la Ponicova, racordabile cu terasele 5,4,3, ale Dunarii (N. Schmidt si colab, 1968)
De asemenea regiuni carstice mai importante : Carstul din Carpatii Meridionali, Carstul din Carpatii Curburii, Carstul din Carpatii Orientali, Carstul din Podisul Somesan, Carstul din Podisul Mahedinti, Carstul din Dobrogea.

Vulcanii noroiosi

2009-11-06T22:56:00.000-08:00

Desi denumirea lor ne-ar putea duce cu gandul la ceva urias si inspaimantator, vulcanii noroiosi sunt - de fapt - niste ridicaturi conice (de forma unor palnii cu varful in sus), care seamana cu niste musuroaie mai inalte si mai intinse. Aceste conuri se formeaza la suprafata pamantului, prin eruptia gazelor degajate de zacamintele de hidrocarburi din subsol (hidrocarburile sunt compusi chimici, organici, formati din carbon si din hidrogen). Pornind de undeva din adancul pamantului, gazele emanate isi fac loc catre suprafata, impingand in drumul lor apa si noroiul pe care le intalnesc in cale. Astfel, in zona prin care gazele ies in atmosfera (degajand si un miros de sulf), apa si noroiul argilos aduse din subsol se revarsa, depunandu-se in straturi conice si continuand sa bolboroseasca incet. Desi reprezinta un fenomen rar intalnit la nivel mondial, vulcani noroiosi putem admira si noi, in Romania, in zona subcarpatica a judetului Buzau.

Declarata inca din anul 1924 monument al naturii, zona Paclele Mari - Paclele Mici (situata in apropierea comunei buzoiene Berca) este singurul loc din Europa in care pot fi vazuti vulcani noroiosi, fenomene similare inregistrandu-se doar in Siberia si in Australia. De altfel, Romania este o tara - se pare - prielnica vulcanilor noroiosi: astfel de fenomene se produc frecvent in Subcarpatii de curbura (in special in zona Buzaului), dar au mai fost semnalate, in ultimii 150 de ani, si in alte locuri (langa Ocna Sibiului, la Homorod, la Bazna, pe dealurile Transilvaniei, dar si in anumite zone colinare din Moldova - unde micii vulcani noroiosi erau numiti “gloduri” sau “ochiuri de gloduri”). Totusi, formele cele mai interesante de vulcani noroiosi - si cu dimensiunile cele mai mari - pot fi intalnite in rezervatia mixta (geologica si botanica) situata la 12 kilometri de Berca, cu o suprafata de aproximativ 30 de hectare.

In zona Paclelor Mici, pe o suprafata de aproape 10 hectare, se afla cei mai multi dintre vulcanii noroiosi, de forme extrem de variate, dar de dimensiuni relativ reduse. Aici pot fi vazuti vulcani deja formati, cu cratere in forma unor trunchiuri de con, avand inaltimea intre 2 si 8 metri, iar in varf - mici lacuri de “lava” rece, mai exact un amestec de pamant si apa. Aceasta pare sa clocotesca, scotand bulbuci provocati de gaze. Noroiul, adus din straturile din adancimea scoartei pamantesti, este impins si el - continuu - de gazele naturale spre gura vulcanilor, de unde se prelinge pe versantii acestora, sub forma unor paraiase. Aceste mici rauri negricioase se usuca treptat, modificandu-se astfel in permanenta peisajul. In acelasi timp, se formeaza noi “cratere”, care au la inceput marimea unei monezi de 500 de lei.

Zi de zi, noroiul impins de gaze face ca aceste cratere sa se mareasca, intinzandu-se unele catre celelalte, pana se unesc intre ele, dand nastere astfel unor guri de vulcani cu diametre de 2 - 3 metri.

Marginile acestor cratere sunt foarte inselatoare: desi par solide si sigure, numai anumite portiuni sunt formate doar din noroi intarit, restul zonelor fiind acoperite de simple cruste sau ramanand inca umede pe directia lavei care se scurge incet.

La cativa kilometri spre nord-est este situat platoul Paclelor Mari, cu o suprafata de aproape 20 de hectare, numele acestuia fiind legat de dimensiunile foarte mari ale celor trei vulcani principali aflati in centrul platoului. Diametrul fiecaruia dintre acesti trei vulcani masoara peste 100 de metri (adica, este mai mare decat lungimea unui teren de fotbal!). “Poalele” vulcanilor de aici sunt foarte intinse, iar pe acestea apar mai multe cratere secundare si limbi lungi de noroi vinetiu, adesea amestecat cu suvite de titei.

Totul, in jurul acestor vulcani, pare pustiu. Multi dintre turistii care vin in zona vulcanilor noroiosi spun ca au impresia ca se afla pe o alta planeta.

Doar cativa copaci reusesc sa supravietuiasca - mai la departare de cratere - pe aceste terenuri sterpe, “inundate” de noroi si acoperite de un strat gros de namol solidificat. Totusi, ca prin minune, pe acest taram neprimitor traiesc doua plante foarte rare: Nitraria schoberi si Obione verrucifera - dupa denumirea lor stiintifica. Sunt plante halofile (adica se dezvolta intr-un mediu sarat, avand de asemenea nevoie de saruri pentru hrana), protejarea prin lege a acestora fiind unul dintre motivele pentru care zona Paclelor Mici a fost declarata rezervatie naturala.

Economia Romaniei intre anii 1989 – 2000

2009-11-06T09:29:00.000-08:00

Preluarea puterii de catre organismele create dupa rasturnarea regimului comunist a avut loc in conditii confuze.
Masurile luate duda 22 decembrie 1989 sunt intr-o totala contradictie cu starea grea a economiei, despre care guvernul Petre Roman avea suficiente informatii. In cateva saptamani au fost eliberate cca. 30 miliarde lei „partile sociale”, dar in principal prin cresteri salariale. Concomitent are loc reducerea saptamanii de lucru la 40 de ore.
In agricultura „Legea fondului funciar” da stisfactie taranimii, prin reinstituirea pro prietatii private, insa aplicarea ei va declansa un val de procese.
Stabilizarea leului , prin liberalizarea preturilor, a asigurat transferul resurselor necesare intretinerii statului, precum si trecerea unei parti importante a avutiei nationale in proprietatea noii nomenclaturi.
Dupa 1990, pe fundaluo manifestarii altor prioritati, revenirea necesara la functionalitatea Bancii Nationale a Romaniei a demarat mai greu. S-ar putea reprosa banci ca in 1990 n-a insitat pentru o stabilizare monetara rapida, care sa fi oferit societatii un etalon al activitaii economice
Unul dintre cele mai clare semnale ale existentei pietei libere i Romania il reprezinta functionarea Bancii Nationale a Romaniei la nivel de compatibilitate europeana.
Anul 1990 a marcat un moment de ruptura in evolutia comertului exterior, exportul scazand cu 40% iar importurile au crescut cu 40%. Ulterior comertul exterior reflecta evolutia economiei: dupa declinul care se exprima prin injumatatirea acestuia in1992, din 1993 se inregistreaza o usoara crestere, fara a atinge in 1996 nivelul din 1988.
Reducerea considerabila a volumului valoric al comertului exterior dupa anul 1989 a fost determinata, in principal de scaderea puternica a exportului, ca urmare a crizei din economia nationala. Prabusirea CAER si disparitia treptata a comertului exterior pe clearing in ruble transferabile, deteriorarea unor legaturi interioare (Iugoslavia, tarile arabe) au accentuat tendintele negative dupa 1990. Daca in anul 1988 Romania ocupa locul 38 in exportul mondial, in 1996 ea ocpa locul 59.
O cauza importanta a scaderii schimburilor comerciale externe ale Romaniei, rezida in incapacitatea estului european de a reconstitui fluxuri pe baza economiei de piata. Diferenta de standard tehnic intre Europa de Est si cea de Vest a facut ca reorientarea structurii geografice a exportului sa nu poata avea loc decat pentru produse cu grad redus de prelucrare. Stoparea industrializarii a bulversat in lant sectorul industrial, care in loc de venituri este generator de platii sociale pentru subsistenta.
In 1994-1995, Romania s-a aliniat celorlalte tarii ex socialiste din Europa centrala in comertul exterior. In 1997 exporturile romanesti catre Uniunea Europeana au reprezentat 55% din totalul exportului, acesata fiind pricipalul partener comercial al Romaniei.
Desi in 1997 deficitul bugetar a fost redus la 3,6% din PIB, politica macroeconomica a fost lipsita de consistenta . Politica guvernului de accelerare a privatizariisi de restructurare a industriei nu a putut fi imediat aplicata, din cauza disputelor politice si politicianiste, a barierelor birocratiei si a lipsei de experienta administrativa.
Un nou guvern a fost instalat in aprilie 1998, parlamentul acceptanmd programul de guvernare al acestuia pentru 1998-2000. acesta prevede actiuni si masuri privind redresarea cererii interne si consolidarea stabilizarii macroeconomice, cresterea economica durabila bazata pe export, intarirea controlului inflatiei si a deficitului bugetar, politici fiscale si de imprumut public prudente, sporirea eficientei alocarii si folosirii banilor publici.
De asemenea , se acorda atentie crearii si ameliorarii cadrului institutional: retrocedarea proprietatilor catre fostii proprietari si plata unor despagubiri echitabile; instituirea proprietatii publice si reglementarea regimului juridic al aceteia; reforma administratiei publice; statutul functionarului public si raspunderea ministeriala; dezvoltarea regionala; revizuirea Codului Muncii; impozitul pe venit global; reforme sociale.
Prin restructurarea profunda a regimului proprietatii, privatizarea reprezinta o coordonata fundamentala a tranzitiei la mecanismele pietei. Demarata in 1992, ca un transfer de proprietate al bunurilor statului in sectorul privat, privatizarea a avut un ritm lent intre anii 1992 si 1996, dinamica fiind mai accentuata in 1997 si ulterior.
In profida dificultatilor , privatizarea avut implicatii socuiale importante. Drepturile de proprietate au inceput sa-si manifeste efectele in comportamentul indivizilor, in cadrul unor piete emergene, in curs de institutionalizare.
A avut loc restrangerea relativa asectorului de stat, care din anul 1996 a incetat sa detina pozitia predominanta. Pe ansamblu, in 1997 sectorul privat a devenit predominant (58% din PIB).
In conditiile unui mecanism de piata in curs de constituire, avand destule imperfectiuni, privatizarea in Romania nu a fost mai lenta ca ritm, ci si cu pierderi pentru stat - este arhicunoscut exemplu flotei comerciale si de pescuit – coruptia fiind de asemenea larg prezenta – multe contracte de vanzare a activelor statului fiind de asemenea contestate din punct de vedere al corectitudinii desfasurarii proceselor, al tendintei de a avantaja anumite grupuri de interese economice sau politice.
In anii urmatori alegerilor din noiembrie 1996 starea economica s-a agravat vertiginos. In 1998 sectorul privat acoperea 12% din productia industriala iar volumul investitiilor straine se ridicau la 3,6 miliarde de dolari. Guvernul nu si-a asumat riscurile inchiderii marilor colosi industriali, fiind mentinuta subventionarea mascata
Ion toti anii de dupa 1989, dar mai ales dupa 1996, Banca Nationala a romaniei a cautat sa-si indeplineasca cat mai profesional atributiile. In acest sens masurile monetariste, indreptate spre mentinerea puterii de cumparare aunitatii monetare nationale sau a descresterii acesteia in limitele rezonabile, s-au aratat eficiente.
In anul 1999 guvernul a continuat programulde stabilizare macroeconomica, convenit anterior cu FMI avand in esenta aceleasi obiective: reducerea inflatiei unui deficit bugetar sub 3% din PIB si reducerea deficitului de cont curent. Obiectivele urmarite au fost. Obiectivele stabilite au fost obtinute prin majorari de taxe si impozite, corelat cun reducerea subventiilor in industrie (in special in sectoarele extractiei si energetic)
Intrucat aplicarea ajustarilor structurale au fost slaba, efectele macrostabilizarii s-au diluat in prima jumatate a anului 1999, deficitul balantei comerciale fiind de asemenea in scadere.
Starea economie in anul 2000 poate fi ilustrata prin cateva cifre deloc incurajatoare. Rata inflatiei a ajuns la 58,4%, in anul 1999, pentru ca in anul 2000 sa fie estimata la 40-42%. In anul 2000 romania se plaseaza pe locul 94 in lume ca grad de liberalizare a economiei. Economia subterana era estimata la 40% din PIB, investitiile straine directe au atins in anul 1999, 4,3 miliarde de dolari, printre cele mai reduse din Europa de Est.
Conform aprecierilor internationale, pentru Romania decalajele si dezechilibrele raman inca o problema subliniata in anii urmatori de Raporturile de tara ale UE in perspectiva adertarii tarii la aceasta entitate politica si economica. Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 reprezinta obiectivul mobilizator pentru toate fortele politice si resursele nationale care trebuie sa asigure – prin caile si miloace proprii, dar si a unui consistent sprijin extern – locul pe care il merita in marea familie a statelor Uniunii Europene.

TRASATURI GENERALE ALE ECONOMIEI ROMANE INTRE ANII 1945-1989

2009-11-06T09:28:00.002-08:00

In afara semnificatiei politice, guvernul instaurat la 6 martie 1945 in Romania, avea o serie de obiective economice care vizaui continuarea eforturilor de razboi alaturi de armata sovietica si onorarea obligatiilor de armistitiu ira, dupa terminarea razboiului, refacerea economiei tarii si asigurarea schimburilor cu URSS prin intermediul SOVROMURILOR, societati economice mixte romano-sovietice care vor impune curand, schimbul de neechivalente , transformanduse in societati de aprovizionare a pietii sovietice din Romania.
Pentru un stat cu structura economica preponderent agrara ca cea a Romaniei, o latura esentiala in refacerea economica o constituia reforma agrara, realizata in martie 1945, prin care au fost expropriate mosiile peste 50 ha, precum si proprietatile agricole ale celor fugiti din tara, ale criminalilor de razboi, ale germanilor din zonele locuite de populatie saseasca, precrum si ale celor care nu si-au lucrat pamantul in ultimii 7 ani in regir prprie.
Spre deosebire de alte reforme agrare din trecut, cu acest prilej a fost dat taranilor si un inventar agricol; improprietarirea s-a facut fara despagubirea proprietarilor expropriati, dar cu plata catre stat a celor improprietariti a uneim sume esalonate pe 15-20 ani, care va fi anulata dupa inceperea procesului de cooperativizare, in anul 1949 si incheiat cu forta in anul 1962.
Dupa venire la putere a guvernului prosovietic condus de dr. petru Groza a avut loc organizarea subordonariieconomice a tarii fata de interesele URSS prin acorduri bilaterale care prevedeau crearea SOVROMURILOR (societati comerciale romano-sovietice care aveau sa fie desfiintate in anii 1954- 1956) si care presupuneau aporturi de capital sovietic si romanesc, numai ca aportul sovietci era constituit din averile germane din Romania! In acest mod se asigura un transfer constant din venitul national al tarii catre URSS, greu de evaluat in lipsa unor documente stocate exclusiv in arhivele sovietice, dar estimate la cca1/2 din actvitatea economiei romanesti din acei ani.
Pentru coordonarea activitatii economice a guvernului P.Groza a infiintat Consiliul economic interministerial care la sfarsitulanului 1945 devine Consiliul Superior al Economiei Nationale urmand sa stabileasca norme si avand controlul asupra
Repartizarii creditelor si materiilor prime catre intreprinderi, unde functionau comitete de fabrica formate din reprezentanti ai muncitorilor si ai patronatului; faptul acesta echivala cu inceputul unei economii centralizate de tip sovietic la noi in tara. Prin munca sustinuta unele intreprinderiindustriale au fost refacute intr-un termen scurt: uzinele ASTRA-Arad, distruse in proportie de 60%, iar IAR – Brasov, desi distrusa in proportie de 80% a fost refacuta in 10 luni. In decurs de numai 6 luni au fost refacute 60% din caile ferate distruse, percum si 70 % dinreteaua de telecomunicatii. Au fost facute eforturi importante pentru trecerea la productia de pace, astfel ca in 1947 la IAR se realiza primul tractor romanesc (dupa modelul sovietic in cadrul societatii mixte SOVROMTRACTOR). S-a realozat un mare voluM de munca voluntara si au deschis cateva santiere ale tineretului pentru construirea de cai ferate, conducte de gaz, irigatii etc.
Cu toate realizarile, in 1946, industria metalurgica realiza doar 46,6% din productia anului 1938.
Influenta uriasa care a urmat anilor de razboi, facut sa se produca o extraordinara devalorizare aleului si a determinat guvernul sa etatizeze BNR, in 1946, si sa faca o reforma monetara la 15 august 1947, cand banii vechiacumulati in cantitati uriase la particulari trebuiau schimbati in noua meneda : orice cetatean primea 75 lei noi pentru 1.500.000 de lei vechi, un salariat primea 150 lei noi pentru 3000.000 lei vechi, un taran 250 lei noi pentru 5.000.000 lei vechi iar un patron putea schimba numai o suma echivalenta cu doua salarii medii ale muncitorilor din intreprinderea respectiva. Cei care detineau valuta sau aur trebuiau sa le preschimbe la BNR, sub amenintarea pedepsei cu moartea. In 1948 BNR este transformata in Banca de Stat a Republicii Populare Romane, intre altele, cu atributii de control a vietii economice prin noua moneda introdusa prin reforma monetara.
Tot in 1948, Parlamentul tarii a votat legea contolului economic, care urma sa fie infaptuita cu cadre fara pregatire economica, recutate dintre muncitori, care trebuiau sa actioneze pentru indeplinirea cu orice pret a indicatiilor centrale.
In anii urmatori, sub supravegherea consilierilor sovietici si folosind metode brutale, regimul democrat popular a reusit sa disloce, metodic si masiv, proprietatea privata , creditul si moneda. In anul 1977 a fost majorata durata medie de folosire a echipamentelor industriale de la 15 la 27 de ani, fapt care a permis disponibilizarea a peste 1000 miliarde lei, utilizate in realizarea unor ambiti megalomane ale regimului comunist condus de N. Ceausescu, in detrimentul reinoirii parcului industrial si al reducerii decalajelor tehnologice.
In anul 1948, productia industriala era de 85% fata de nivelul din 1938, si se face simtita orientarea regimului comunist catre sporirea efortului de industrializare ori acest fapt nu se putea realiza fara nationalizarea acestui sector, lucru ce s-a infaptuit la 11 iunie 1948 cand Marea Adunare Nationala a adoptat legea pentru nationalizarea principalelormijloace de productie si anexele acestora.
Ulterior in 1948 au fost nationalizate toate bancile si institutiile de credit particulare, caile ferate, institutiile sanitare si intreprinderile cinematografice. La inceputul anului 1949 au fost nationalizate si intreprinderile industriale mai mici si se instituie monopolul sttului asupra comertului exterior. In aprilie 1950 au fost nationalizate imobilele fostilor proprietari de terenuri agricole, de intreprinderi, comercianti iar proprietarii acestora au fost deportati in alte zone ale tarii.
In ceea ce priveste comertul exterior, intre anii 1950-1989 acesta a crescut valoric de 36 ori. Poderea Romaniei in comertul mondial a crescut de la 0,3% in 1950 pana la 1% in 1977. Urmare a politicii economice adoptate spre deceniul opt Romania decade treptat din pozitia anterioara, astfel ca in 1988-1989 ajunge la numai 0,4% din comertul mondial. Pana in anii 50, numeric tarile cu care Romania a intertinut relatii economice, comerciale si de cooperare se limita in interiorul blocului sovietic. Acestea au crescut treptat ajungand la 152 in anul 1980, scazand la 142 in 1989.
In deceniul noua al secolului trecut se constata o puternica dependenta fata de URSS la importul de energie, fier, produse necesare sustinerii industriei supradimensionate, construita accelerat in deceniile sapte si opt.
Aparent diversa, orientarea si structura comertului esterior al Romaniei din cele doua decenii anterioare anului 1989 sunt de fapt profund distorsonate de considerente politice si ideologice,. Ori prin reactiile adesea imprevizibile, ale conducerii de la Bucuresti. Orientarea industrializarii accentuate peste posibilitatile proprii de materii prime, a adus Romania in situatia de a fi dependenta de materiile primenecesare intretinerii unei productii industrilae supradimensionate, energofaga si poluanta.
Pentru acoperirea datoriei externe Romania ear nevoita sa exporte masiv produse alimentare , chiar cu pretul infometarii populatiei, prin reducerea volumului acestora pe piata interna. Expresia ultima a acestei evolutii a fost colapsul economic, regasit dincolo de propaganda „ socialismului multilateral dezvoltat”.

EVOLUTIA POSTBELICA A LUMII CONSTEMPORANE: ECONOMIA SI POLITICA INTRE ANII 45-89

2009-11-06T09:28:00.001-08:00

Capitularea Germaniei la 9 mai 1945 si a Japoniei la 2 septembrie 1945 punea capat unui razboi fara precedent care cuprinsese 80% din populatia lumii si s-a soldat cu 45 milioane de maorti si alte zeci de milioane de raniti. Cele mai mari pierderi umane le-a suferit : URSS cca. 20 milioane, polonia 6 milioane, Germania 5,5 milioane, Anglia 420.000 , Franta 600.000, Italia 450.000, SUA 300.000 etc.
In timpul razboiului omenirea a suferit imense pierderi materiale , evaluate la 1,384 miliarde dolari, cele mai mari fiind in URSS de cca. 145 miliarde dolari, precum si alte state pe teritoriul carora a trecut tavalugul razboiului. In Germania au fost distruse 40% din orasele cu peste 100.000 de locuitori dar capacitatile sale industriale nu au fost distruse in acceiasi proportie. Datoria sa externa a crescut de la 40 miliarde marci in 1940 la 380.000 in 1945. Tratatul de pace de la Paris si impartirea germaniei in cele patru zone vor face dificil si relativ indelungat procesul de revenire a germaniei in prima linie a puterilor economice. Japonia a fost puternic afectata sub raport industrial, Italia a pierdut 1/3 din avutia nationala, Franta 1/4 , etc. In anii refacerii economice postbelice Anglia, Franta, si Italia vor atinge abia in 1949 nivelul economic antebelic, Sua vor cunoaste un avant deosebit, iar Germania si Japonia raman pana spre anii 60 la nivel mai scazut si acest fapt a determinat stabilirea unui raport de forte intre principalele state ale lumii.
In lumea postbelica a SUA a devenit centrul economic , financiar si politic al lumii (exceptand URSS) avand o pondere de 56,4% din productia industriala maondiala in 1948, in timp ce Anglia detinea doar 11,7 %, Germania de vest 4,3%, Franta 4,1%, Italia 2,1% si Japonia 1,55. Dezvoltarea economica a statelor capitaliste a fost sustinuta si prin infiintarea in 1945 a Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare si a fonduluiMonetar International care impune autoritatea dolarului american pe plan mondial.
Refacerea rapida a Europei era o necesitate pentru SUA, ale caror fluxuri comerciale si interese politice erau legate de acesta zona si care, in absenta posibilitatilor de plata facea in mare masura inutila imensa capacitate productiva a SUA. In 1948 deficitul tarilor europene cu SUA era de peste 8 miliarde de dolari, si prin urmare, a fost elaborat „planul MarschalL (1948) care urma sa elimine criza de dolari din Europa si sa faciliteze pozitii compatibile economice intreEuropa, devastata de razboi si America dispusa sa-i ofere ajutorul: in esenta se avea in vedere eventualitatea ca pe fondul slabirii economiei Europei occidentale sa nu se produca instituirea dominatieiei sovietice asupra intregului continent. Functionarea acestui plan a insemnat acordarea catre statele europene apusene a unui ajutor financiar insumand 14 miliarde dolari din care 80% erau nerambursabili. In aceiasi orientare se inscrie si Carta de la Havana din 1948, prin care se viza inlaturarea restrictiilor comerciale si a taxelor vamale discriminatorii, punandu-se bazele Acordului General pentru Tarife si Comert.
Pe de alta parte in Europa postbelica si face tot mai mult loc ideea unor State Unite ale Europei care sa cotracareze influenta covarsitoare a SUA, adica ceea ce a devenit in zilele noastre Uniunea Europeana, bazata pe Piata Comuna, in care sa functioneze libertatea circulkatiei marfurilor, capitalurilor, serviciilor si a persoanelor.
Dupa 1945 statul sovietic, aliat in razboi cu puterile occidentale, cauta sa aplice principiul stalinist conform caruia „ oricine ocupa un teritoriu isi impune propriul sau sistem social. Oricine isi impune propriul sistem in masura in care propria armata este capabila de aceasta”. Inca din timpul razboiului la intalnirile la nivel inalt URSS a obtinut recunosterea de catre liderilor occidentali a controlului militar si ideologic asupra Poloniei Romaniei, Ungariei Cehoslovaciei, Bulgariei, Iugoslaviei, Albaniei, Germaniei de Est, a estoniei Lituaniei Si Letoniei, renuntand la orice pretentii asupra Finlandei si a Greciei. Astfel sovieticii instaureaza in Europa centrala si de Est o serie de guverne comuniste, sustinute de ocupatia militara si care vor inaugura tipul sovietic de economie centralizata. Bulgaria, Romania si Ungaria erau considerate state invinse, fiind obligate la despagubiri de razboi: Romania 300 milioane dolari catre URSS, Ungaria 300 milioane de dolarii (din care 200 milioane de dolari catre URSS) si Bulgaria 70.000 de dolari (din care 45 milioane catre URSS). Jaful sovietic (prin intermediul societatilor mixte) in Europa de Est intre anii 1944 – 1954 este estimat la cca. 15 miliarde dolari.
In 1949, statele aflate sub contolul URSS au constituit Consiliul de Ajutor Economic reciproc (CAER), carora i s-au adaugat ultrerior Mongolia, cuba si Vietnamul. Aceasta structura accentueaza dependenta acestora de URSS prin schimburile de neechivalente si prin tendintele de neplanificare comuna. Aceasta organizatiei economica isi va inceta existenta in anul 19900, dupa ce mai multe incercari de reformare a sa – ca si in sistemul politic in ansamblu – au condus la esecuri si la accentuarea sensibilitatilor nationale care vor determina la parbusirea din anii 1989-1990.
Pentru istoria omenirii, cat si pentrun aceea a societatii de tip acpitalist, evenimentele care au avut loc la sfarsitul anilor 80, reprezinta”marea basculare”, in sensul de trecere de la o stare la alta. Inmultirea extraordinara a relatiilor economice internationle supuse legilor economiei de piata, globalizarea monetara si finaciara, prabusirea sistemului sovietic, dinamica exploziva aunor state mkici si alte asemenea fenomene au determinat configuartia lumii capitaliste de astazi, intr-o structura copacta de economii si societati si chiar existenta unor forme inedite, ca aceea a Chinei (un stat si doua sisteme economice).

RELATIILE ROMANO-GERMANE INTRE ANII 1939-1944

2009-11-06T09:27:00.001-08:00

Un capitol aparte il poate constitui modul in care cel de-al III lea Reich a subordonat economia romaneasca intereselor sale.
Planurile germaniei de reorganizare economica vizau o europa cre sa pivoteze in jurul unei germanii puternice, incluzand economia romaneasca. Economiile statelor rasaritene-inclisiv Romania- erau considerate economii complementare pentru Germania, mai ales sub raportul produselor petroliere si agricole.
Spre deosebire de celelate stat balcanice romania poseda produse petroliere ceea ce sporea gradul de interes al Germaniei angajate pe calea razboiului si care pana in 1940 isi acoperea 50% din nevoia de petrol din SUA, Mexis si alte zone acre in cazul unui razboi cu Franta si Anglia nu mai puteau fi folosite. Pornind de la experienta primului razboi maondial, cand, la retragerea spre Moldova romanii au distrus mare parte a instalatiilor petroliere, din zona Prahovei, Germania va urmarii sa obtina controlulu asupar petrolului romanesc, dar nu pe calea unei ocupatii militare. Ori o ocupare pe cale pasnica era dificila, cvaci in 1939 capitalul germandetinea doar 1% din investitiile straine in Romania si atunci ramanea cale presiunilor politice, a izolarii internationale sau a reaprinderii tensiunilor de la granitele tarii.
Aceasta subordonare este realizata in etape sucesive corespunzatoare momentelor cele mai importantecare au marcat ajunul si inceputul celui de-al doilea razboi mondial.
In domeniul industriei, atentia Germaniei se indrepata mai ales spre industria metalurgica unde viza anihilarea completa a acesteia pentru a nu concura cu produsele germane. Astfel doua mari societati metalurgice romanesti (Resita si Malaxa) au fost acaparate de trustrul HGV. Controlul asupra Resitei a fost usurat dupa ocuparea Cehoslovaciei,deoarece germania a preluat pachetul de actiuniale unie firme de armament din Brno, actionara la Resita. Prin intermediul societatii romano-germane ROGIFER, trustrul HGV a acaparatconducerea uzinelor Malaxa. Dupa ce a adus aceste uzine moderne in pragul falimentului, HGV vinde statului roman Malaxa!!!!!
In industria petroliera acapararea societatilor s-a facut pe o cale diferita dupa 1940 cand Olanda si Franta au fost ocupate de Germania, acestea detinand oa parte importanta i exploatarea petrolului romanesc.Cea mai mare societate petroliera era Astra Romana o filiala a concernului anglo-olandez Royal Dutch Shell si dupa ocuparea Olandei, Germania reuseste sa faca astfel ca director al Astrei Romane sa fie numit fratele sefului guvernului prohitlerist din Olanda. Asemanator s-a procedat si cu societatea romano-americana, astfel ca in scurt timp Germania va detine controlul asupra petrolului romanesc pe care il jefuieste in mod sistematic prin folosirea de practici pirateresti: eruptii prin duze marite sau foraje deviate pentru a intra in perimetrele cu rezerve ale statuluietc.
Agricultura reprezenta un sector vital pentru statul german si acest lucru apare in sporirea rapida a numarului firmelor germane sau romano-germane care vor fi infiintate pana in 1943, care au monopolizat produsele agricole chiar in dauna nevoilor populatiei civile.
Comertul exterior s-a desfasurat cu germania in termenii unor tratate si acorduri bilaterale care, cu toata opozitia guvernelor romane, contineau conditiile impuse de partea germana. Drumul spre subordonarea economica a Romaniei a inceput cu tratatul economic romano-german din 23 martiei 1939 caruia i s-a adaugat si alte acorduri : acordul petrolului (mai 1940) prin care Romania devenea o statie de benzina care functiona automat in swerviciul Germaniei, protocolulu cerealelor (august 19400, acordul privind aprovizionarea trupelor germane (1941); aceste acorduri erau insotite de numeroase protocoluri confidentiale incheiate de comisiile guvernamentale germano-romane. Trebuie remarcat ca Romania si-a respectat obligatiile pe toata durata acestor acorduri, in timp ce Germania urmarea sa obtina mai mult fara a da nimic sau foarte putin in schimb. Astfel platile intre cele doua state se faceau in baza sistemului clearing ce fusese stabilit inca din 1935 intre ele. In ansamblu acest sistem insemna comert in compensatie, dar daca schimburile nu sunt echilibrate, adica daca exportul unui partener este mai mare ca importul, el devine neechivalent, deci trebuie sa inceteze, ori in relatiile comerciale cu germania, el era neechivalent.
Pentru asigurarea reusitei actiunii de subordonare si jefuirre a economiei romanesti, Germania a utilizat o gama larga de mijloace specifice diplomatice naziste, utilizand in special santajul cu privire la soarta granitelor statului ca uramre a tratatului sovieto-german de la 23 august 1939 (Pactul Ribentropp-Molotov) Romania a fost nevoita sa cedeze URSS teritoriul Basarabiei si Bucovinei de Nord, iar prin dictatul de la Viena sa cedeze Ungariei hortiste paretea de N-V a Transilvaniei. Prin tratatul de la Craiovasemnat cu bulgaria la 7 septembrie 1940 ceda acesteia Cadrilaterul (sudul Dobrogei).
Aceste amputari teritoriale au lovit greu in toate structuruile statului roman si, in primul rand, au fracturat complexul economic national, provocand garve daune economice in privinta resurselor de materii prime , instalatii, capitalurile investite, forta de munca, productia agricola, sistemul feroviar au fost dezarticulate.
Astfel numarul intreprinderilor din economia romaneasca a fost diminuat cu 20% insa altele au fost nevoite sa-si inceteze activitatea deoarece au fost rupte brutal de zonele de aprovizionare cu materii prime in cadrul complexului economic national.
Instaurarea dictaturii antonesciene in Romania in septembrie 1940 si aderarea tarii la axa Roma-Berlin-Tokio in noiembrie, aceluiasi an, avea sa insemne noi dechideri pentru jefuirea Romaniei de catre Germania nazista, chiar daca opozitia lui I. Antonescu-dictata de dragostea de tara si de ratiunile politice ale vremii- era menita sa sporeasca contributia contributia germaniei la sustinerea potentialului militar al Romaniei care va intra in 22 iunie 1941, alaturi de Germania, in razboi impotriva URSS pentru eliberarea teritoriilor cedate acesteia in iunie 1940.

MATURIZAREA CAPITALISMULUI IN ROMANIA SI DEZVOLTAREA SUSTINUTA A ECONOMIEI ROMANE INTRE ANII 1934-1938-CARACTERISTICILE GENERALE PE DOMENIILE ECONOMIE

2009-11-06T09:26:00.001-08:00

Deceniul al patrulea al secolului trecut a fost o perioada de profunde transformari economice sociale si politice – mai ales in Europa- care avea sa conduca la o nou conflagratie mondiala.
Prin pozitia sa strategica in sud-estul continentului si prin resursele sale economice mai ales cereale si petrol, Romania devenind unul din principalele obiective ale revizionismului si expansiunii germane spre Rasarit.
Intre anii 1934 si 1938 a avut loc un avant al economiei romanesti. Dintre toate ramurile , industria a cunoscut o dinamica sustinuta datorata in special dezvoltarii acelor ramuri industriale legate de nevoile apararii in noile conditii internationale.Cresterea productiei industriale s-a datorat masurilor cu caracter perfectionist care vizau ridicarea tarifelor vamale pentru reducerea importurilor la bunurile de consum care puteau fi produse i tara, incurajarea de catre stat – mai ales prin credite si comenzi mari- a unor intreprinderi industriale de tehnicitate inalta si altele.
Au fost luate o serie de masuri cu caracter legislativ pentru incurajarea dezvoltarii industriei intre care legea din 1936 cu privire la infiintarea de fabrici pentru produse incanefabricate in tara, care facilita procurarea de importuri necesare si drept de monopol pentru aceste produsetip de 16-32 luni.
In anul 1937 cu scopul stimularii materiilor prime din agricultura a fost elaborata legea privind organizarea si incurajarea agriculturii care acorda reduceri cu 25% aimpozitelorcater stat, stabilea preturi minimale pentru aprovizionare intreprinderilor care prelucrau produse agricole; pentru fabricile care fabricau furnituri militare, inlescnirile erau si mai mari , deoarece cuprindeau o serie de taxe ad valorem si de impozitul pe cifra de afaceri cu preferarea acestor intreprinderi la executarea comenzilor de stat.
Interventia statului in dezvoltarea industriei s-a acentuat in 1938, odata cu infiintarea Ministerului Economiei Nationale care realizeaza o clasificare a intreprinderilor cu avantaje acordate in mod diferentiat : a) industrii indispensabile (cele care lucrau pentru nevoi de aparare); b). industrii utile (cele care foloseau materii prime indigene) si c). industrii dispensabile ( care foloseau materii prime din import).
Pe aceste baze se constata in 1938 o crestere relativ mica a numarului intreprinderilor fata de 1929, numai de 0,8%, insa capitalul investit a crescut cu 65% si forta motrice cu 55%, in timp ce productia a crescut – la preturi comparabile cu 57%. Asta arata clar ca accentul a fost pus pe concentrarea productiei, pe modernizarea si tehnologizarea intreprinderilor, inclusiv a celor existente.
Anzlizand dezvoltarea industriei romanesti in ansamblu, se poate constata ca Romania perioadei antebelice avea nu numai o industrie extractiva usoara, ci si o industrie grea, fiind in masura sa realizeze o transformare a resurselor tarii in mijloace de productie si in bunuri de consum, adica se poate vorbi de o schimbare de structura in ansamblu economiei, in sensul in care cele mai importante cresteri au loc in sfera industriei, in aceasta sfera schimbandu-se ponderea si importanta diferitelor sectoare: nevoile de aparare au dus la sporirea industriei extractive si metalurgice, dar trebuie remarcat faptul ca in 19389 Romania isi acoperea peste 80% de produse industriale din productia proprie. Desi majoritatea masinilor si instalatiilor mai complexe se importau existau, totusi unele intreprinderi (Resita Malaxa, IAR) care se situaula nivelul celor mai performante din europa atat ca inzestrae cat si ca productie si calitatea fortei de munca.
Dezvoltarea industriei era insotita si de centralizarea productiei si capitalurilor. Unele mari intreprinderi au ajuns sa dea majoritatea productiei din ramura respectiva: Resuta fusrniza cea mai mare parte a productiei de fonta si hotel, MICA dadea peste 60% din productia nationala de aur si argint. Statul a dat in 1937 decretul pentru reglementarea si controlulu cartelurilor in industria metalurgica, apetrolului si alimentara.

Caraterizarea evolutiei agriculturii romanesti in acesti ani este data de adancimea dezvoltarii acestui sector economic pe calea relatiilor capitaliste si a economiei de piata, precum si a continuarii crizei agrare agrare care se va sfarsi odata cu noul razboi mondial.
Intre anii 1936 – 1938 suprafata arabila acrescut cu 600.000 de ha, insa 82% era cultivata cu cereale si abia3,8% cu plante agricole de gradina si 3% cu plante industriale. Mentinerea an de an a unor stocuri de produse agricole, a unor pretuiri cu mult sub nivelul acelora dinaintea crizei din 1929-1933, productiile reduse la hectar si alti factori au condus la continuarea crizei agraresi in al doilea deceniu interbelic si la inregistrarea unor mari pierderi pentru economia Romaniei.
Criza agrara a adancit decalajul dintre pretul produselor agricole si cel al produselor industriale.
Legea pentru incurajarea agriculturii, industrializarii si avlorificarii plantelor textile din 1937 a marcat cresterea interventiei statului pentru sprijinirea agriculturii mare prin masuri pentru formarea de specialisti, infiintarea unor organe de stat pentru controlul comercializarii acestor plante pe piata interna si externa.
Comertul romanesc a fost stimulat de dezvoltarea generala a economiei care a fost insotita de consolodarea pieteti interne , fapt care se observa prin cresterea numarului intreprinderilor comerciale cu 44,5% in 1936 fata de 1930.
Statul roman a continuat politica sa de stimulare a comertului, de a organiza burse de marfuiri, oboarele de animale si iarmaroace, targurile si pietele, inclusiv masurile de reorganizare a Camerie de Comert si industriei, prin legea din aprilie 1936.
Comertul exterior s-a caracterizat prin cresterea volumului schimburilor internationale si ameliorarea balantei comerciale in Romania. Cantitativ exportul romanesc a atins nivelul cel mai inalt in anul 1936, acre consta in principal in produse petroliere, cereale, lemn si derivatele acestora.
Domeniul finatelor publice se caracterizeaza in aceasta perioada prin aparitia alaturi de bugetele ordinare a unor bugete speciale ale statului cerute de sporirea cheltuielilor de aparare, prin cresterea ponderii impozitelor indirecte si cresterea datoriei publice interne si externe. Aceste venituri suplimentare au dat posibilitatea echilibrarii bugetului si chiar, a realizarii in anul 1939 a uniu excedent bugetar.
Sectorul bancar se remarca prin continuarea procesului inflationist, ca urmare a sporirii cheltuielilor neproductive , acresterii preturilor si a impozitelor. De asemenea se reamarca un proces de concentrare a capitalului bancar prin cresterea accentuata aroluluimarilor banci si disparitia celor mici.
Dezvoltarea industriala dinter anii 1934-1938 afacut ca in 1938 Romania sa-si acopere necesarul de produse industriale in proportie de 80% din produtia proprie. Cu toata dezvoltarea accentuata a industrieiin structura economiei romanesti, agricultura continua sa fie cel mai important sector de activitate economica.

ECONOMIA ROMANIEI IN ANII MARIICRIZE ECONOMICE MONDIALE - INFLUENTA EI ASUPRA ECONOMIEI ROMANESTI

2009-11-06T09:25:00.001-08:00

Criza economica de supraproductie dintre anii 1929-1930, declansata prin crahul bancar de la New York din octombrie 1929 a afectat si Romania. Aici au actionat o serie de factori agravanti, specifici legati de structura economiei noastre, de crestere in proportii alarmante a decalajului dintre veniturile populatiei si preturi, a decalajelor dintre export sipreturile la importuri, caci, presata de obligatiile financiare externe Romania era obligata sa forteze un export in pierdere. In tara noastra criza a inceput printr-o criza agrara inca din 1928 si prin intermediul sferei financiare (impozite, bugete, datorie publica) s-a propagat in toate celelate sectoare ale vietii economice
Semnele crizei economice au aparut in unele sectoare industriale inca din 1928, dar in 1929 ele isbucnesc cu violenta. Criza s-a manifesta prin cresterea stocurilor, urmata de reducerea productiei in medie cu 42%.
Politica economica dusa de guvernele perioadei ca si masurile pentru iesirea din criza au imbracat urmatoarele forme:
a). economii la capitalul constant realizate prin reducerea investitiilor, dar si prin intensificarea utilizarii fortei de munca si scaderea cheltuielilor pentru protectia muncii;
b). economii la salarii obtinute prin concediawerea unui numar insemnat de muncitori si functionari, prin practicarea saptamanii de lucru incomplete cu reducerea corespunzatoare a slariilor;
c). Accentuarea politicii perfectioniste prin sporirea taxelor vamale la import, controlul devizelor si limitarea cantitativa a importurilor;
d). Extraordinarea scadere a pretului produselor agricole a permis industriilor care foloseau materii prime agricole sa traverseze mai usor criza prin exploatarea muncii producatorilor agricoli si a consumatorilor;
e). Organizarea –pe scara redusa- a unor lucrari publice (construirea unor sosele) spre a da de lucru macar unei parti din numarul mare de someri.
Declansata insa in 1928, criza agrara a cuprins toate ramurile agriculturii si s-a prelungit pana la ajunul celui de-al doilea razboi mondial, insa, intre 1929 si 1933, impletindu-se cu criza industriala a cunoscut o ascutime deosebita.
Scaderea puterii de cumparare apopulatiei a insemnat restrangerea consumului intern si o reducere a circulatiei marfurilor; un numar de comerciantimari si mici s-au ruinat na mia putand onora platile pentru marfurile luate cu credit.
In privinta comertului exterior, datorita rolului pe care il avea Romania in diviziunea internationala a muncii, aceasta a continuat sa ramana o sursa de materii prime si datorita nevoii de devize pentru plata datoriei externe, in anii crizei economice exporta cu mult mai multe produse proprii decat importa. Trebuie remarcat faptul ca desi balanta comerciala a Romaniei a ramas activa pe toata perioada crizei, soldul acesteia nu putea sa acopere deficitul balantei de plati externe, situatie datorata fortarii exportului romanesc la niste preturi extrem de scazute; „fuga capitalurilor” din Romania a accentuat aceasta stare deficila, inclusiv o reducere grava a stocurilor de devize la BNR (de la 7,7 miliarde lei in 1930 al abia 758 milioane in 1933)
Dezechilibrul balantei de platii a obligat romania sa introduca un regim de restrictii si de control al schimburilor comerciale cu strainatatea, deoarece unele tari aplicau restrictii valutare si deci blocau sumele cuvenite pentru exportatori; statul roman a fost nevoit sa infiinteze un oficiu de compensatii pentru acoperirea deficitelor din exporturile romanestiin aceste tari. Alta masura a fost adoptarea in 1932 a monopolului BNR pentru comertul cu devize. A fost luata masura contingentarii importurilor (adica fixarea unor cote limita a importurilor in functie de disponibilitatile de plata existente in alte state) tinzand catre exportul prin compensatie. Pe plan intern a fost introdus sistemul primelor de export si metoda „statului cumparator” care permitea o oarecare ridicare a pretului produselor agroalimentare.
Romania a redus taxele de export pana la eliminarea acestora pentru cereale si derivatele acestora, adr astfel de masuri s-au dovedita a fi ineficiente si din 1931, inaugureaza politica de valorificare a cerealelor in paza careia se stabile o prima de export de 10.000 lei pentru un vagon de grau si 13000 lei pentru un vagon de faina, urmarindu-se prelucrarea ion tara a produselor agricole si sprijinirea industriei aferente.
Din 1932, statele occidentale au trecut si ele la contingentarea exporturilor agricole, astfel ca statele exportatoare nu-si mai puteau vinde pe piata occcidentala cantitatile disponibile fiind, deci, in imposibilitatea de a-si procura devizele necesare achitarii datoriei externe. Romania a ripostat fata de aceasta situatie prin tr-o serie de masuri care priveau lichidarea creantelor sale in statele care introdusesera astfel de restrictii.
In domeniul finatelor publice, criza s-a manifestat prin scaderea capavitatii de plata a impozitelor si scaderea veniturilor bugetare, accentuarea presiuni fiscale asupra populatiei si prin cresterea considerabila a datoriei publice. Anii crizei au dus si la ruperea unitatii bugetului romaniei, deoarece alaturi de bugetele ordinare isi fac aparitia si bugeteleextraordinar caci statul nu mai poate face fata presiunii obligatiilor sale de plata. Pentru redresarea situatiei au fost sporite impozitele indirecte ceea ce lovea in consumatori, adica in nivelul general de viata al populatiei.
In fata unei asemenea situatii, statul a luat masuri de reducere a cheltuielilor bugetare, in special a celor cu destinatie soacial/culturala, a salariilor functionarilor si muncitorilor, in scopul redresarii situatiei economice.
Incepand cu 1 ianuarie 1931 s-a trecut la aplicarea primei „curbe de sacrificiu” in baza careia salariile tuturor functionarilor statului erau reduse cu 10-25%; totodata s-a sistat acordarea de gradatii iar avansarile nu mai erau insotite de sporul corespunzator de salariu. Profitand de aceasta multi patroni au aplicat aceleasi reguli si in cazul intreprinderilor particulare.
In septembrie 1932 a fost aplicata a doau curba de sacrificiu care a adus noi economii statului iar in 1933 a treia prin reducerea salariilor si pensiilor.
Situatia dificila astatului s-a datorat si imprumuturilor contractate din strainatate, precum si concesiunilor acordate monopolurilor straine. Aceste imprumuturi, ca urmare a conditiilor in care au fost acordate, duceau la accentuarea dependentei Romaniei fata de strainatate.
Toate aceste masuri de sporire a fiscalitatii, de reducere a salariilor si de aplicare a politicii portilor deschise capitalului strain, departe de a asigura un buget echilibrat, au contribuit la accentuarea deficitului bugetar si la devalorizarea accentuata aleului, astfel ca in anul 1932 Romania este nevoita sa renute la convertibilitatea leului.
Criza in domeniul bancar s-a reflectat in faptul ca prabusirea preturilor la produsele agricole si restrangerea activitatii industriale au determinat pe deponenti sa retraga masiv depunerile. Numeroase bancu care nu au facut fata acestei cerei masive de lichiditait au fost nevoite sa dea faliment, intre acestea si banci importante ca Banca Generala a Romaniei si Marmorosch Blank, ale caror portofolii au fost preluate de BNR al carui rol a crescut mult .
In concluzie se poate afirma ca aceasta criza economica mondiala a avut efecte devastataoare asupra economiei Romaniei.

AVANTUL ECONOMIC DINTRE ANII 1924-1928

2009-11-06T09:23:00.000-08:00

Faurirea complexului economic unitar aducea la ordinea zilei problema cailor si modalitatilor de dezvoltare in viitor a economiei pentru fructificarea superioara a posibilitatilor oferite de Marea Unire. Primul deceniu postbelic a fost strabatut de un amplu complex de idei ce purtau pecetea epocii si reflectau o serie de conceptii de politica economica. O asemenea conceptie promovata de burghezia liberala , grupata in jurul PNL si in jurul BNR, avea in vedere o dezvoltare economica prin noi insine.. Aceasta conceptie viza trecerea unei parti a capitalului strain in posesia celui autohton, care trebuia sa dobanmdeasca pozitii preponderente in toate sferele activitatii economice. Aceasta politica economica liberala se va concretiza in legislatia adoptata de guvernele liberale care au condus tara pana in anul 1928.
O alta conceptie in politica economica era reprezentata de « portile deschise » privind facilitatile acordate capitalului strain, sutinuta de politicienii P.N. Taranesc. Aceasta conceptie economica national-taraneasca va fi fundamentata dupa anul 1926 si va fi pusa in aplicare dupa anul 1928, cand PNT va ajunge la guvernare, dar in 1935 se renunta la el, dovedindu-se foarte pagubitor pentru tara in anii crizei economice mondiale.
La inceputul anului 1924 refacerea economica a tarii era , in linii mari , rezolvata si in perioada ce a urmat pana in anul 1929 are loc o crestere simtitoare a vietii ecopnomice romanesti. Acest avant economic era favorizat si de unele conditii economice externe legate de cererea in crestere pe piata externa de petrol, lemn si cereale, la preturi care s-au mentinut la un nivel ridicat pana in anul 1929 cand va izbucni criza economica.
Guvernele liberale ale perioadei au elaborat o legislatie economica a carei fundamentare juridica se regaseste in Constitutia sin 1923 care prevedea ca « toate zacamintele minerale precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea statului » care poate concesiona exploatarea acestora antreprenorilor care facusera anterior unle investitii in aceste sectoare.
Masurile liberale de politica economica care aucontribuit la avantuleconomic dinter1924 – 1929 pot fi grupate in trei categorii : a) legislatia industriala ; b). tarife vamale protectioniste ; c). politica de finantare si de creditare pentru ramurile economiei nationale.
Prin legea comercializarii si controlului intreprinderilor statului, adoptata in 19124, se introduceau si in intrepriderile statului pricipiile comerciale din cekle particulare, creandu-se conditii avantajoase pentru cointeresarea capitalul privat in intrepriderile de stat.
Legea energiei adoptata in acelasi an acordat avantaje importante investitorilor din domeniul producerii energiei electrice, cu obligatia ca ¼ din productie sa fie cedata statului.
Politica tarifelor vamale protectioniste a constituit un mijloc de aparare a productiei interne fata de concurenta straina si sustinere a industrializarii.
In conditiile lipsei de capital strain, pe piata interna statul roman a practicat un intervantionism economic a carui parghie a fost politica de finantare si creditare a industriei.
In acest scop, in anul 1923 a luat fiinta Societatea nationala de credit industrial cu capital al statului si a BNR pentru incurajarea industriei mari, care in 1924 a fost creditata de aceasta Societate in proportie de 6%, dar in anul 1928 in proportie de 125 si intreprinderile astfel finantate dadeau o productie de 30,8% din totalul productiei industriale romanesti.
Fata de perioada antebelica se constata o cresterea poderii industriei maricca.80% fata de industria mica
.Intre diferite ramuri industriale existau inegalitati in privinta dotarii cu echipamente, calificarea fortei de munca, puterea instalatiiloretc. ; in acesti ani productia industriala autohtona asigura 60% din necesarul intern, insa aceasta media ascundea mari disproportii intre caele cateva intreprinderimoderne si numarul mare al celor ramase in urma sub raport tehnic si tehnologic.
Dezvoltarea relativ slaba a industriei romanesti si posibilitatile reduse de import faceau ca in Romania consumul produselor fabricate sa fie scazut fata de alte state europene. Volumul consumul produselor industriale in Romania, confera inca un caracter agrar economiei romanesti, oglindit si de gradul de ocupare a ;l fortei de muncade abia 10% in industrie si de 78% in agricultura.
Agricultura a cnoscut si ea o dezvoltare sustinuta sub impulsul consecintelor pozitive ale reformei agrare din anul 1921, acesta ducand la lichidarea proprietatii latifdiare, apreciata ca o piedica in calea progresuluieconomic si a trecut pe primul plan mica proprietate taraneasca. Daca suprafetele insamantate au crescut , productia nu a inregistrat aceiasi evolutie , inregistrandu-se variatii de la u an la altul, in crestere pana in anul 1926, apoi in scadere si iarasi in cresterea pana in 1929. Randamentul la hectare ra f scazut fiind depasite cu mult de cele din tarile cu agricultura intensiva ca Austria, Germania, Cehoslovacia.
In ceea ce priveste sectorul zootehnic, desi Romania dispune de conditii bune, seconstata o scadere a septelului nu numai in raport cu situatia antebelicadar si cu anul 1922
Refacerea economiei si avantulacesteia dupa anul 1929 a dus la cresterea schimbului de marfuri si adancrea pietei interne, stimulata si de politica protectionista a statuluicare cauta sa asigure piata romaneasca pentru produsele proprii.
Comertul interior era practicat de o sumedenie de intreprinderi cu rol limitat. In ceea ce priveste comertul exterior, incepand cu 1920, Romania a redevenit cel mai important exportator de cereale dintre statele agricole danubiene, in 1925 Romania fiind a patra exportatoare de grau pe piata mondiala.
In relatiile comerciale ale Romaniei, politica tarifelor vamale a constityuit un m ijloc important prin care statul incerca sa apere productia industriala interna de concurenta straina.
In anul 1921 a intrat in vigoare un nou tarif vamal care avea un caracter protectionist pentru industrie, mentinand si taxele la export la produsele agricole, pana in 1923 cand s-a dat libertate deplina pentru exportul tuturor cerealelor, fara nici o restrictie.
Dupa1924 sporirea productiei materiale avea ssa determine si dezvolatrea comertului exterior, care sporeste atat cantitativ cat si valoric.
In perioada analizata nu se modifica substantial structura comertului exterior, importul fiind format in mod preponderent din produse industriale, iar exportul avea la baza materiile prime si produsele agricole.
In anul 1927 a fost punctul valoric culminant pentru exportul romanesc in intreaga perioada interbelica, atingand plafonul de 38 miliarde lei la un import de 34 miliarde lei.
Sporirea impozitelor si taxelor este o caracteristica a perioadei ca urmare a policticii statului de realizare a unor veniturimai consistente pentru redresarea treptata a bugetului si diminarea datoriei publice.
Circulatia monetara s-a caracterizat prin sporirea continua a masei monetare si a inflatiei cu toate masurile de franare initiate.
Activitatea bancara si de credit s-a caracterizat prin cresterea cu cca 1 million anual a ponderii capitalului romanesc, ceea ce inseamna scaderea capitalului bancar starin de la 33%
In 1923 la 25 % in 1928, sistemul bancar romanesc fiind dominat de noua banci mari, rolul principal revenind BNR. Caracteristica perioadei de avant economic o constituie orientarea cu precadere a capitalului bancar spre satisfacerea nevoilor industriei si comertului si intr-o masura mai micaagriculturii latifundiare, fara a mai vorbi de mica proprietate taraneasca, nevoita sa apeleze la capitalurile individuale (camataresti) sau la resursele sistemului cooperatiei si a bancilor cooperative, constituite dupa modelul olandez sau danez.
Are loc un proces de concentrare si de centralizare a capitalurilor bancare, exprimat in sporirea capitalurilor marilor banci care reprezentau35% din capitalul tuturor bancilor existente. A sporit interesul capitalului bancar pentru plasamentul capitalului direct in industrie, considerat mai sigur decat in agricultura cu recolte nesigure de la un an la altul.

REFACEREA ECONOMIEI ROMANE DUPA PRIMUL RAZBOI MONDIAL

2009-11-06T09:21:00.000-08:00

Realizarea statului unitar la 1918 va crea posibilitatea accelerarii ritmului evolutiei politice, sociale si economice a Romanie.
Razboiul si ocupatia germana au provocat tarii insemnate pagube umane si materiale : 800.000 morti, activitatile economice sleite si dezorganizate.
Agricultura nu mai poseda nici un fel de stocuri, fiind nevoita sa importe cereale, iar septelul scazuse la 50% din efectivele antebelice ; 26% dinsuprafata agricola a ramas necultivata in anul 1919.
Productia industriala a scazut sub 50% din nivelul antebelic, functionand abia un sfer din intreprinderile incurajate de stat. Sistemul cailor si mijloacelor de transport era decimat si dezarticulat .
Finantele publice earu serios depreciate, cu deficite bugetare considerabile, iar puterea de plataa contribuabililor ear scazuta ; inflatia si specula faceau ravagii in conditiile lipsei de produse pe piata.
Pierderile materiale recunoscute oficial se ridicau la 31 miliarde lei aur desi in fapt erau de 72 miliarde lei aur, valori create prin eforturi deosebite de-a lungul a 16 ani, ceea ce a determinat ca procesul de refacere al economiei Romanesti sa fie unul lent si dificilcare se va prelungi pana in anul 1924.
In aceasta situatie capitalul straina a gasit teren prielnic pentru extinderea dominatiei asupra economiei romanesti fie prin preluarea capitalurilor inamice germane si austriece intr-o proportie insemnata, fie prin imprumuturi care au impovarat si ami mult datoria publica a romaniei, care in 1921 ear de 15 ori mai mare ca inainte de razboi.
O ramura a economiei Romaniei care prezenta o mare atractie pentru acpitalul strain a fost pana in 1928 industria petrolului, in cadrul careia numai 22% erau sociatati cu capital romanesc, 26% cu capital englez, 36% franco-olandez, iar restul apartinea capitalului italian belgian si american.
In general procesul de refacere a economiei a avut un caracter contadictoriu fiind mai accelerat intre ani 1922-1923 ca urmare a unui proces de democratizare a structurilor social economice prin reforma agrara din 1921 si introducerea votului universal.
Industria lemnului s-a redresat mairepede, ca urmare cereri sporitela exportde cherestea si lemn de costructie ;industria hartiei a atins in anul 1924 nivelul productiei antebelice, situatie in care s-a gasit si industria materialelor de constructie.
Dintre industriile prelucratoare industrai alimentara a continuat sa fie cea mai importanta.
In induatria extractiva, extractia petrolului a scazut in anul 1919 dfe la 1.810.000 tone la855 tone, dar in 1924 va ajunge, tot datorita exportului, la 1.850.000 tone ; in acelasi an si industria carbonifera atinge nivelul dinaite de razboi.
Dezvoltarea greoaie a industriei extractive si distrugerile masive din transporturi franau redresarea economiei romanesti.
In agricultura se impunea reforma agrara democratica ce fusese inclusa in toate documentele Marii Uniri.. Initiata de liberali inca din anul1912 si luata in discutie de Prlamentul refugiat la iasi in 1917, reforma agrara a fost definitivata in 1921. Cu toate lipsurile ei reforma agrara din 1921 a fost un mare pas inainte in progresul general al Romaniei, caci a micsorat proprietatea mosiereasca cu 60% si a redus puterea economica a acestei clase, care isi pierdea si importanta politica prin disparitia partidului conservator de pe scena politica na Romaniei dupa primul razboi mondial, care cunoaste un regim burghezo-mosieresc
Celelate ramuri ale activitatii economice- comertul interior si exterior, finatele, circulatia monetrara si bancile- au evoluat pe cele doaua coordonate principale ale perioadei postbelice : refacerea economica si largirea cadrului de actiune a statului national unitar roman la dimensiunea si potemtialul complexului economic national. Lipsa acuta de marfuri pe piata interna, ami ales lipsa produselor alimentare, a dus la cresterea speculei si devalorizarea monedei. In acesti ani Romania exporta unele produse disponibile (lemn,m pielarie animale vii) si importa mai ales produse alimentare.
Finatele tarii erau profund dezorganizate de vreme ce veniturile statului au crescut de 13 ori, iar cheltuielile de 18 ori. Pana in anul financiar 1920-1921 nu a existat un buget unic pentru intreaga Romanie si abia din 1922 se va produce o echilibrare a bugetului. Datoria publica a Romaniei era in 1921 de peste 20 miliarde lei din care datoria externa de 16,1 miliarde.
In ceea ce priveste circulatia monetara a avut loc o « unificare monetara » in sensul ca au fost scoase de pe piata monedele straine care ciarculasera inainte in provinciile unficate (coroane, ruble) ca si rascumpararea «leilor » emisi in timpul ocupatiei germane, proces care s-a realizat prin imprumutul de 7 miliarde facut de statul roman la B.N.R.
In general in aceasta perioada are loc o goana frenetica dupa profit rapid, o adevarata « furie a speculatiilor » si un economist al timpului scria ca « dupa razboi nimeni nu vroia sa muncesca dar toti vroiau sa traiasca bine si sa cheltuiasca peste puterile lor… Bursa si strada Lipscani creau bogatii peste noapte cu speculatiuni « ala hause » si « a la Baisse ». Toata lumea « castiga » numai tara si statul pierdeau in fiscare zi.
Razboiul a avut conscinte nefaste si pentru finatele publice, sector care a avut de suferit de pe urma imensului deficit al balantei comerciale. In anul 1919, de pilda, importul era evaluat la 3.622.945.669 lei iar exportul abia atnigea 103.891 lei, balanta comerciala inregistrand un deficit de 3.519.054.471 lei ; in 1920, importul se ridica la suma de 6.957.935.868 lei iar exportul la numai 3.437.351 lei, astfel ca soldul pasiv al balantei se incheia cu deficite insemnate.
Aceasta situatie extrem de grea , a constituita o frana in calea refaceriii si dezvoltarii fortelor de productie. Pierderile materiale recunoscute oficial prin tratatele de pace au fost evaluate la peste 31 nmiliarde lei aur. In realitate pierderile au fost mult mai mari - cca 72 miliarde lei aur - iar suferinat si durerea umana sunt in afara oricaror calcule valorice.
Marile puteri invingatoare , in urma conferintei de la Spa in problenma reparatiilor de razboi – au acordat, in mod arbitrar o cota pentru tara noastra,m care nici pe departe nu tinea cont de totalul pagubelor suferite de razboi si anume 15 DIN DESPAGUBIRILE GERMANE. ACORDUL DE LA Spa distribuia si cotele de repartitie ce cadeau in contul Austriei, Ungariei si Bulgariei – asa numitele reparatii orientale – Romaniei revenindu-i 10.55%. Ca stat « sucesoaral » a fost obligata sa preaia din datoria externa a fostei monarhii austro-ungare 64,422 milioane dolari, 227,802 milioane franci elvetieni, 71,941 milioane franci aur si9 1,806 milioane florini olandezi.
Aceste cote - portii – ce stabileau despagubirile datorate germaniei, dupa cum se stie, au fost ulterior modificate intr-o serie de Conferinte, iar mult controversata problema a reaparatiilor se va « incheia » prin nerezolvarea ei. In modul acesta statul roman a fost frustat de ceea ce i se cuvenea in contul despagubirilor de razboi, si ca atare refacerea economiei romanesti se va efectua lent si cu urmari pentru viitor.

TRASATURI GENERALE ALE ECONOMIEI MONDIALE IN TIMPUL PERIOADEI INTERBELICE

2009-11-06T09:15:00.000-08:00

La primul razboi mondial au participat 32 de tari ,au fost mobilizati circa 10 milioane de militari,iar distrugerile si pierderile uname au fost fara precedent.In cei 4 ani ai razboiului 28 iulie 1914- 11 noiembrie 1918 au fost ucisi peste 9 milioane de oameni,15 milioane de raniti,5 milioane disparuti.Pagubele de razboi s-au ridicat la 331.6 miliarde dolari,iar cheltuielile beligerantilor au fost de 200 miliarde de dolari din partea puterilor Antantei si 83 miliarde din partea Puterilor Centrale.Aceste uriase sume au fost procurate prin cresterea emisiunilor monetare,ceea ce a dus la sporirea inflatiei,si neputinta de a acoperi cheltuielile de razboi.Lansarea de noi imprumuturi externe si interne in anii razboiyului a insemnat aruncarea unei parti din marele efort de razboi asupra generatiilor viitoare.Pierderile materiale ,uriasul consum neproductiv,distrugerile de razboi,au dus la diminuarea substantiala a avutiei nationale a tarilor beligerante si a avut consecinte grave asupra nivelului de trai al populatiei.Potentialul industrial al Europei s-a redus la 40% iar cel agricol la 30%.Mari distrugeri datorate operatiunilor militare au avut loc in Franta,Rusia,Belgia,Romania,Serbia in timp ce in Germania si Anglia pierderile pe teritoriile lor au fost mai mici.Puterea economica a SUA a sporit mult in timpul razboiului mondial.(inainte de 1914 sua era debitoare unor state europene,dupa razboi datoria Europei fata de SUA fiind aproape 14 miliarde de dolari)Datoria Europei fara de SUA nu se limiteaza la datoria de razboi : capitalurile invetite de SUA dupa razboi sporesc an de an.,exportul sau in Europa crescand an de an ,in timp ce importurile raman aceleasi.(1/3 din stocul mondial de aur era detinut de SUA).Din acest moment centrul de greutate al economiei mondiale a trecut definitiv in SUA ,in timp ce economia Europei a fost data inapoi pana la nivelul anului 1905.In acest context international fragil de la sfarsitul razboiului ,sistemul tratatelor de pace de la Paris incheiate intre anii 1919 – 1920 cu statele invinse (Germania,Austria,Bulgaria,Turcia si Ungaria) venea sa consfinteasca noua stare de lucruri,sa aseze granitele noii Europe.Conferinta de la Paris a fost serios pusa la incercare in rezolvarae problemelor economice.Una din principalele probleme a fost problema reparatiilor de razboi.Astfel Franta care suportase o mare parte din greul razboiuluiurmarea sa obtina de la Germania rapararea in mare masura a pierderilor suferitesi sa lege plata datoriilor sale indeosebi catre SUA de acestea.Cum piata germana avea foarte mareb importanta pentru americanii care urmareau sa mentina capacitatea economica a Germaniei,reprezentantii SUA la tratative cautau sa reduca cat mai mult reparatiile datorate de Germania si sa le separe complet de datoriile de razboi ale aliatilor catre SUA.Anglia avea o pozitie intermediara in aceasta problema : urmarae sa isi asigure despagubirea pierderilor cauzate de rzboi prin reparatiile germane si sa micsoreze concurenta marfurilor germane si pe de alta parte sa poate exporta marfurile sale in Germania si in general pe piata europeana.Conferinta de la Spa din iulie 1920 a stabilit proportiile in care vor fi impartite intre aliati reparatiile datorate de Germania : 52% Franta,22% Anglia,10% Italia,8% Belgia,restul urmand sa se imparta intre Iugoslavia,Romania ,Japonia,Portugalia si Grecia.Franta si Italia obtineai 51% din reparatiile orientale datorate de Austro- Ungaria si Bulgaria.La Londra in aprilie 1921 Comisia reparatiilor a stabilit definitiv suma reparatiilor la 132 miliarde marci aur ,la care se agaugau 5.6 miliarde datoria contractata de Belgia la aliati ,in urma violarii neutralitatii sale.Din aceasta datorie a Germaniei se reducea valoarea instalatiilor industriale din teritorille cedate.Ramanaea in sarcina statului german o datorie de 126 miliarde de marci –aur cu o dobanda de 6% pe an,ce urma sa fie platita printr-o anuitate de 2 miliarde de aur si printr-un procent de pana la 26% din valoarea exportului sau.Prin acordurile de la Wiesbaden oct 1921 semnate cu Franta ,Germania a acceptat aceasta hotarare si pana la sfarsitul anului a facut primele 2 varsaminte in bani si marfuri.Datorita situatiei sale economice grele 1922 a refuzat sa isi onoreze obligatiile stabilite. Astfel la 11 ian 1923 trei divizii franci – belgiene au ocupat regiunea Ruhr,ducand astfel la agravarea contradictiilor dintre tari.Conferinta de la Laussane 1932 stabileste ca Germania va plati numai 3 miliarde de marci in 37 de ani incepand cu 1935. Odata cu acapararea puterii de catre regimul hitlerist in 1933 Germania a refuzat orice plata in contul reparatiilor.Modul in care a fost rezolvata problema reparatiilor va infuelta dezvoltarea statelor europene si va influenta in mare masura cursul politicii economice internationale in aceasta perioada.In ceea ce priveste Romania ,pagubele razboiului se ridicau la 71 miliarde lei aur dar din care aranjamentele puterilor invingatoare ii recunosteau doar 31 miliarde,urmand sa primeasca echivalentul a 1% din despagubirile la care era obligata Germania si 15% din acelea ale restului tarilor invinse,din care pana in 1929 a primit doar 103 milioane marci –aur .Insa marile puteri impuneau statelor care au cuprins in componenta lor teritorii din fosta Austro-Ungarie plata unor taxe pentru despagubirea unor fosti proprietari ai unor investitii economice in aceste teritorii care se ridicau pentru Romania la importanta suma de 235.140.000 lei aur ,in acest mod problema reparatiilor de razboi ffind rezolvata pentru Romania ca si cum ar fi fost un stat invins.
Incepand cu anul 1923 se contureaza o perioada de avanr economic care va atinge punctul culminat in 1927-1928 Aproape jumatate din productia industriala mondiala era realizata de SUA ,Germania (care se redresase rapid),Anglia ,Franta,Japonia.Agricultura cunoaste o adevarata revolutie prin extinderea mecanizarii.
Intre anii 1929 – 1933 economia mondiala va strabate cea mai puternica criza economica.In octombrie 1929 banca Angliei a anuntat cresterea dobanzilor bancare urmarind revenirea din SUA a unor capitaluri speculative.Retragerea acestora de pe piata americana s-a produs prin vanzarea titlurilor bancare la bursa,fapt care a determinat scaderea cursului actiunilor ai caror detinatori au intrat in panica.Marile banci au cumparat masiv pentru a stabilizabursa,dar panica instalata isi face efectul astfel ca intr-o saptamana valoare stocurilor bursei din New York a scazut drastic,ceea ce a avut ca efect cererea ultimativa a creditirilor sa-si recupereze imediat depunerile ,insa bancile le aveau acordate deja in investitii,si astfel fiecare isi urmareste debitorii insolvabili pentru a-si achita propriile datorii in acest mod lantul falimentelor a fost pornit in toate sectoarele de activitate.Sistemul bancar s-a dezintegrat primul cu falimentul bancilor in lant, a urmat industria,apoi agricultura a carei situatii era oricum critica,a crescut drastic numarul somerilor.Ponderea deosebita a SUA in productia mondiala si in comertul mondial a facut ca efectele crizei sa capete o rapida generalizare in toate tarile.Rapiditatea extinderii crizei la nivel mondial ca si proportiile si implicatiile ei au srprins cu totul nepregatite cercurile economice si politice si chiar stiinta economica( de remarcat John Keynes care este socotit intemeietorul dirijismului economic)
In perioada urmatoare crizei economice intre 1934 si 1939 economia mondiala se afla in plin avant,cu exceptia crizei agrare care continua in unele state.Economia SUA ,Anglia si Franta s-a redresat anevoie dupa criza ,astfel ca abia in 1937 ele vor atinge nivelurile din 1929.Germania ,Italia si Japonia au ajuns la o sporire rapida a productiei .Puterea industriala a Germaniei a sporit si mai mult dupa anexarea Austrie ai a regiunii Sudete din Cehoslovacia.
In toate perioada interbelica a existat o puternica criza agrara mondiala,astfel ca guvernele statelor afectate au fost nevoite sa ia unele masuri pentru acordarea de subventii si credite pentru taranime.In domeniul comertului s-au intensificat schimburile intre producatorii de materii prime si tarile industrializate,reglementate prin acorduri bilaterale sau prin comertul in compensatie.O alta caracteristica a comertului a fost introducerea contingenarii si a licentelor de import care urmareau protejarea producatorilor din tarile dezvoltate,iar in tarile slab dezvoltate echilibrarea balantelor de plati.In conditiile devalorizarii monedelor si a accentuarii riscului creditelor a luat nastere sistemul garantarii de catre stat a creditelor chiar cu pana la 100 %.Se poate afirma ca economia mondiala si politica economica a diferitelor state au reflectat contradictiile dintre marile puteri in conditiile confruntarii pozitiilor fascisto –revansarde si cele burghezo-conciliatoare ,adica un complex proces politico-economic care avea sa arunce omenirea intr-un nou razboi mondial.

ECONOMIA ROMANIEI IN TIMPUL PRIMULUI RAZBOI MONDIAL

2009-11-06T09:14:00.000-08:00

Prima conflagratie mondiala a izbucnit la 28 iulie 1914 in urma atentatului de la Sarajevo-unde a fost asasinat printul mostenitor al Imperiului austro-ungar ; Serbia era atacata de Austro-Ungaria.Acest fapt a antrenat rapid in vartejul evenimentelor militare atat statele Triplei Aliante(Austro-Ungaria,Italia,Germania) cat si pe acelea grupate in Tripla Intelegere(Rusia,Franta,Anglia).Razboiul a insemnat o uriasa incordare a potentialului economic al statelor participante si acest fapt a facut necesara interventia statului in conducerea vietii economice si a provocat importante rasturnari in raporturile economice dintre state deoarece starea de razboi a intrerupt legaturile economice intre cele din vestul si cele din rasaritul Europei.Pe de alta parte razboiul european a sporit cererea de produse din America si Australia care au adus mari cantitati de alimente in Europa,sporind astfel datoria statelor europene aflate in razboi,ceea ce va avea urmari complexe economice si politice.Primul razboi mondial a impus pentru prima data sistemul economiei de razboi,productia destinata consumului civil este restransa si astfel se restrange piata interna.Pe langa formele obisnuite de finantare(sistemul bancar) se vaface appel la economiile populatiei sau la imrumuturi externe pe termen lung.Germania s-a remarcat prin modul sistematic si rapid al adaptarii economiei la conditiile de razboi,Franta a cunoscut una din cele mai importante interventii etatiste,Anglia a fost nevoita sa reduca din liberalismul sau economic iar SUA cauta o solutie proprie in cadrul careia interventia statului in relatia cu intreprinzatorii particulari sa se realizeze prin cointeresarea lor prin politica de preturi.Circuitele traditionale ale schimburilor au fost modificate conform nevoilor razboiului,Antanta avea sa instituie o adevarata blocada economica asupra Puterilor Centrale ; s-a ajuns la ocuparea unor mari zone europene (Franta,estul Europei si vestul Rusiei) de catre trupele germano-austro-ungare ,lucru care a permis jefuirea sistematica a resurselor acestor zone precum si o contrablocada impotriva Angliei si SUA.Are loc si o puternica mobilizare a resurselor financiare,care vor avea ca efect inflatia.
Prin asezarea geografica Romania se situa intre 2 puteri militare aflate in tabere opuse.Chiar de la declansarea razboiului tara noastra a resimtit efectele acestuia asupra vietii economice : statele Triplei Aliante intrerupeau legaturile pe uscat cu piata traditionala a exportuluide cereale romanesc,iar dupa ce Turcia a inchis si stramtorile pentru acest export situatia a devenit foarte grea pentru ca industriile ale caror produse se exportau(petrol ,lemn,morarit) si-au restrans activitatea.Importul nu mai era posibil(problema transportului si restrictiile de razboi impuse de statele apusene).Statul roman avea mari dificultati cu pregatirea pentru o eventuala intrare in zaboi datorata lipsei unor industrii cheie pentru aparare.Pentru agricultura problema a fost desfacearea produselor la export.Comertul interior s-a caracterizat prin inflorirea speculei.Finantele publice se caracterizeaza prin cresterea presiunii fiscale asupra populatiei ;se recurge la un imprumut intern si 2 externe pentru comenzile de armament din Anglia si Italia,ceea ce a dus la cresterea datoriei publice.
In urma presiunilor interesate ale ambelor tabere beligerante asupra Romaniei,Consiliul de Coroana de la Sinaia a hotarat intrarea in razboi de parte Antantei ,in schimbul unor garantii oferite de aliatii sai,mai ales in privinta recunoasteriireunirii cu Romania a teritoriilor locuite de romani,aflate in componenta imperiului austro-ungar.Campania din Transilvania a scos repede la iveala carentele dotarii armatei ,dar si defectiunile in realizarea angajamentelor Antantei.Astfel ofensiva germano-austro-ungara nu a putut fi oprita decat la portile Moldovei,cu pretul greu al abandonarii in mana inamicului a 2/3 din teritoriul tarii.Regele guvernul,parlamentul,administratia si armata s-au retras in Moldova unde a fost organizata rezistenta in fata invadatorilor iar in timpul acestor lupte guvernul a initiat o serie de masuri exceptionale privind o noua rezistenta in Basarabia si transferarea tezaurului Romaniei la Moscova.Ulterior retrocedarea acestor uriase valori a fost blocata in Rusia sovietica sub explicatia apartenentei Basarabiei la Romania,in urma Unirii de la 1918 considearata de guvernul sovietic drept un act samavolnic de tip imperialist al guvernului nostru.Sub raport economic ,in teritoriul vremelnic ocupat de catre inamic ,s-a exercitat un jaf sistematic timp de 708 zile ,bazat pe un regim de teroare asupra populatiei.Au fost luate masuri pentru sporirea rapida a extractiei in domeniul petrolului pentru a fi trimis in Germania ;in sectorul minier pentru exportul in Germania si Austro-Ungaria(extragerea aurului imbracand forme de jaf salbatic) ;din industria existenta au fost demontate cantitati uriase de masini care au fost duse in Austria,urmarind transformarea Romaniei intr-o anexa agrara si de materii prime pentru Germania. ;in sectorul agrar ocupatia germana se exercita asupra zonei considerata granarul tarii iar in cel zootehnic jaful a fost extrem de brutal ffind scoase foarte multe animale din tara ,septelul a scazut cu 51,2% fata de perioada anterioara.O alta modalitate de spoliere nemiloasa a economiei romanesti a fost circulatia monetara in teritoriul ocupat,prin emiterea de moneda romaneasca-asigurata printr-un pretins depozit in marci in banca Germaniei-creindu-se astfel un mod fictiv de plata a salariilor functionarilor.Romania se obliga sa rascumpere »leii noi » de pe piata,aceasta insemnand un dublu jaf economic din partea nemtilor.In Moldova se concentrase in toamna anului 1916 rezistenta si speranta neamului intreg.
Realizarea unirii teritoriilor locuite de romani intr-un stat national unitar nu a fost rezultatul unei stari conjuncturale sau a tratatelor intervenite intre marile puteri la sfarsitul razboiului ci a fost incununarea luptei de veacuri dusa de intregul popor roman ,exprimata in unitatea etnica,spirituala si economica a acestuia,pe fondul luptei sale pentru unitate si in conditiile destramarii imperiilor multinationale. Mersul istoriei a facut ca Basarabia sa fie prima provincie romaneasca aflata sub stapanire straina care in 1917 pe fondul tulburarilor imperiului tarist a cunoscut un proces rapid de emancipare,astfel ca se proclama Republica Democrata Moldoveneasca declarandu-se independenta fata de Rusia Sovietica si care adopta prin sfatul Tarii declaratia de unire cu Romania. Atunci cand coalitia Puterilor Centrale se prabusea dupa intrarea in razboi a SUA ,Congresul General al Bucovinei (anexata Austriei in 1775) au hotarat in unanimitate,unirea cu Romania .De o mare amploare a fost si miscarea de unire a romanilor din Transilvania.Declaratia de unire a Transilvaniei cu Romania ,adoptata de Adunarea de la Alba Iulia,organ reprezentativ al intregii Transilvanii la 1 decembrie 1918 si la care au participat peste 100.000 de participanti din toate partile provinciei. Prin aceste istorice hotararicu caracter larg,plebiscitar se infaptuia ,pe baza autodeterminarii nationale,unirea cea mai mare a tuturor romanilor,recunoscuta de tratatele de la Paris 1919- 1920.Natiunea romana aparea ca o comunitate integranta etno-cultural,economic si teritorial in granitele unui stat national unitar.Consolidarea Marii Uniri in anii urmatori,a necesitat masuri si actiuni complexe de natura institutional-legislativa ,administrativ –organizatorica,economica,sociala in scopul integrarii intregului patrimoniu national,a tuturor resurselor umane si materiale intr-un organism national unitar care constituie complexul economic national unitar.Integrarea economica presupune reasezarea economiei teritoriilor unite cu tara,articularea lor cu necesitatile si posibilitatile pietei nationale-care se marise de peste 2 ori –restructurarea transporturilor si comunicatiilor, acirculatiei bunurilor in conformitate cu dimensiunile noi ale nevoilor si resurselor.Integrarea resurselor umane si a capacitatilor productive din noile provincii unite cu tara a marit substantial si a diversificat potentialul economic al Romaniei Mari.Concomitent cu sporirea organismului unitar cu noi ramuri si subramuri – in domeniul industrial - s-au imbunatatit si legaturile de aprovizionare intre productie si consum intre zonele cu resurse naturale si cele prelucratoare ,ceea ce determina sporirea gradului de autonomie a productiei industriale interne si se creau premisele necesare in vederea trecerii productiei industriale romanaesti intr-o faza superioara a revolutiei industriale si a maturizarii relatiilor de tip capitalist.

DEZVOLTAREA INDUSTRIEI CONSTRUCTIILOR SI A TRANSPORTULUI IN ROMANIA IN PRIMA FAZA A REVOLUTIEI INDUSTRIALE 1878- 1914

2009-11-06T09:01:00.000-08:00

Dupa cucerirea independentei ,statul roman nu mai recunostea valabilitatea capitulatiilor Portii cu statele apusene pentru piata romaneasca,fiind in masura sa dezvolte o politica economica proprie care sa renunte la principiul liberului schimb si sa se aseze pe baze protectioniste.Pe baza liberului schimb fusese incheiata conventia comerciala cu Austro – Ungaria in 1875 pe o perioada de 10 ani care stipula ca Romania putea exporta pe acesta piata produse agricole scutind de taxe vamale produsele industriale importate din imperiu si chiar unele produse agricole romanesti se intorceau in tara prelucrate de industriile autro-ungare si acest lucru impiedica avantul unei industrii prelucratoare care incepuse a se infiripa de la mijlocul secolului. Caracterul negativ al conventiei accentuat si de criza agrara dintre anii 1875 – 1893 pe plan european a impus guvernului roman denuntarea acestuia fapt care a provocat intre anii 1886 – 1891 un razboi vamal romano-austro-ungar cu repercusiuni nefaste asupra industriilor din Transilvania ,lipsite de produsele din Romania ca si asupra exportului romanesc pe piata imperiului vecin.Incepand cu 1882 statul roman adopta o lege in favoarea industriei zaharului,prin care se acordau fabricantilor de zahar prime pentru 15 ani(in 1896 se va acorda inca o prelungire de inca 15 ani),apoi o serie de masuri pentru incurajarea industriei hartiei in1883 si 1884 pe baza carora se vor infiinta fabricile de la Letea si Busteni,precum si masuri pentru incurajarea fabricarii tesuturilor si tabacariilor in 1885 .Insa toate acestea erau incurajari timide ale industriei nationale,o adevarata legislatie protectionista va fi elaborata dupa denuntarea conventiei prin stabilirea in 1886 a unui nou tarif vamal(care va pute fi aplicat abia din 1894 dupa incetarea razboiului vamal si incheierea unor conventiicomerciale cu Anglia.Prin acest tarif se instituiau masuri protectioniste pentru materiile prime existente in tara ca si pentru produsele care se fabricau in Romania ,precum si scutiri de taxe vamale la export pentru produsele sau materiile prime pe care statul le avea in cantitati suficiente,taxe de import reduse pentru materii prime sau masini si utilaje necesare in vederea echiparii industriei autohtone.
In anul 1887 a fost adoptata legea intitulata « Masuri generale spre a veni in ajutorul industriei nationale » care prevedea ca orice persoanaputea infiinta o intreprindere industriala daca dispunea de un capital de 50.000 lei sau intrebuinta 25 de lucratori zilnic(cel putin 5 luni pe an) si mijloace mecanice conduse de specialisti.In termen de 5 ani de la infiintare 2/3 din lucratori trebuiau sa fie cetateni romani si legea acorda pe timp de 15 ani o serie de avantaje : stabilimentul avea titlul de proprietate daca antrepenorul era roman si titlu de folosinta pe 90 de ani daca era strain ,pe o suprafata de teren de pana la 5 ha,scutiri de taxe catre stat,de taxe la import pentru masini si materii prime,reduceri la transportul marfurilor pe caile ferate si prioritatea acestor intreprinderi in asigurarea comenzilor de stat,pentrui aceeasi durata de 15 ani. In baza acestei legi au luat fiinta mai multe fabrici,intre anii 1901-1901 fiind consemnate 62.188 intreprinderi,insa judecand dupa valoare productiei,forta instalata si numarul de lucratori dosr vreo 500 pot fi considerate cu adevarat fabrici..Categoriile industriei prelucratoare erau : industria mare,industria mijlocie si mica,industriile speciale(mori,ferastraie).Industria mare acumula intreprinderile care aveau : forta motrice in functionarea masinilor,capital investit in mijloace fixe de minimum 10.000 lei,personal utilizat cel putin 5 persoane(uneori unitatile erau incadrate in aceasta categorie chiar daca realizau numai 2 conditii insa in proportii care sa suplineasca relativ capacitatea celui de al treilea).Categoria industriei mijlocii si mici,se justifica in realitate doar ca fiind mica prin care s-au inteles toate unitatile de productie de transformare a materiilor prime care nu se incadreaza in criteriile industriei mari(predomina meseriile cu atelierele mai mari sau mai mici ,dar nu sunt cuprinse meseriile ambulantilor-tocilari,fierari- precum si cele cu caracter agricol) In privinta materiilor prime,majoritatea ramurilor si a consumului de materii prime se baza pe surse autohtone insa se dezvoltau si industrii cu materii prime importate : textila,sticla,prelucarea metalelor.In urma anchetei s-a constatat ca predominau intreprinderile mijlocii si mici si industriile speciale.In Transilvania situatia era semnificativ diferitaIn anul 1904 (aplicat din 1906) in veche Romanie s-a elaborat un nou tarif vamal care facea o diferenta intre marfurile si materiile prime de mare interes si celelalte importuri si diferentia taxele aplicate importurilor si expoturilor in tarile cu care Romania avea tratate comerciale si cele din alte tari.In 1906 a fost data o noua lege care sa incurajeze industria textila prin scutirea de taxe de import de canepa si in si a fost adoptata legea asupra brevetelor de inventiuni. In anul 1912 se adopta o noua lege pentru incurajarea industriei nationale care se referea si la si la intreprinderi infiintate de catre persoane particulare,ori societati anonime(proprietarii industriasi mici si mijlocii si cei cu ateliere mestesugaresti).Avantajele legii constau in vanzarea catre intreprinzator a unei suprafete pana la 5 ha cu dreptul de folosire fara restrictii de catre acseta a caderilor sau a cursurilor de apa din acel perimetru,scutire la import pentru masinile necesare intreprinderii,si scutirea la impozitele catre stat,acordarea de prioritati in executarea comenzilor statului.
Daca analizam peisajul industriei romanesti in perioada protectionismului pe primul loc se afla industria alimentara(si in cadrul acesteia industria zaharului).In industria alcoolului din cele 31 de fabrici existente in 1901 jumatate au luat fiinta dupa 1880.Industria textila se caracteriza prin faptul ca importul anula de produse textile reprezenta 50% din totalul importurilor .Industria lemnului ocupa un loc fruntas in cadrul industriei prelucratoare si a impulsionat dezvoltarea industriei hartiei..Dezvoltarea industriei si a oraselor reclamau fabrici de caramida ciment (Braila acoprea ¾ din nevoile tarii).Industria metalurgica era mult ramasa in urma fata de industriile prelucratoare,multe intreprinderi fiind simple manufacturi.Industria extractiva era bine reprezentata pe primul loc situandu-se industria petrolului.De mentionat aici ca in 1895 a aparut legea minelor care introducea principiul separarii bogatiilor soluluicare apartineau proprietarului de cele care apartineau statului.
Prezenta masiva a capitalului strain in industria romaneasca a determinat o concentrare a industriilor in anumite zone,regiuni intregi ale tarii ramanand in afara activitatilor industriale.
Dezvoltatrea industriala si largirea pietei interne facea necesara extinderea si dezvoltarea pe masura a transporturilor si modernizarea telecomunicatiilor ,astfel se inaugureaza linia ferata Arad- Alba Iulia1868,in 1869 Bucuresti – Giurgiu (construita de englezi) si apoi linia Roman - Tecuci concesionata de germani care se inaugureaza odata Cu Gara de Nord in 1870,in anii urmatori continuandu-se constructia liniei Roman –Virciorova.In Transilvania in ajunul primului razboi mondial existau 4500 km cai ferate iar in Bucovina constructia lor incepe in 1866.In stransa legatura cu reteaua feroviara s-au dezvoltat si transporturile maritime si fluviale,mai ales dupa infiintarea in 1890 a Navigatiei Fluviale Romane si a serviciului Maritim Roman care dupa 10 ani de functionare avea 5 vapoare de pasageri.Transporturile rutiere au contribuit la intensificarea circulatiei marfurilor,scop in care statul roman a acordat credite deosebite pentru modernizarea soselelor realizandu-se peste 40.000 km sosele pietruite pana la 1900. Consolidarea relatiilor capitaliste in economie si nevoile statului de a se inzestra cu institutii moderne au determinat si dezvoltarea constructiilor a urbanismului.Sub influenta stilului clasic in arhitectura dar si prin peluarea creatoare a unor elemente traditionaledin arhitectura romaneasca au fost ridicatenumeroase edificii civile pentru administratia statului,ministere ,institutii de cultura,palate,primarii : Universitatea din Bucuresti,Banca Nationala,Ateneul Roman,Castelul Peles,Palatul administrativ din Iasi,Palatul de Justitie din Bucuresti,Palatul CEC Bucuresti,Palatul Parlamentului,Cercul Militar Central,Universitatea din Craiova,primaria capitalei si a altor orase,construite dupa scoala de arhitectura romaneasca

INSTITUIREA SISTEMULUI MONETAR SI A CELUI BANCAR IN ROMANIA.

2009-11-06T08:59:00.000-08:00

In conditiile in care Poarta otomana impusese in Tarile Romana interdictia utilizarii unor monede proprii,ca semn al recunoasterii vasalitatii si in care insusi imperiul otoman era o uriasa piata a marilor puteri economice,invadata de moneda straina,circulatia monetara pe piata principatelor dunarene se caracteriza printr-o varietate extrema ,un adevarat haos monetar,cu consecinte nefaste pentru o viata economico-sociala sanatoasa.Circulau peste 70 de feluri de moneda,avand valori si cursuri dintre cele mai diferite.Aceasta situatie adus la inflorirea activitatii zarafilor specializati in schimburile monetare contra unor comisioane.Pentru realizarea unui calcul unitar a diferitelor monede,practica comerciala a impus utilizarea unei monede imaginare,drept moneda de calcul.In amintirea lowenthalerului olandez care circulate in Tarile Romane in secXVI ,localnicii au capatat obisnuinta de a calcula totul in ‘lei’ ,astfel calculul valorii unui produs se facea in lei iar platile se faceau indiferite feluri de moneda reala.Leul avea 40 de subdiviziuniAstfel au fost adoptate 2 monede etalon : galbenul olandez de aur(3.5 gr Au) care era = 31 lei si jumatate si sfantihul austriac de argint(6.6 gr Ag) = 2 lei si un sfert .Aceste feluri de moneda aveau circulatie in intreg spatiul romanesc .
In aceste conditii nevoia unei moneda nationale devenise deosebit de acuta mai ales dupa unirea Principatelor(1859).Cuza a incercat sa creeze o moneda nationala care urma sa se numeasca romanat(avand valoare francului francez),garantat printr-un imprumut solicitat ,insa fara succes in Franta.Dupa abdicarea lui Cuza au avut loc unele tratative cu Inalta Poarta pentru emiterea unor monede romanesti,tratative incheiate cu acordul turcilor de a emite o astfel de moneda care urma sa poarte ca insemn al dominatiei otomane semnul semilunei ; profitand de acest acord de principiu guvernul roman a emis –pe baza legii adoptate in 1867 – la 1 ianuarie 1868 prima moneda romaneasca ,fara insemne turcesti : leul impartit in 100 de bani valoare a acestuia fiind acoperita de 322.6 gr aur fin si 5 gr de argint(principiul bimetalist).Romania a aderat la Uniunea Monetara si monedele tarilor membre aveau drept de circulatie pe piata romaneasca.Leul era o moneda convertibila,iar aurul si argintul puteau fi comercializate pe piata libera.Primele monede au foost de arama ,in 1877 au fost emise si monede de argint si in preajma razboiului de independenta au fost emise bancnote acoperite valoric prin valoare domeniilor statului..
Pana la cucerirea independentei veniturile statului erau asigurate din taxele vamale,impozitele directe(capitatia),impozitele indirecte(taxe pe mosteniri,pe circulatia marfurilor) si patentele platite de negustori si meseriasi( mosierii si clerul fiind scutiti de impozite catre stat).In provinciile aflate sub dominatie habsburgica(Transilvania si Bucovina) o cale permanenta a intretinerii costisitorului aparat al statului austriac si sustinerii numeroaselor razboaie purtate de habsburgi,o reprezenta sporirea impozitelor asupra populatiei si expoatarea domeniilor fiscului (mine si paduri)..Impozitele pe razboi si incartiruirea trupelor austriece constituiau alte modalitati de extorcare fiscala,si economica in Transilvania si Bucovina.
In ceea ce priveste creditul ,ca forma de baza in sustinerea activitatilor economice,acesta era reprezentat pina dupa jumatatea sec XIX de capitatul camataresc.Aceasta a contribuit in mare masura la riunarea unei parti a nobilimii,negustori sau tarani si meseriasi liberi care se vedeau nevoiti sa isi vanda pamantul sau atelierul petru a inapoia sumele imrumutate cu camata(dobanda).Datorita dobanzilor foarte mari la inceputul sec XIX o serie de masuri legislative cuprinse in Codul lui calimach ori in legiuirea lui Caragea tindeau sa le stabileasca la limiatre de 10 % fata de o practica de 26 % (in vreme ce in Austria era de 4% iar in Franta 5%).

Prima incercare de infiintare a unei banci a fost facuta de bancherul Frederic Nulandt din Iasi – in 1856 care a fondat o Banca Nationala a Moldovei ,dar care nu a functionat decat 2 ani.In 1860 au fost infiintate,cu capital strain doua filiale ale Bancii Imperiale Otomane(Bucuresti si Galati).Dupa unire se vor infiinta alte institutii cu caracter bancar(Casa de Economii si Depuneri-1864 ; Creditul Financiar Rural(1873) ;Creditul Funciar Urban(1874).Bazele unui sitem bancar romanesc vor fi puse abia in 1880.,odata cu infiintarea Bancii Nationale a Romaniei. In Transilvania ,pana la instituirea dualismului autro-ungar (1867) ,camerele de Comert infiintate dupa 1850 in principalele orase coordonau activitatea comerciala insa in domeniul creditului,institutiile bancare austriece si ungare nu sprijineau activitatile unor intreprinzatori ramani,motiv pentru care acestia si-au creeat in deceniul al saptelea cooperativele de credit romanesti( Albina- Sibiu ; Furnica- Fagaras) Pe teritoriul Transilvaniei circulau monede austriece in special florinii,avand ca subdiviziuni 100 de creitari valorand pana la 1858 4 gr argint si dupa aceasta data 11.1 gr argint .

AGRICULTURA SI RELATIILE AGRARE IN TARILE ROMANE IN SEC.XIX.REFORMA AGRARA DIN TIMPUL LUI CUZA

2009-11-06T08:58:00.000-08:00

In aceasta perioada,progresele in agricultura nu au cunoscut aspecte semnificative,dar sub aspectul relatiilor agrare se constata o continua deposedare a taranilor de pamanturile lor,atat a celor liberi cat si o reducere a locurilor aflate in folosinta celor aserviti - prin extinderea rezervei feudala,interesata de realizarea unei productii de piata.(mai ales dupa incetarea monopolului turcesc).
Are loc o crestere generala a suprafetelor agricole(prin defrisari si transformarea inor islazuri satesti in teren arabil),cu extinderea suprfetelor cultivate mai ales cu cereale(mai ales graul care era foarte solicitat pe piata europeana).Cartoful se extinde la inceputulsecolului mai intai in Moldova de nord,dar pe suprafete reduse,fiind folosit mai laes pentru producerea alcoolului ;mai apoi patrunzand si in Transilvania in alimentarea populatiei.Dupa 1830 se introduce si floarea soarelui,dar abia dupa 1860 se va folosi pentru obtinerea uleiului.Inul si canepa sustineau o industrie casnica taraneasca infloritoare insa concurenta produselor straine din bumbac(dupa 1853) va duce la scaderea suprafetelor cultivete cu aceste plante.S-au mai inregistrat unele progrese in legumicultura legate de imigrarea unor bulgari si sarbi care au produs legume pentru pietele locale,in orase in Muntenia.Viticultura si pomicultura continua sa fie ramuri importante ale productiei agricole in anumite zone(Odobesti,Cotnari,Dragasani,Tarnave)
In general se constata o crestere a suprafetelor agricole si a productiei,insa tehnica folosita era primitiva(se mai foloseau plugurile de lemn) ; lipsa de interes si de cunostiinte agricole a taranilor precum si pastrarea defectuoasa a cerealelor in gropi in pamant sau utilizarea sistemului de cultura « in doua campuri » duceau la o mare risipa de resurse si la o productivitate scazuta a agriculturii.Dupa 1835 se importa de catre unii boieri masini agricole din Austria,batoze si seceratori mecanice,dar acestea aveau o raspandire sporadica.In 1860 ia fiinta la Bucuresti o scoala de agricultura si incep sa se organizeze expozitii agricole,insa toate aceste incercari nu puteau da rezultate spectaculoase atata timp cat lipseau capitalurile pentru investitii , relatiile agrare bazate pe claca nu stimulau interesul producatorului direct si marii proprietari de mosii nu aveau nici cele mai elemntare cunostiinte de organizare a muncii pentru o productie tot mai solicitata pe piata.Asa se explica ca in cadrul revolutiei de la 1848 ,problema emanciparii taranilor si a improprietaririi acestora se afla in centrul tuturor programelor revolutiei.Desfiintarea relatiilor agrare feudale se putea realiza fie pe cale revolutionara(Franta) fie pe calea reformelor,oro in conditiile in care in Tarile Romane ,clasa boiereasca era puternica iar burghezia inca neconsolidata politic si economic la noi se va merge pe calea reformeleor mai greoaie si mai dureroasa,permitand multa vreme pastrarea unor puternice ramasite feudale ,impiedicand dezvoltarea agriculturii pe calea capitalista. In toiul evenimentelor de la 1848 in Transilvania ,Dieta de la Cluj a desfiintat iobagia si taranii urmau sa devina proprietari pe pamanturile avute in folosinta pana atunci.Prin patentele imperiale de la 1853 si 1854 afost largit continutul reformei de la 1848 incluzandu-se intre taranii cu drept la imroprietarire si taranii jeleri,care isi puteau rascumpara indatoririle fata de nobiliplatind acestora valoarea prestatiilor la care erau obligati pe an inmultita cu 20.In temeiul acestei reforme peste 173.000 de familii au fost improprietarite.
In Romania marea boierime conservatoare era atat impotriva desfiintarii obligatiilor feudale cat si impotriva improprietaririi taranilor ; o parte a acaestei clase interesata in trecerea la sistemul capitalist de exploatare a pamantului,se pronuntau pentru rezolvarea problemei prin desfiintarea servitutilor feudale si prin improprietarire,in unutate de vederi cu burghezia.

Reforma agrara a fost infaptuita in Principatele unite de sus in jos fiind legiferata in august 1864 de catre Al.I Cuza si M Kogalniceanu,numai dupa o lovitura de stat care inlatura rezistenta conservatorilor.Legea recunostea drpetul la pamant pentru fostii clacasi dupa numarul de vite din gospodaria taraneasca in schimbul unei despagubiri esalonata pe timp de 15 ani.Erau excusi de la improprietarire taranii care nu avusesera pana la lege invoieli de claca cu proprietarul,precum si tinerii care erau inrolati in armata si insurateii(care vor fi improprietariti totusi ulterior prin legi speciale.In functie de numarul de vite de munca ,taranii erau impartiti in : fruntasi (4 boi si o vaca) ,mijlocasi(2 boi si o vaca) si palmasi (fara vite de munca)
In urma acestei reforme,cea mai mare a pamanturilor arabile cca 70% au ramas in proprietatea mosierilor ,taranilor revenindu-le aproximativ 30% din aceste pamanturi.Daca se compara suprafata agrara pe care o aveau taranii in folosinta inainte de reforma si suprafata cu care ei au fost improprietariti ,se constata ca ei au intrat in posesia a 1/3 din pamantul pe care in aveau in folosinta la inceputul secolului,aceasta insemnand de fapt o deposedare a taranilor de pamantul pe care l-au lucrat si insuficienta loturilor legau mai departe gospodaria de mosie.Prin aceasta reforma agrara mosierii au realizat transformarea proprietatii feudale in propreitate absoluta in sens capitalist ; iar firava intarire a gospodariei taranesti a fost o premisa a dezvoltarii pietei interne,prin procesul de diferentiere a clasei taranesti a fost eliberata o importanta fosta de munca care va lua drumul oraselor si sumele provenite din despagubirea platita de tarani catre mosieri se vor constitui intr-o sursa a acumularii de capital.

REVOLUTIA INDUSTRIALA SI CONSECINTELE SALE ASUPRA EVOLUTIEI ECONOMIEI MONDIALE

2009-11-06T08:57:00.000-08:00

Modelul clasic al declansarii revolutiei industriale este Anglia,unde procesul investitional a fost facilitat de soliditatea organizarii statale,de stabilitatea monezii bazate pe aur,si de existenta unui sistem bancar care asigura eficient colectarea si redirijarea capitalurilor disponibile spre sectoare profitabile.Activitatea economica in aceasta tara era intr-o legatura directa cu mentalitatea populatiei dat de etica religiei protestante .Pe de alta parte institutiile politice si juridice ale Angliei burgheze garantau dreptul de proprietate ceea ce a determinat o mentalitate sociala in cadrul careia initiativa particulara se afla la adapostul legislatiei,desfasurandu-se intr-un cadru contractual si legislativ astfel ca pana la sf sec XIX Anglia nu a cunoscut razboiul.Acest lucru a permis continuarea procesului de acumulare de capital,in comparatie cu acele tari europene unde razboaiele erau foarte dese in urma carora cunosteau periodic nimicirea sau jefuirea resurselor.(cazul romanilor).
Anglia a cunoscut revoluti aindustriala ca urmare a coexistentei simultane a unor factori favorizanti care au constat in : revolutia demografica – populatia s-a triplat in acewasta perioada,caracterizata printr-un inalt grad de urbanizarecu cerinte crescute de produse alimentare si textile,,cu un mare disponibil de forta de munca eliberata de agricultura ,producandu-se si o revolutie agrara pe marea proprietate agricola unde s-au imbunatatit tehnicile agricole,semintele ,septelul.De asemenea pe tyeritoriul englez existau importante zacaminte de fier si carbune indispensabile industrializarii.Modernizarea transporturilor in cadrul statului unitar a inceput cu modernizarea drumurilor,apoi constructia unei vaste retelede canale interioaresi aporoape de sfarsitul revolutiei industriale ,constructia de cai ferate.Sub aspect tehnic revolutia industriala a fost declansata de inventarea ‘suveicii zburatoare’in 1733 , urmata de inventarea masinii de tors mecanicasi a razboiului mecanic de tesut.Inventarea masinii cu aburi (J.Watt) a dat un puternic avant industriei constructoare de masini si transporturilor pe calea ferata Astfel la finele anilor 1830 Anglia devenea singura putere industriala si dupa ce fusese ‘carausul lumii ‘ , devenea ‘ atelierul lumii’In aceasta dezvoltare a Angliei un rol deosebit l-a avut vastul domeniu colonial care se intindea in America ,Asia,Australia si Africa..
Franta reprezinta un alt model al revolutiei industriale in cadrul caruia procesul demarajului industrial s-a produs cu intarziere,avand loc mai intai o perioada de preindustrializare reprezentata de dezvoltarea unui amplu sistem manufacturier a cariu viabilitate depindea in mare masura de nevoile statului.Aceste conditii de ‘sera’ i-a facut pe intreprinzatori mai putin dinamici si mai putin dispusi la asumarea unor riscuri.Numeroasele razboaie purtate la sf sec XVIII ,sustinute de impozite tot mai mari impiedicau eforturile de reinvestire.Desi a avut o putere politica mai mare si o populatie mai mare decat Anglia,Franta avea pana la mijlocul sec XIX o economie predominant agrara,deci un proces de urbanizare redus..Abia la mijlocul sec XIX in perioada lui Napoleon se poate constata un avant in ce priveste procesul de urbanizare si modernizare a oraselor mai mari ,valorificarea industriala a materiilor prime autohtone(carbune,fier,lana) sau acelea aduse din colonii(matase,bumbac).O alta caracteristica a revolutiei industriale franceze este avansul industrial din partea de nord a tarii fata de sudul in care persista activitati economice traditionale.

APARITIA CAPITALISMULUI IN EUROPA SI FORMAREA PIETII MONDIALE.

2009-11-06T08:56:00.000-08:00

Capitalismul ca sistem economico-social a luat nastere in Europa unde alaturi de unii factori economici cu valoare generala au existat si alti factori specifici de ordin economic legati de dezvoltarea vietii orasenesti,antagonismele politico-religioase,spiritul intreprinzator si de inovatie,gustul pentru cunoasterea lumii si pentru descoperiri geografice. Daca pana in Evul Mediu Marea Mediterana si Marea Neagra reprezentau pentru Europa o adevarata placa turnanta a vietii economice,cruciadele din primele secole ale mileniului al doilea si mai ales marile descoperiri geograficecare au urmat dupa sec XV aveau sa deschida posibilitati uriase pentru intreprinzatorii europeni pentru imbogatirea rapida in urma comertului cu matase si mirodenii ,a jefuirii aurului din Lumea Noua si mai apoi comertului cu sclavi in Africa.Mai ales aurul a contribuit la o acumulare insemnata de capital in orasele europene.Lungul drum al formarii capitalismului in Europa a avut drept consecinta formarea burgheziei negustoresti si bancare ,afirmarea si constituirea natiunilor si a statelor nationale pentru care activitatea economica devine principala sursa fiscala in vederea acoperirii cheltuielilor administrative si militare.In prima faza a a capitalismului european avutia natiunilor consta in cantitatile tot mai mari de metale pretioase de care dispuneau acestea : ulterior accentul avea sa se puna- dupa declansarea revolutiei industriale – pe marimea produsului national si a capacitatii sporite de a avea o balanta comerciala activa. In toate tarile aparitia societatii capitaliste este legata de desfasurarea a trei procese fundamentale :
-separarea producatorilor directi de principalele lor mijloace de productie (inclusiv pamantul) si aparitia masiva a muncii salariate
- constituirea prin procesul de acumulare primara a averilor banesti( a capitalurilor) necesare desfasurarii activitatilor de tip capitalist
- crearea unei pieti interne functinale si mai tarziu a pietei mondiale in care statele capitaliste europene la inceput sunt actorii principali care isi vor construi in timp adevarate imperii coloniale.
Toate aceste progrese apusene aveau sa isi arate insa si o fata mai putin placuta : pe masura ce cantitatea de metale pretioase era tot mai mare ,avea loc cresterea rapida a preturilor marfurilor.Era nevoie de interventia statuluidar mai ales de o noua conceptie,astfel ca in Anglia ,statul european cu cea mai mare dezvoltare economica din epoca,se solicita in mod expres stoparea importurilor straine care puteam fi produse in tara si cresterea exporturilor.Mai tarziu revolutia industriala avea sa aduca si alte aspecte negative legate de somaj,conflicte sociale si proiecte utopice de reorganizare a societatii pe baze mai echitabile.Aceste procese specifice formarii capitalismului se regasesc in toate tarile insa perioadele in care au avut loc (si proportiile) sunt diferite de la tara la tara in functie de conditiile istorice si caracteristicile ecomomice-sociale specifice.
Dupa marile descoperiri geografice axa comertului european se muta din Mediterana in Atlantic si apoi mai tarziu in Pacific,avand drept consecinta intensificarea schimburilor dintre statele occidentale europene si diferite zone mai indepartate ale planetei,configurandu-se astfel piata mondiala.O prima directie a fluxului masiv de resurse venea dinspre teritoriile nou descoperite spre Europa occidentala(Anglia,Franta,Tarile de Jos) iar dinspre Europa spre aceste zone mergeau mari cantitati de marfuri manufacturate.Fluxurile secundare cuprindeau comertul facut de negustorii si bancherii europeni in zone extraeuropene,cel mai profitabil fiind comertul cu sclavi negri.In timp ce in Europa occidentala aveau loc aceste procese c,in tarile din rasarit(intre care se aflau si Tarile Romane)progresele erau ingreunate de existenta indelungata a dominatiilor straine si de mentalitatile boierimii feudalecare impiedicau acumularea primara a capitalului.

Formarea pietei mondiale a parcurs un lung proces istoricinceput in sec XVI si care a durat pana la sf sec XIX si care a avut la baza diviziunea internationala a muncii ,formarea statelor nationale si a imperiilor coloniale.Schimburile economice pe distante mari existau din atichitatedar acestea devin expresia pietei mondiale numai atunci cand sunt masive si permanente si influenteaza semnificativ evolutia fiecarei economii nationale sau regionale.
Piata mondiala avea sa cuprinda in relatiile economico –sociale atat statele dezvoltate economic cat si pe acelea mai putin dezvoltate(menite pentru o indelungata perioada istorica sa fie doar furnizoare de materii prime ).
In ansamblul pietei mondiale se pot distinge din punct de vedere cronologic trei segmente :
- piata mondiala a marfurilor
- piata mondiala a capitalurilor (exportul de capital)
- piata mondiala a muncii,
care dau definitia pietii mondiale ca fiind ansamblul relatiilor de schimb care se stabilesc intre agentii economici(particulari,companii ori state) din tari si zone geografico-economice diferite ,pe baza capitalurilor si a muncii,in cadrul diviziunii internationale a acestora.
Din punct de vedere al evolutiei pana la inceputul sec XX se disting doua etape .Prima etapa a fost cea manufacturiera : forma predominanta comertul international cu marfuri(iau fiinta bursele de marfuri),principalii actori fiind Spania si Portugalia apoi Olanda si spre sf sec XVII pe primul plan se va situa Anglia secondata indeaproape de Franta.Politica economica predominanta a fost ce mercantilista concretizata printr-o serie de privilegii si ingradiri sub aspect vamal ,maritim si colonial(aveau cas cop intarirea metropolelor).Cea de a doua etapa a fost aceea a masinismului carea avea sa inceapa cu revolutia industriala in Anglia(sf.sec XVIII).Politicile economice promovate au fost liberul schimb(cand produsele industriale engleze apoi cele americane nu intalneau o concurenta serioasa din partea altor state din zona) si protectionismul ( atunci cand creste concurenta si se afirma lupta dintre principalele state capitaliste pentru piete de desfacere si impartirea lumii in zone de influenta).
Dezvoltarea pietei mondiale a determinat revolutionarea cailor si mijloacelor de transport si comunicatii si productia masiva de marfuri necesara infaptuirii comertului mondial care va fi rezultatul revolutionarii mijloacelor de munca(inlocuirea muncii manuale cu masinile-unelte in cadrul revolutiei industriale).

COMERTUL SI MESTESUGURILE IN EPOCA FEUDALA

2009-11-06T08:55:00.001-08:00

Mestesugurile aveau un caracter preponderent casnic ,atat in domeniul feudal cat si in gospodaria taraneascadat fiind caracterul economiei naturale inchise aflata sub dominatie.Dezvoltarea mai tarzie a oraselor si a pieteti interne nu a fost de natura sa aduca o specializare a mestesugurilor si nici la desprinderea lor de agricultura.La inceput mestesugurile erau satesti,domeniale ,apoi orasenesti.Pe domeniul feudal lucrau mestesugari liberi dar si robi tigani.In Transilvania mestesugurile au cunoscut o dezvoltare mai timpurie datorata sasilor colonizati aici din sec XII ,asezati mai ales la orase.in a doua jumatate a secoluli XIV in mai multe orase transilvanene sunt mentuinate 25 de feluri de mestesugari ,iar in sec XVI la Cluj sunt atestate 30 de bresle grupand 60 de mestesuguri.La inceput mestesugarii produceau numai la comanda ,mai apoi au inceput sa produca pentru o piata mai larga cu circulatie pe intreg spatiul romanesc.Mestesugarii de la orase erau grupati in bresle care erau organizate pe baza unor regulamente care cuprindeau prevederi riguroase cu privire la insusirea meseriei ,calitatea si preturile produselor.Ele aveau atributii in conducerea si apararea militara a oraselor si au avut un rol progresist pana monopolul lor a devenit o piedica in calea sporirii productiei de masa pentru o economie de piata..In perioada feudalismului dezvoltat au luat fiinta ateliere care foloseau un numar mare de muncitori si diviziunea muncii,apoi au aparut manufacturile (de postav ,de hartie,sticla) dar care aveau un caracter sezonier si care foloseau ca mana de lucru taranii si muncitorii specializati si care in sec XIX vor fi capitaliste evoluand spre productia de fabrica.Mineritul a avut o importanta deosebita datorita resurselor naturale si dezvoltarii acestei ocupatii(datorata in Transilvania dominatiei habsburgice),care a fost intensificat in urma pierderii Sileziei de catre austrieci(in Principate aceasta activitate a decazut dupa instaurarea monopolului turcesc).
De la inceputurile feudalismului romanii au schimbat intre ei sau cu vecinii produsele domeniilor boierestisau ale gospodariilor taranesti pentru asigurarea unor nevoi uzuale(prin balciuri ,ioarmaroace,sau bazaruri) mai ales la granita dintre Tarile Romane(asa explicandu-se dezvoltarea demografica a Brasovului,Sibiului si Bistritei).Pana in sec XVI Marea Neagra a fost o adevarata placa turnanta a comertului european cu lumea orientala fapt ce a deschis cale aspre relatiile economiei de piata.Principalele bunuri care faceau obiectul tranzactiilor erau : pamantul ,vitele,produsele casnice si cele mestesugaresti.In lipsa banilor locali (emisi sub Vlaicu in Tara Romaneasca si sub Petru Musat in Moldova,practica de altfel abandonata sub dominatie otomana) schimbul se facea facand socoteala in galbeni turcesti,zloti tatarasti sau grosi polonezi(mai tarziu guldeni,coroane,aspri,florini,ruble),dar cel mai adesea in blanuri sau vite.Ca si la activitatile mestesugaresti mentionam si aici rolul important al sasilor in dezvoltarea comertului ,a armenilor si apoi mai tarziu a grecilor – care au practicat mai intai camataria si apoi infiintand companii comerciale in care cu timpul au intrat si negustori sarbi si romani.Negustorii erau drumeti ,cei mai multi evrei asezati cu case de comert si dughene in orase Multi negustori se bucurau de protectia unor tari straine si nu se supuneau statutelor bresleleor locale.Comertul exterior se facea cu ridicate si cu amanuntul in pravalii,iar puterea centrala realiza venituri insemnate din vamile percepute ( de hotar,interioare – pe domenii feudale , si vama domneasca).Importanta cetatilor de hotar ,deci si de vama rezulta din faptul ca turcii s-au starduit necontenit sa le transforme in raiale(Chilia,Cetatea Alba,Tighina,Braila,Giurgiu)cu consecinte negative pentru visteria Tarilor Romanesti..Produsele care faceau obiectul exportului romanesc erau mai ales vitele in numar mare,unii negustori cerand ca plata sa se faca in galbeni unguresti si catifea,matase atlas ,damasc si postav,ceea ce atesta moravuri europenizate la curte domeasca si nu numai acolo.

TRASATURI GENERALE ALE FEUDALISMULUI ROMANESC SI EVOLUTIA RELATIILOR AGRARE IN EVUL MEDIU

2009-11-06T08:54:00.000-08:00

Formarea si evolutia oranduirii feudale la poporul roman a avut loc in stransa legatura cu procesul de feudalizare in Europa,cunoscand totusi o serie de deosebiri datorate unor elemente specifice(atat privitor la caile de formare cat si la formele de manifestare a relatiilor feudale ,in conditiile unei indelungate dominatii straine) In Apusul Europei aceasta oranduire a cunoscut forme clasice de manifestare,luand nastere prin destramarea relatiilor sclavagiste,in timp ce in Rasaritul european acest lucru s-a produs prin destramarea indelungata a obstilor taranesti libere care au coexistat cu propreietatea feudala.La maghiari,poloni,bulgari,rusi si romani generalizarea relatiilor feudale a avut loc pana prin sec XV secol care a marcat un moment de cotitura in intreaga istorie europeana ca urmare a marilor descoperiri geografice – determinate de intreruperea drumurilor comerciale care legau din vechime Europa de lumea orientala datorata expansiunii otomane.Dominata istoriei popoarelor sud-est europene a constituit-o lupta acestora pentru independenta,cu consecinte favorizante pentru evolutia social – economica a statelor din Europa apuseana.
Pentru tarile romane dominatia instaurata pentru cinci secole a intrerupt evolutia normala a acestora si i-a conferit unele coordonate specifice in cadrul carora va avea loc dezvoltarea lor politica economica si culturala,materializata intr-o desprindere culturala si economica de Europa si instaurarea unui monopol turcesc asupra vietii economice a Pricipatelor.Formarea Tarilor Romane ca state feudale care cuprindeau un popor unitar prin geneza ,limba ocupatii s-a datorat unor factori care au perturbat formarea unui singur stat feudal al romanilor si unele momente (unirea lui Mihai Viteazu la 1600 ) marcheaza incercari de reconstituire a unitatii romanilor .
In toata perioada feudalismului romanesc agricultura a reprezentat principala forma de activitate economica,cultivandu-se mai ales meiul(hrana de baza a romanilor), graul,orzul si ovazul,aceste culturi fiind specifice in intreg spatiul rasaritean al Europei.Graul era cultivat pe suprafete reduse In Moldove si Tara Romaneasca ,cultivandu-se grau de primavara slab productiv si slab nutritiv,graul de toamana fiind introdus in Transilvania abia in sec XVI si dincolo de Carpati in sec XVIII Graul era exportat in mica masura si mai ales catre piata otomana.Dupa secolul XVII se raspandeste la noi cultura porumbului(de origine americana) care se extinde rapid datorita faptului ca nu era cerut pe piata turceasca.Din sec XVIII dinspre Galitia se raspandeste cultura cartofului.,primita la inceput cu neincredere.Agricultura avea un predominat caracter extensivprin defrisarea unor suprafete impadurite perpetuindu-se sistemul prin care o suprafata era cultivata pana la epuizare dupa care era lasata sa se refaca cativa ani.Pe langa cereale,se mai cultivau viile livezile si egumele care intregeau hrana traditionala alaturi de produsele animaliere.De asemenea,cresterea vitelor a fost principala bogatie a Tarilor Romane in sec XVI – XVIII,fiind principalul produs de export.In intinsele zone impadurite erau crescute turme mari de porci ,cirezi de vite,turme de oi si cai, insa inventarul agricol precar si dependenta agriculturii de fenomenele climatelice au determinat randamente scazute ,desi pamantul era foarte fertil.In schimb relatiile agrare au fost mai intense ,mai dinamice mai ales dupa sec XVI cand are loc aservirea in masa a taranilor liberi si legarea lor de pamant (rascoala lui Gheorghe Doja) , care a dus la sporirea puterii nobililor.Taranii aserviti trebuiau sa dea renta feudala in munca,produse si bani,pe langa acestea taranii trebuind sa mai indeplineasca o serie de obligatii fata de domn,boier sau biserica precum si anumite corvezi.Inmultirea acestor obligatii adus la intensificarea fugii de pe mosie(reformele lui Mavrocordat vor urmari incetarea acestui fenomen)In Transilvania rezerva feudala (partea de mosie cultivata si administrata de nobil) era mai mare in timp ce in Principate aceasta era nesemnificativa,ceea ce indica situatia grea a taranilor iobagi.

CIVILIZATIA MATERIALA A GETO-DACILOR SI VIATA ECONOMICA IN DACIA ROMANA.

2009-11-06T08:51:00.000-08:00

CIVILIZATIA MATERIALA A GETODACILOR.

Spatiul carpato –danubiano-pontic reprezinta o entitate geografico-economica ce a permis locuirea sa din cele mai stravechi timpuri,cele mai vechi urme avand o vechime de 600.000 – 800.000 ani.Dificultatile unei naturi necunoscute si nesupuse au determinat o viata si o activitate comuna a omului primitiv,care parcurge astfel cateva etape importante :

- paleoliticul – omul consuma fructele si roadele pamantuli in stare naturala ; culesul vanatoarea si pescuitul sunt singurele activitati pe care omul le desfasoara in cadrul cetei(hoardei).A urmat o perioada foarte importanta de trecere in care omuldescopera focul si producerea acestuia la nevoie.

- neoliticul – descoperirea arcului cu sageti,cultivarea plantelor si domesticirea animalelor au fost cele mai importante cuceriri ,care au determinat aparitia diviziunii sociale a muncii(separarea cultivatorilor de crescatorii de animale si mai tarziu de mestesugari).Tot acum se trece la producerea celor necesare traiului prin : olarit ,tesut, prelucrarea pieilor ,a lemnului – urme ale neoliticului romanesc fiind atestate in culturile Cris,Cucuteni ,Vadastra sau Hamangia(ceramica utilitara sau artistica).Relatiile economice se caracterizeaza prin faptul ca nu exista schimbul si proprietatea particulara.

La sfarsitul acestei perioade oamenii descopera si incep sa prelucreze arama,lucru atestat de numeroase descoperiri arheologice care indica interiorul arcului Carpatic drept centrui de prelucrare a aramei.Odata cu venuirea triburilor indo-europene pe meleagurile noastra are loc indo-europenizarea populatiilor autohtone care au dus la accelerarea unor procese social – economice : cresterea animalelor in turme,perfectionarea metalurgiei cuprului si trecerea la metalurgia bronzului.Descoperiri arheologice din epoca bronzului din spatiul romanesc (Cotofeni,Garla Mare,Otomani,Monteoru) evidentiaza progrese insemnate in producerea unor arme si unelte cu productivitate sporita fata de acelea din piatra.Metalul devine al doilea obiect important al muncii alaturi de pamant,uneltele se diferentiaza definitiv de arme.In domeniul relatiilor sociale se instituie proprietatea privata asupra animalelor si uneltelor,premisa a unor diferentieri de avere.

Incepand cu secolul VIII i.e.n. are loc trecerea la producerea si prelucrarea fierului,reprezentata la noi de cultura Basarabi si este perioada in care familia monogama patriarhala devine forma de convietuire si de productie fundamentala,proces care se finalizeaza prin constituirea obstilor satesti(forma de organizare bazata pe raporturi de vecinatate)Tot in aceasta perioada se dezvolta foarte mult schimbul prin intermediul monedei ,care a jucat un rol important in afirmarea ca o entitate cu trasaturi specifice a civilizatieimateriale si spirituale a geto-dacilor.Contactele si influentele reciproce intre aceasta civilizatie si cea iraniana,central europeanasi mai ales a coloniilor grecesti au facut ca civilizatia autohtonilor geto-daci sa aiba un caracter de sinteza,fiind astfel singurul popor din aceasta parte a Europei care si-a edificat in sec I inainte de Hristos o structura statala proprie.

Astfel parintele istoriei Herodot vorbeste despre getii care traiesc la nord si la sud de Dunare avand indrazneala de a se opune regelui persan Darius in 514 i.e.n., si care patru secole mai tarziu au faurit un stat puternic sun Burebista care putea ridica la lupta pana la 200.000 de luptatori

Dacii aveau o agricultura dezvoltata,pricipalele preocupari agricole fiind cresterea animalelor si albinaritul.prelucrarea materiilor prime agricole si animale a dus la diversificarea mestesugurilor mai ales la prelucrarea aurului si argintului(demonstrata de tezaurele dacice de la Hinova,Agighiol,Poiana Tecuci).produsele mesterilor locali erau destinate consumului local dar si schimbului cu grecii.Vanatoarea si pescuitul raman cele mai importante surse de hrana .Existau doua categorii importante :

-tarabostes – dacii cu avere care indeplineau anumite atributii militare,admnistrative ori religioase

- comati – multimea oamenilor simpli dar liberi.

Statul lui Burebista avea ca intindere tinuturile cuprinse intre Slovacia la vest, Carpatii Padurosi la nord ,Marea Neagra la Est si Muntii Balcani in sud si a constittuit o puternica forta politico-militara economica.Forta economica a lumii dacice a fost una din cauzele ce au permis continuitatea acestui stat pana in epoca lui Decebal,cand bogatiile Daciei vor constitui o puternica motivatie a razboaielor cu romanii din anii 101 -102 si 105 -106 in urma carora cea mai mare parte a pamantului locuit de daci va fi transformata in provincie romana.

VIATA ECONOMICA A DACIEI ROMANE.

In aceasta provincie (Dacia Felix) toate pamanturile au fost considerate ager publicus fiind proprietatea imparatului ,alaturi de care exista proprietatea privata deplina ( a colonistilor si veteranilor)si proprietatea in folosinta ( a bastinasilor ) numita ager stipendiarius.Ca si in restul imperiului in Dacia se folosea sistemul arendarii exceptand exploatarea aurului facuta de statul roman (prin procurator aurarium) si pentru strangerea granelor si administrarea acestora statul roman numind un procurator frumentaria..

Caracteristici importante ale acestei perioade : se diversifica mult mestesugurile(mai ales in domeniul constructiilor,ceramicii si bijuteriilor) ; se intensifica ,in domeniul comertului relatiile de schimb intre diverse categorii de locuitori ai Daciei ; romanii au costruit excelente drumuri care stateau la baza comertului intre provincii ; vamile erau arendate si denarul roman a devenit singura moneda oficiala unica ; agricultura a ramas ramura principala a economiei ; existau relativ putine proprietati intinse lucrate de scalvi(latifundii)- potentialul economic al noii provincii a atras pe langa politica oficiala a statului un numar mare de colonisti si un masiv aparat administrativ care alaturi de armata vor conferi un caracter intens profund si sitematic procesului de romanizare atat in perioada de ocupatie cat si in secolele urmatoare in timpul carora se va infaptui etnogeneza romaneasca. O alta componenta importanta in aceasta perioada a fost fiscalitatea – cale importanta de stoarcere a unor venituri insemnate pentru imperiu din Dacia si se manifesta sub forma : impozitelor directe(impozite personale si pe proprietatea funciara) si impozite indirecte (vami,taxe de mostenire sau pe circulatia marfurilor).Arendarea acestor impozite a sporit presiune fiscala asupra contribuabililor care aveau si unele obligatii directe catre autoritatile de stat si unitatile militare cantonate in Dacia.

Prezenta autoritatilor romane a colonistilor si a negustorilor,au determinat un salt in nivelul de cultura si civilizatie( mai ales in viata urbana unde s-au construit amfiteatre,apeducte,temple) ; diferite izvoare istorice documenteaza existenta a 9 colonii si mai multe municipii ( in care locuiau si bastinasi).Pe toata perioada stapanirii romane in Dacia influenta acestora s-a exercitat si asupra dacilor liberi din Maramures si Moldova,fapt care explica romanizarea pe intreg teritoriul locuit astazi de romani .

Epoca Ceauşescu

2009-11-06T08:49:00.001-08:00

La moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1965), liderul comunist al epocii de după război, conducerea partidului, care mai târziu a fost identificată şi cu conducerea de stat, a fost monopolizată de către Nicolae Ceauşescu. Într-o scurta perioadă, el a reuşit să concentreze în propriile mâini (şi ale celor ale clanului condus de soţia sa, Elena Ceauşescu), toate pârghiile puterii partidului comunist şi cele ale sistemului de stat.

România s-a distanţat de URSS (acest lucru a fost făcut public în "Declaraţia" din aprilie 1964; politica internă a fost mai putin rigidă şi s-a înregistrat o oarecare deschidere în politica externă (România a fost singurul stat membru al Tratatului de la Varşovia, care nu a intervenit în Cehoslovacia, în 1968); toate acestea, ca şi capitalul politic construit pe o linie mai putin ortodoxă, erau folosite pentru a consolida propria poziţie a lui Ceauşescu, ca să preia întreaga putere în cadrul partidului şi a statului.

Dictatura familiei Ceauşescu, una dintre cele mai absurde forme de guvernare totalitaristă din Europa secolului XX, bazată pe cultul personalitatii care friza, de fapt, patologicul, a avut ca rezultat, printre altele, distorsiuni în economie, degradarea în viata socială şi morală, izolarea ţării în cadrul comunitaţii internaţionale. Resursele ţării au fost abuziv folosite pentru construirea unor proiecte gigant absurde, născocite de megalomania dictatorului. Asta a contribuit, de asemenea, la scăderea dramatică a nivelului de trai al populaţiei şi la adâncirea crizei regimului.

În aceste condiţii, izbucnirea revoltei stârnite la Timişoara în 16 decembrie 1989, a cuprins rapid toata ţara, şi în 22 decembrie dictatura a fost răsturnată, prin sacrificiul a peste 1000 de vieti.

Victoria revoluţiei a deschis drumul spre restabilirea democraţiei, a sistemului politic pluralist, pentru întoarcerea la economia de piaţă şi reintegrarea ţării în spaţiul economic, politic şi cultural european.

Transformarea monahiei constituţioonale în republică populară

2009-11-06T08:48:00.001-08:00

Trupele sovietice staţionau pe teritoriul României şi ţara a fost abandonată de puterile occidentale, astfel că următorul stadiu a adus o evoluţie similară acesteia, ca şi celorlalţi sateliţi ai imperiului sovietic. Întregul guvern a fost preluat prin forţa de comunişti, partidele politice au fost interzise, iar membrii lor au fost persecutaţi şi arestaţi; regele Mihai I a fost forţat să abdice şi în aceeaşi zi a fost proclamată Republica Populara (30 decembrie 1947). S-a instaurat dictatura unui singur partid, bazată pe o supraveghere omnipotentă şi omniprezentă şi pe forţa de represiune. Întreprinderile industriale, băncile şi mijloacele de transport au fost naţionalizate (1948), agricultura a fost colectivizată forţat (1949-1962). Întreaga economie s-a dezvoltat potrivit planurilor cincinale, obiectivul principal fiind industrializarea de tip stalinist. România a devenit membru fondator al CAER (1949) şi al Tratatului de la Varşovia (1955).

Al doilea război mondial

2009-11-06T08:47:00.002-08:00

Când a izbucnit cel de-al doilea razboi mondial, România şi-a declarat neutralitatea (6 septembrie 1939). Dar ea a sprijinit Polonia (facilitand tranzitul tezaurului Bancii Naţionale şi garantând azil preşedintelui polonez şi guvernului). Înfrangerile suferite de Franţa şi Marea Britanie în 1940 au creat o situaţie dramatică pentru România. Guvernul sovietic a aplicat capitolul 3 al protocolului secret din 23 august 1939 şi a fortat România, prin ultimatumul din 26 şi 28 iunie 1940, să cedeze nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi teritoriul Hertei (ultimele două nu au aparţinut niciodată Rusiei). Sub tratatul de la Viena - de fapt, un dictat - (30 august 1940), Germania şi Italia i-au dat Ungariei nord-estul Transilvaniei, unde populaţia majoritară era românească. În urma discuţiilor româno-bulgare de la Craiova, s-a semnat un tratat, în 7 septembrie 1940, prin care sudul Dobrogei (Cadrilaterul) revenea Bulgariei.

Serioasa criză din vara lui 1940 a dus la abdicarea regelui Carol al II-lea, în favoarea fiului sau, Mihai I (6 septembrie 1940); în acelaşi timp, a dus la preluarea Guvernului de către generalul Ion Antonescu (el a devenit mareşal în octombrie 1941). Într-un efort de a obtine sprijinul Germaniei şi Italiei, Ion Antonescu a antrenat la guvernare mişcarea Gărzii de Fier. Mişcarea a încercat, într-un act de rebeliune în 21-23 ianuarie 1941, să ia întreaga conducere a guvernului, şi ca urmare ea a fost eliminată din politică. Dorind să recapete teritoriile pierdute în 1940, Ion Antonescu a participat, alături de Germania, în războiul dus împotriva Uniunii Sovietice (1941-1944). Înfrangerile suferite de puterile Axei au dus dupa 1942 la sporirea încercarilor făcute de regimul Antonescu, precum şi de opoziţia democratică (Iuliu Maniu, C.I.C. Bratianu) de a scoate România din Alianţa cu Germania. Pe 23 august 1944, mareşalul Ion Antonescu a fost arestat din ordinul regelui Mihai I. Noul guvern, format din militari şi tehnocraţi, a declarat război Germaniei (24 august 1944) şi, astfel, România şi-a adus intregul ei potential economic şi militar în Alianta Naţiunilor Unite, până la sfârsitul celui de-al doilea război mondial în Europa. În ciuda eforturilor umane şi economice, pe care România le făcuse pentru cauza Naţiunilor Unite timp de nouă luni, Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947), nega României statutul de co-beligerant şi o obliga să platească o imensa despăgubire de război; dar, Tratatul recunoştea retrocedarea teritoriilor din nord-estul Transilvaniei la România, în timp ce Basarabia şi nordul Bucovinei rămâneau anexate la URSS.

Anul 1940

2009-11-06T08:47:00.001-08:00

Pe măsură ce nazismul creştea în Germania, aceasta împreună cu Italia sprijinea pretenţiile revizioniste ale statelor vecine României; politica de forţă a avut succes pe continent şi acest lucru a fost marcat de Anschluss, Pactul de la Munchen (1938), de separare a Cehoslovaciei (1939). S-a produs o apropiere între Uniunea Sovietică şi cel de-al treilea Reich; toate acestea au dus la izolarea internaţională a României. Pactul Ribentropp-Molotov (23 august 1939), stipula într-un protocol secret interesele sovietice în statele baltice, estul Poloniei, precum şi în Basarabia.

Marea Unire de la 1 decembrie 1918

2009-11-06T08:46:00.002-08:00

Dreptul popoarelor la autoguvernare a triumfat la sfârşitul primului război mondial, şi asta a servit cauzelor românilor care trăiau în imperiile ţarist şi austro-ungar. Colapsul sistemului ţarist şi recunoaşterea de către guvernul sovietic al dreptului la autoguvernare permis românilor din Basarabia să-şi exprime prin vot în cadrul organului national reprezentativ - Parlamentul ţării, care s-a convocat la Chişinău, voinţa lor de a se uni cu România (27 martie-9 aprilie 1918). Caderea monarhiei habsburgice în toamna lui 1918, a făcut posibilă, pentru naţiunile aflate sub opresiunea austro-ungară, emanciparea acestora. La 15-28 noiembrie 1918, Consiliul National din Bucovina a votat la Cernauţi unirea acelei provincii cu România.

Adunarea natională din Transilvania, convocată la Alba Iulia ăn 18 noiembrie-1 decembrie 1918, a votat, în prezenţa a peste 100.000 de delegaţi, unirea Transilvaniei şi Banatului cu România. Astfel că, în ianuarie 1918, când s-a inaugurat la Paris Conferinţa de pace, unirea tuturor românilor într-un singur stat era un fapt pe deplin realizat.

Tratatele de pace internationale din 1919-1920, semnate la Neuilly, Saint Germain, Trianon şi Paris, stabileau noile realitaţi europene şi sanctionau, de asemenea, unirea provinciilor care erau locuite de români într-un singur stat (295.042 km.p, cu o populatie de 15,5 milioane).

Votul universal a fost introdus (1918), reforma radicală a fost aplicată (1921), noua Constituţie a fost adoptată - una dintre cele mai democratice de pe continent - (1923) - şi toate aceste au creat un cadru general democratic şi au pavat drumul pentru o dezvoltare economică rapidă (producţia industrială s-a dublat între 1923 şi 1938. Cu cele 7,2 milioane de barili de ţiţei produs în 1937, România era cel de-al doilea producator european şi nr. 7 în lume. Venitul naţional pe cap de locuitor atingea 97 de dolari, în 1938, comparativ cu cel al Greciei de 76$, cel al Portugaliei de 81 $, cel al Cehoslovaciei de 141$ şi al Frantei de 246$.

În politică, erau mai multe partide aflate în competiţie. Astfel că Guvernul a fost controlat, de-a lungul anilor, de câteva dintre ele: Partidul Poporului (Alexandru Averescu), Partidul National Liberal (Ion I.C. Bratianu, I.G. Duca, Gheorghe Tătărescu), Partidul National Ţărănesc (Iuliu Maniu). Partidul Comunist Român, fondat în 1921, şi care avea un număr nesemnificativ de membri, a fost interzis, în 1924. Garda de Fier, o miscare extremistă a aripii naţionaliste de dreapta, fondată de Corneliu Zelea Codreanu, în 1927, a fost, de asemenea, exilată. În 1930, Carol al II-lea s-a răzgândit în legatură cu decizia sa anterioară de a renunţa la tron şi l-a detronat pe fiul său minor, Mihai (care devenise rege în 1927) şi a luat tronul. Opt ani mai tarziu el instaura propria sa dictatura (1938-1940).

Obiectivele politicii externe în perioada interbelică, când Nicolae Titulescu a jucat un rol major, erau îndreptate spre menţinerea statusului teritorial, prin crearea alianţelor regionale, sprijinind Liga naţunilor şi politica de securitate colectivă, la fel ca şi promovarea unei strânse cooperări cu democraţiile vestice - Franţa şi Anglia. Împreuna cu Cehoslovacia şi Iugoslavia, România a fondat Mica Antantă, în 1920-1921 şi a creat o nouă organizaţie de securitate regională - Antanta Balcanică, împreună cu Iugoslavia, Grecia şi Turcia, în 1934.

România în primul război mondial

2009-11-06T08:46:00.001-08:00

În august 1914, când a izbucnit primul război mondial, România s-a declarat neutră. Doi ani mai târziu, în 14-27 august 1916, ea s-a alăturat Aliaţilor, care i-au promis sprijin pentru dobândirea unitaţii sale naţionale. Guvernul condus de Ion I.C. Brătianu a declarat război Austro-Ungariei. Ion I.C. Bratianu, prim ministru al României Dupa primul succes, armata română a fost silită să abandoneze o parte din ţară, inclusiv Bucureştiul, şi să se retragă în Moldova, datorită ofensivei unite a armatelor din Transilvania, comandate de Generalul von Falkenheyn şi a celor din Bulgaria, comandate de Maresalul von Mackensen. În vara lui 1917, în marile bătălii de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, românii au respins încercarea puterilor centrale de a se apăra şi au scos România din razboi, ocupându-şi restul teritoriului.
Situatia însa s-a schimbat complet dupa Revolutia din 1917 din Rusia şi pacea separată, încheiată de sovietici la Brest-Litovsk (3 martie 1918). Asta atrăgea după sine sfârşitul operaţiunilor militare pe frontul de est. România a fost obligată să urmeze paşii aliaţei sale Rusia, deoarece pe frontul din Moldova trupele româneşti se intercalau cu trupele ruşesti şi era imposibil ca lupta să continue într-o zona a frontului, şi pacea să se instaleze în alta zonă a frontului. Rupându-se de aliaţii săi occidentali, România a fost obligată să semneze Tratatul de Pace de la Bucureşti cu puterile centrale (24 aprilie-7 mai 1918). Procedura de ratificare n-a fost însă niciodată dusă la bun sfârşit, astfel că din punct de vedere legal tratatul n-a fost niciodată operativ; de fapt, la sfârşitul lui octombrie 1918, România a denunţat tratatul şi a reintrat în război.

România, monarhie constituţională sub Carol I

2009-11-06T08:44:00.000-08:00

Pe 14-26 martie, 1881, România s-a proclamat regat şi Carol I de Hohenzollern Sigmaringen a fost încoronat ca rege al României. După ce şi-a obţinut independenţa, statul român a fost locul către care şi-au îndreptat ochii toţi românii care trăiau în teritoriile aflate încă sub ocupaţie străină. Românii din Bucovina şi Basarabia se confruntau cu politica sistematică de asimilare în lumea germană, respectiv rusească. Imigraţia străinilor era dirijată către teritoriile lor. Enclavele româneşti din Peninsula Balcanică aveau dificultăţi tot mai mari vizavi de politica de deznaţionalizare. La începutul secolului XX, românii erau un popor cu peste 12 milioane de locuitori, dintre care aproape jumătate se aflau sub dominatie străină. În aceeaşi vreme, în Transilvania, românii sufereau consecinţele serioase ale acordului prin care statul ungar se restabilea, după mai mult de trei secole de colaps, în care a fost creată dualitatea austro-ungară (1867).

Transilvania şi-a pierdut statutul autonom pe care l-a avut sub stăpânirea austriacă şi a fost incorporată în Ungaria. Legislaţia adoptată de guvernul de la Budapesta proclamă existenţa unei singure nationalităţi în Ungaria - aceea maghiară, destinată să distrugă din punct de vedere etno-cultural celelalte populaţii, forţându-le să devină ungare. Asta a supus populaţia românească, alături de alte grupuri etnice, la grele încercari. La vremea aceea, Partidul Naţional Român a jucat un rol important în impunerea identităţii naţionale a românilor; partidul a fost recunoscut în 1881 şi a fost promotorul în lupta de obţinere a recunoaşterii drepturilor egale pentru naţiunea română, precum şi rezistenţa ei împotriva proiectelor de deznaţionalizare.

În 1892, lupta naţională a românilor a atins apogeul, în cadrul Miscarii Memorandistice. Memorandumul a fost conceput de liderii românilor din Transilvania, Ion Raţiu, Gheorghe Pop Băseşti, Eugen Brote, Vasile Lucaciu şi a fost trimis la Viena pentru a fi supus atenţiei împaratului Franz Josef I. El avertiza opinia publică europeană asupra revendicarilor românilor şi o punea în gardă faţă de intoleranţa arătată de guvernul de la Budapesta, referitor la problema naţională.

Perioada 1878-1914 a fost una de stabilitate şi progres pentru România. Politica s-a polarizat în jurul a doua partide mari - conservator (Lascar Catargiu, Petre Carp, Gheorghe Grigore Cantacuzino, Titu Maiorescu) şi liberal (Ion C. Bratianu, Dimitrie Sturza, Ion I. C. Bratianu). Ei au venit la putere alternativ şi asta a fost caracteristic pentru comportamentul politic al epocii. Politica expansionistă a Rusiei a determinat România să semneze, în 1883, în secret un tratat de alianţă cu Austria, Ungaria, Germania şi Italia; tratatul a fost reînnoit periodic până la primul război mondial. După ce la început a ramas neutră, în primul război balcanic (1912-1913), România s-a alaturat Greciei, Serbiei, Muntenegrului şi Turciei împotriva Bulgariei, în cadrul celui de-al doilea război balcanic. Pacea de la Bucuresti (1913) a marcat sfârşitul conflictului şi ea prevedea ca sudul Dobrogei - Cadrilaterul (judetele Durostor şi Silistra) să devina parte la România.

Independenţa româniei

2009-11-06T08:43:00.000-08:00

Într-un cadru international favorabil - în 1865 -, a izbucnit din nou criza orientală şi a început atunci, în 1877, razboiul ruso-turc. România şi-a declarat independenţa de stat totală, în 9-21 mai 1877. Guvernul condus de Ion C. Brătianu, şi în care Mihail Kogălniceanu functiona ca ministru de externe, a hotărât ca, în cadrul cererii de asistenţă a Rusiei, să se uneasca cu forţele ruseşti ce operau în Bulgaria. Armata română, sub comanda directa a prinţului Carol I, a trecut Dunărea şi a participat la asediul Plevnei; rezultatul a fost încercuirea armatei otomane, condusă de Osman Paşa (10 decembrie 1877). Independenţa României, ca şi independenţa Serbiei şi a Muntenegrului, precum şi unirea Dobrogei cu România, au fost recunoscute, în Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano (3 martie 1878). În urma insistenţei marilor puteri, s-a ţinut Congresul de Pace de la Berlin (iunie-iulie 1878), în cadrul căruia s-a recunoscut şi menţinut statutul pe care şi-l proclamase România cu un an mai înainte. S-a restabilit, de asemenea, după o lungă perioadă de dominaţie otomană, dreptul României asupra Dobrogei, care a fost realipită la România. Dar, în acelaşi timp, Rusia a violat convenţia semnată în 4 aprilie 1877 şi a forţat România să retrocedeze judeţele Basarabiei de sud Kapul, Bolgrad şi Ismail.

Unirea din timpul lui Alexandru Ioan Cuza

2009-11-06T08:42:00.002-08:00

În 1857 au fost convocate Adunările Ad-hoc la Bucureşti şi Iaşi în baza prevederilor Congresului de Pace de la Paris din 1856: toate categoriile sociale participante la aceste adunari au hotărât în unanimitate să unească cele două principate într-un singur stat. Împaratul francez Napoleon al III-lea a sprijinit aceasta hotărare, Imperiul Otoman şi Austria au fost împotrivî, astfel cî s-a convocat o noua conferinţă a celor şapte puteri în Paris (Mai-august 1858): cu acea ocazie doar câteva din revendicările românilor au fost acceptate. Dar, românii au ales în 5-17 ianuarie 1859, în Moldova, şi în 24 ianuarie-5 februarie 1859, în Ţara Românească, pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor unic, realizând, unirea celor doua principate.

Statul national român, a luat în 24 ianuarie - 5 februarie 1862, numele de România şi şi-a stabilit capitala la Bucureşti. Asistat de Mihail Kogălniceanu, cel mai apropiat consilier al său, Alexandru Ioan Cuza a iniţiat un program de reforme care a contribuit la modernizarea societăţii româneşti şi a structurilor statale: Legea secularizarii averilor mănăstireşti - 1863, Legea reformei agrare, eliberând tăranii de sarcina îndatoririlor feudale şi împroprietărindu-i cu pământ (1864), Legea codului penal, Legea codului civil (1864), Legea educaţiei, în principiul căreia sşoala primară devenea obligatorie şi gratuită (1864), înfiinţarea universităţilor din Iaşi (1860) şi din Bucureşti (1864).

Revoluţia de la 1848

2009-11-06T08:42:00.001-08:00

Unirea şi independenţa, Vântul revoluţiei din 1848 a bătut şi asupra principatelor româneşti de asemenea. Ele au adus în mijlocul scenei politice o serie de intelectuali străluciţi precum Ion Eliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Simion Bărnuţiu, Avram Iancu şi alţii.

În Moldova tulburările au fost înabusite rapid, dar in Ţara Românească revoluţionarii practic au condus ţara din iunie până în septembrie 1848. În Transilvania revoluţia s-a prelungit până aproape la sfârşitul lui 1849. Acolo, liderii unguri au refuzat să ia în consideraţie revendicările românilor şi ei au reuşit să anexeze Transilvania la Ungaria; asta a dus la separarea forţelor revoluţionare româneşti şi ungureşti. Guvernul ungar al lui Kossuth Laios a încercat să înabuşe lupta românilor, dar el s-a confruntat cu rezistenţa armată a românilor în Apuseni sub conducerea lui Avram Iancu. Cu toate că intervenţia brutală a armatelor otomane, ţariste şi habsburgice a fost încununată de succes în 1848-1849, valul de înnoire în favoarea ideilor democratice s-a răspândit peste tot în urmatoarea decadă.

Rusia a fost înfrinta în Razboiul din Crimeea (1853-1856) şi asta a pus sub semnul întrebării din nou fragilul echilibru european. Datorită poziţiei lor strategice la gurile Dunării, pe măsură ce aceasta cale de navigaţie era din ce în ce mai importantă pentru comunicaţiile europene, la Congresul de pace de la Paris (februarie-martie 1856) s-a pus problema statutului Principatelor Dunărene. Valahia şi Moldova rămâneau încă sub suveranitate otomană, dar acum ele erau plasate sub tutela colectivă a celor şapte puteri care semnau Tratatul de pace de la Paris: aceste puteri au hotărât atunci să fie convocate adunările locale care să hotărască asupra viitoarei organizări a celor două principate. Tratatul de la Paris stipula de asemenea: retrocedarea sudului Basarabiei la Moldova, teritoriu ce fusese anexat de Rusia în 1812 (judetele Cahul, Bolgrad, Ismail); navigaţia liberă pe Dunăre: stabilirea unei comisii europene a Dunării; statutul de neutralitate a Mării Negre.

Renaşterea naţională

2009-11-06T08:41:00.002-08:00

În secolul XVIII şi la începutul secolului XIX au avut loc uriaşe transformări economice şi sociale, structurile feudale erau profund erodate, începuseră să apară primele întreprinderi de tip capitalist şi, în acelaşi timp, produsele româneşti intrau, puţin câte puţin, în circuitul oriental. Ideea naţională, ca pretutindeni în Europa, avea să devină visul înalţător al intelectualităţii şi elementul de bază în planurile de viitor, făcute de politicieni. Unirea unei părţi a creierului din Transilvania cu biserica catolică (greco-catolicii), realizată de casa de Habsburg între anii 1699-1701, a jucat un rol important în emanciparea românilor transilvăneni. Lupta lor pentru drepturi egale cu alte grupuri etnice (cu toate că românii deţineau peste 60% din populaţia principatului, ei erau încă consideraţi "toleraţi" în propria lor ţară), a fost pornită de episcopul Inocenţiu Micu-Klein şi continuată de grupul de intelectuali din cadrul miscarii "Şcoala Ardeleană": Gheorghe Şincai, Petru Maior, Samuel Micu, Ion Budai Deleanu. Acesti cărturari au dovedit latinitatea limbii române şi a poporului român, ba chiar mai mult faptul că ei au avut o existenţă neîntreruptă ca populatie autohtonă. În virtutea acestei moşteniri, ei au pretins drepturi egale cu celelalte naţiuni din Transilvania - ungurii, secuii şi saşii. Revendicările românilor din Transilvania au fost supuse atentiei Curţii din Viena, într-o lunga petiţie, numită Supplex Libellus Valachorum (1791), care însă n-a primit nici un răspuns. Problemă Renaşterii în Ţara Românească a fost exprimată în cadrul Revoluţiei condusă de Tudor Vladimirescu (1821), care a izbucnit în acelaşi timp cu mişcarea Greciei pentru libertate.

Cu toate că trupele otomane şi ţariste au ocupat principatele dunărene în acelaşi an, sacrificiile făcute de români au dus la abolirea regimului fanariot şi domnitorii pământeni au fost din nou numiţi pe tronurile din Moldova şi Ţara Românească. Tratatul de Pace din 1829, semnat la Adrianopole (astăzi Edirne), a dus la încheierea conflictului ruso-turc din 1828-1829, care a dus în final la războiul de eliberare naţională purtat de Grecia. Acest tratat a slăbit foarte mult suzeranitatea otomană şi a sporit protectoratul Rusiei. Acum, comerţul era liber, cerealele româneşti au început să pătrundă pe pieţele europene. Sub Pavel Kiseleff, comandantul trupelor ruseşti, care ocupau cele două principate româneşti (1828-1834) a fost introdus un Regulament Organic în Ţara Românească (1831) şi Moldova (1832). Până în 1859, aceste regulamente au servit ca legi fundamentale (constituţii) şi au contribuit la modernizarea şi omogenizarea structurilor sociale, economice, administrative şi politice, care începuseră în decadenţe premergătoare. Prin urmare, în prima jumatate a secolului XIX, Principatele Româneşti au început să se distanţeze de lumea otomană orientală şi să îşi spună cuvîntul în spaţiul spiritual al Europei de Vest. Idei curente, atitudini din vest erau mai mult decât binevenite în societatea românească care suferea un proces ireversibil de modernizare. Acum, conştiinţa că toţi românii aparţin aceleiaşi naţiuni era generalizată şi uniunea într-un singur stat independent a devenit idealul tuturor românilor.

Inceputul regimului fanariot

2009-11-06T08:41:00.001-08:00

Imperiul Otoman, în încercarea de a-şi apăra vechile poziţii, a introdus în Moldova (1711) şi Ţara Românească (1716) "regimul fanariot", care a durat până în 1921, şi sub care Sublima Poarta desemna în cele două principate domnitori greci, recrutaţi din Fanar, un cartier al Istanbulului, care erau consideraţi drept credincioşi ai turcilor. Aceasta a fost epoca în care controlul politic otoman şi exploatarea economică a luat proporţii, la fel ca şi corupţia; dar, s-au introdus, de asemenea, şi câteva reforme sociale - cum este abolirea şerbiei -, ca şi reforme administrative, de modernizare, după modelul european, din perioada iluminismului. Autonomia internă, deşi limitată, a fost conservată la bază, în cele două principate, care au continuat să fie entităţi distincte în Imperiul Otoman; această situatie a fost recunoscută în câteva tratate internationale (de ex. în cel de la Cuciuc Kainargi) (1784). Situate la graniţa celor trei mari imperii şi râvnite de toate trei, Ţara Românească şi Moldova au devenit, timp de mai bine de 150 de ani, nu numai teritorii de confruntare, dar chiar şi de bătălie, pe care armatele imperiilor s-au întâlnit.

Mulţi ani, Austria şi Rusia au luptat împotriva Imperiului Otoman (1710-1711, 1716-1718, 1735-1739, 1768-1774, 1787-1792, 1806-1812, 1828-1829, 1853-1856): acele lupte au avut loc pe pământul României şi au fost însoţite întotdeauna de ocupaţie militară străină, care, adeseori, s-a menţinut mult timp după ce războiul propriu-zis s-a terminat, astfel că ţarile româneşti au îndurat nu numai devastarea şi pierderile irecuperabile, dar au trecut, de asemenea, şi prin dislocari de populaţie şi amputari de teritorii dureroase. De exemplu, Austria a anexat Oltenia temporar (1718-1793), precum şi Nordul Moldovei, numit Bucovina (1775-1918). După războiul ruso-turc din 1806-1812, Rusia a anexat partea de răsărit a Moldovei, teritoriul dintre râurile Prut şi Nistru, numit mai tarziu Basarabia (1812-1918).

Prima unire în timpul lui Mihai viteazul

2009-11-06T08:40:00.002-08:00

Sfârşitul secolului XVI a fost dominat de personalitatea lui Mihai Viteazul. El a devenit voievod al Ţării Româneşti în 1593 şi s-a alăturat Ligii Creştine - o coaliţie antiotomană, iniţiată de papalitate şi de Sfântul Imperiu Roman. El a reuşit, dupa grele bătălii (Călugăreni, Giurgiu) să redobândească chiar independenţa tării sale. În 1599-1600, pentru prima dată în istorie, el a unit toate teritoriile locuite de români, proclamându-se "Prinţ al Ţării Româneşti, al Transilvaniei şi al întregii Moldove". Situaţia internă era foarte complicată, marile puteri vecine - Imperiul Otoman, Polonia şi Imperiul habsburgic - îi erau ostile şi şi-au unit fortele pentru a-l înfrange; astfel cî aceasta unire a fost de scurta durată, întrucât Mihai Viteazul a fost asasinat în 1601. Unirea realizată de domnitorul Mihai Viteazul a devenit totuşi un simbol pentru posteritate. În secolul al XVII-lea, sub diferite forme, şi cu succese trecătoare, şi alţi prinţi au încercat să relanseze ambiţiosul program politic al lui Mihai Viteazul, încercând să formeze un front de uniune antiotomană din cele trei principate şi să restaureze unitatea Daciei antice.

Sfârşitul secolului XVII şi începutul secolului XVIII au adus schimbări, politice, atât în centrul, cât şi în estul Europei. Imperiul Otoman a eşuat în tentativa sa de a captura Viena, în 1683 şi, prin urmare, Imperiul Habsburgic şi-a început expansiunea către sud-estul Europei. Tratatul de pace austriaco-turcesc de la Karlowitz (1699) sancţiona anexarea Transilvaniei şi organizarea ei ca un principat autonom la Imperiul Austriac (din 1765 a devenit mare principat, condus de un guvernator). Polonia era divizată şi Rusia, prin cuceriri succesive, a atins, sub Petru cel Mare, (1696-1725) râul Nistru, devenind astfel vecinul de răsărit al Moldovei. Ambiţiosul vis al ţărilor de a domina Strâmtoarea Bosfor şi Constantinopolul situa Principatele Româneşti în calea expansiunii ruseşti.

Ameninţarea turcă asupra româniei

2009-11-06T08:40:00.001-08:00

Intreaga Peninsula Balcanică a devenit teritoriu turcesc. Constantinopole a fost capturat de Mohamed al II-lea, în 1453, Soliman Magnificul a capturat orasul Belgrad, în 1521, şi Regatul ungar a dispărut în urma Bătăliei de la Mohaci - 1526. Prin urmare, Valahia şi Moldova erau încercuite şi au trebuit să recunoască suzeranitatea Imperiului Otoman timp de peste trei secole. După ce Buda a fost capturata şi Ungaria a devenit paşalâc, Transilvania a devenit principat autonom, în 1541, dar ea a recunoscut, de asemenea, suzeranitatea Imperiului Otoman, ca şi celelalte două teritorii româneşti. Spre deosebire de toate celelalte popoare din sud-estul Europei, spre deosebire de unguri şi poloni, românii au fost singurii care şi-au menţinut entitatea statală în timpul Evului Mediu, ca şi propria politică, precum şi structurile militare şi administrative. Tributul plătit sultanului avea menirea să garanteze păstrarea autonomiei interne, dar în acelaşi timp, şi protecţia împotriva altor duşmani puternici. Valahia şi Moldova, deţinand propriul lor statut autonom, au continuat, după căderea Imperiului Bizantin, să cultive tradiţiile culturale bizantine şi au luat asupra lor, în acelaşi timp, păstrarea religiei ortodoxe răsăritene; pe teritoriul lor, învaţaţi din toata Peninsula Balcanică, la adapost de islamul intolerant, au putut continua munca lor, fără nici un obstacol. Ei au pregătit renaşterea culturală a propriilor naţiuni.

Principatele române în timpul domnitorilor

2009-11-06T08:39:00.000-08:00

În secolul XIV, odată cu declinul puterii imperiilor vecine (polonii, ungurii, tătarii), s-au format o serie de state feudale, în sudul şi estul lanţului muntos al Carpaţilor: Valahia, sub Basarab I, în jurul anului 1360, şi Moldova, sub Bogdan I, în jurul anului 1359. Regatele Poloniei şi Ungariei au încercat în seccolele XIV şi XV să anexeze sau să subjuge cele două principate, dar n-au reuşit.

În cea de-a doua jumatate a secolului XIV, o nouă ameninţare se abătea asupra teritoriilor româneşti: Imperiul otoman. După ce au pus prima dată piciorul pe pământul european, iî 1354, turcii otomani au început rapida lor expansiune pe continent, astfel că stindardul verde al Islamului flutura deja în sudul Dunării, în 1396.

Singure sau în alianţă cu ţările creştine vecine, mai degrabă în alianţă cu voievodatele vecine ale celorlalte doua principate româneşti, voievozii Mircea cel Bătrân al Valahiei (1386-1418) şi Vlad Tepeş ( 1456-1462), precum şi Ştefan cel Mare şi Sfant (1457-1504), voievodul Moldovei şi Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei (1441-1456), au dus grele bătălii de apărare împotriva turcilor otomani, împiedicându-le expansiunea spre centrul Europei.

Atestarea primelor formaţiuni statale româneşti

2009-11-06T08:38:00.002-08:00

O cronică ungară descrie întalnirea dintre mesagerii trimişi de Arpad, regele ungur, şi voievodul Menumorut al Biharei, un oraş în vestul Transilvaniei. Ambasadorii unguri au pretins ca teritoriul să le fie cedat lor. Cronica a păstrat pentru noi răspunsul plin de demnitate dat de Menumorut: "Spuneţi-i lui Arpad, ducele Ungariei, conducătorul vostru. Bucuroşi îi vom ieşi în ăntampinare, ca de la prieten la prieten, pentru a-i da lui tot ce are nevoie, pentru că este străin, şi unui străin îi lipsesc multe. Dar pământul pe care îl pretinde, nu-l va avea niciodată de la noi de bunăvoie, câtă vreme vom trăi".

În ciuda rezistenţei cnezatelor şi voievodatelor româneşti, ungurii au reuşit în secolele X-XII să ocupe Transilvania şi s-o incorporeze regatului ungar (până la începutul secolului XVI, ca voievodat autonom). În scopul de a consolida puterea lor în Transilvania, unde românii au continuat să fie de-a lungul secolelor marea majoritate etnică, ca şi în scopul de a apăra graniţa esticăm şi sudică a voievodatului, coroana ungară a recurs la colonizarea regiunilor de frontieră, cu saşi şi secui, în secolele XII-XIII.

Valahia, Moldova si Transilvania

2009-11-06T08:38:00.001-08:00

Începând cu secolul al X-lea, surse bizantine, slave şi ungare, şi mai târziu surse occidentale, menţionează existenţa entităţilor statale ale populaţiei româneşti - cnezate şi voievodate - la început în Transilvania şi Dobrogea, apoi în sec. XII-XIII, şi în teritoriile de la estul şi sudul Carpaţilor. O trăsătură specifică a istoriei românilor din Evul Mediu, până în epoca modernă, este aceea că ei au trăit în trei principate vecine, dar autonome, - Valahia, Moldova şi Transilvania.

Acest fenomen - care este, fără îndoială, unic în Europa medievală, este extrem de complex. O serie de cauze ţin de esenţa societăţii feudale, dar sunt de asemenea şi factori specifici. Printre ultimii, doresc să menţionez existenţa imperiilor vecine puternice, care s-au opus unificării entitătilor statale româneşti şi chiar au ocupat - pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă - teritoriile româneşti. De exemplu, la vest, românii a trebuit să facă faţă politicii de cucerire dusă de regatul ungar. În 895, triburile ungare care au venit din ţinuturile Volgăi, conduse de Arpad, s-au stabilit în Panonia. Ei au fost opriţi în înaintarea lor spre vest de către împaratul Otto I (995), astfel că ungurii s-au stabilit şi şi-au întors faţa către sud-est şi est. Aici, ei s-au întâlnit cu românii.

Invazia popoarelor migratoare

2009-11-06T08:36:00.002-08:00

Locuitorii, fie ei descendenţi ai Imperiului Roman sau a daco-romanilor, şi-au continuat existenţa neîntreruptă ca ţărani sau ca păstori, chiar după retragerea romana sub împaratul Aurelian, (270-275), atât a armatei, cât şi a administraţiei romane, care s-a mutat la sud de Dunăre. Dar, strămoşii romanilor au ramas timp de câteva secole în sfera de influenţă a Imperiului Roman, atât în politică, cât şi în economie, religie sau cultură; după despărţirea în două a Imperiului Roman, în anul 395 e.n., ei au rămas în sfera de influenţă a Imperiului Bizantin. Ei trăiau mai mult in spiritul vechilor romani, care acum decazuse, şi au supravieţuit împrejurărilor grele din timpul valurilor succesive ale popoarelor migratoare. La vremea când simbioza etno-culturală dintre daci şi romani a fost realizată, şi s-a finalizat în sec. VI-VII, prin formarea poporului român, între sec. II şi IV, daco-romanii au adoptat creştinismul în forma sa latină. Prin urmare, în sec. VI-VII, când procesul de formare a poporului român a fost gata, naţiunea a pătruns în istorie ca o naţiune creştină, Iată de ce, spre deosebire de naţiunile vecine, care au ca date de creştinare (bulgarii - anul 865, sârbii - 874, polonii - 966, slavii de est - 988, ungurii - 1000), românii nu au o data fixă a creştinării, întrucât ei au fost prima naţiune creştină din regiune. În secolele IV-XIII, poporul român a trebuit să facă faţă valurilor de popoare migratoare - goţii, hunii, gepizii, avarii, slavii, pecinegii, cumanii, tătarii - care au traversat teritoriul României. Triburile migratoare au controlat acest spaţiu, din punct de vedere militar şi politic, întârziind dezvoltarea economică şi socială a băştinaşilor şi formarea entităţilor statale locale.

Slavii, care s-au stabilit masiv în sec. VII la sud de Dunăre, au despărţit în două masa compactă a românilor din zona carpato-danubiană: cei de la nord (daco-romanii), au fost separaţi de cei de la sud, care s-au deplasat spre vestul şi sud-estul Peninsulei Balcanice (aromânii, megleno-românii şi istro-românii). Slavii

s-au stabilit la nord de Dunăre şi au fost asimilaţi încetul cu încetul de poporul român şi limba lor a lăsat urme în vocabularul şi fonetica limbii române. Peste limba română s-a suprapus aşa numita limbă slavică (în acelaşi mod cum s-a impus idiomul ermanic francilor). Românii aparţinând religiei ortodoxe au adoptat astfel limba veche slavona bisericească, ca o limba de cult şi începand cu secolele XI-XVII ca o limbă de curte şi cultură. Limba slavă n-a fost niciodată o limba vie, vorbită de popor, pe teritoriul României; ea a jucat pentru români, la un momentdat, în Evul Mediu, acelaşi rol pe care l-a jucat latina in vest; la începutul epocii moderne, ea a fost înlocuită pentru totdeauna în biserică, la curte şi în cultură de către limba română.

Datorită pozitiei lor, românii de la sud de Dunare au fost pentru prima dată mentionaţi în sursele istorice (sec. X), sub numele de vlahi sau blahi (valahi); acest nume arătând că ei erau vorbitori ai unei limbi romanice, şi că popoarele non-romanice din jurul lor recunoşteau acest fapt. După anul 602, slavii stabiliţi masiv la sud de Dunare au fondat un stat puternic bulgar, în secolul IX. Asta a făcut o breşă între românii din nordul Dunării şi cei aflaţi la sud de Dunăre. Pe măsură ce au fost supuşi la tot felul de presiuni şi izolaţi de trunchiul puternic românesc de la nord de Dunare, numărul românilor din sudul Dunării a scăzut continuu, în timp ce fraţii lor de la nordul Dunării, cu toate că trăiau în condiţii extrem de dificile, şi-au continuat evoluţia lor istorică, ca o naţiune separată, cea mai îndepartată la est descendentă a Imperiului Roman.

Infiinţatrea provinciei romane dacia

2009-11-06T08:36:00.001-08:00

Dacii, cu toate că au suferit pierderi grele, au rămas, chiar şi după ce a fost instaurată noua conducere, principalul element din Dacia; provincia a fost supusă unui proces de romanizare complex, elementul său de bază fiind impunerea şi adoptarea definitivă a limbii latine. Românii sunt astăzi singurii descendenţi ai Imperiului Roman de Răsărit; limba română este una din marile mştenitoare ale limbii latine, alături de Franţa, Italia, Spania. România este o oază de latinitate în aceasta parte a Europei.

Războaiele daco romane din 101-102 şi 105-106

2009-11-06T08:35:00.000-08:00

În primul secol înainte de Hristos, pe măsură ce Imperiul roman se extindea şi se creau provincii romane în Panonia, Dalmaţia, Moesia şi Tracia, graniţă cu Dunărea se întindea pe aproape 1500 km şi despărţea Imperiul Roman de lumea dacică.

În Dobrogea, care se afla sub conducerea romană, de şapte secole, începând cu domnia lui Augustus, poetul Publius Ovidius Naso şi-a petrecut ultimii ani ai vieţii sale "printre greci şi geţi", întrucât el a fost exilat acolo, la Tomis (între anii 8 şi 17 e.n.), din ordinul aceluiaşi Cezar.

Dacia s-a aflat în apogeul puterii sale sub regele Decebal (87-106 e.n.). Dupa o primă confruntare, pe timpul domniei lui Domţian, (87-89 e.n.), s-au impus cu necesitate două războaie pentru Imperiul Roman (101-102 e.n. si 105-106 e.n.), pentru ca, în culmea gloriei sale, împaratul Traian (98-117 e.n.), să-l învingă pe Decebal şi să-i transforme regatul într-o provincie romană numită Dacia. Columna lui Traian, înaltata la Roma, şi mausoleul de la Adamclisi (Dobrogea) povestesc despre aceasta înclestare militară, care a fost urmată de o masivă şi sistematică colonizare a noilor teritorii integrate noului imperiu.

Apariţia tracilor pe teritoriul românesc

2009-11-06T08:34:00.001-08:00

La începutul mileniului al doilea, cand Epoca Paleoliticului făcea loc Epocii de Bronz, triburile tracice de origine indo-europeană se stabileau alături de populaţia care deja trăia în Bazinul Carpato-Balcanic. De pe vremea tracilor, se poate vorbi de un fenomen neîntrerupt de creare a poporului român. In prima parte a primului mileniu dinainte de Hristos, în zona carpato-dunareano-pontică - care era partea de nord a unei mari suprafeţe locuite de triburile tracice - un grup al tracilor de nord s-a individualizat: s-a creat un mozaic de triburi getice şi dacice. Strabo - un geograf şi istoric renumit din epoca împăratului Augustus, ne informează că "dacii aveau aceeaşi limbă ca şi geţii". Iniţial, a fost acelaşi popor, singura diferenţă dintre daci şi geţi fiind zona în care locuiau ei: dacii - în mare parte, locuiau in munţi şi pe platoul Transilvaniei; geţii - în câmpiile Dunării. În antichitate, grecii, care i-au întalnit primii pe geţi - au folosit acest nume pentru întreaga populaţie de la nordul Dunării, în timp ce românii, care i-au întâlnit primii pe daci, au extins folosirea acestui nume pentru toate celelalte triburi ce locuiau pe teritoriul de astăzi al României. Dupa cucerirea acestui teritoriu, romanii au creat aici provincia Dacia. Iată de ce, întregul teritoriu al României de azi este numit Dacia, în toate sursele de informaţie din perioada latină şi a Evului Mediu. Contactul daco-geţilor cu lumea greacă a fost uşor de făcut, prin intermediul coloniilor greceşti create pe teritoriul ţărmului Mării Negre al României de azi: Istros (Histria), fondat in secolul VII inainte de Hristos, Callatis (Mangalia de azi), şi Tomis (Constanţa de azi); ultimele două create un secol mai târziu. În istoria scrisă, populaţia de la nordul Dunării (getică), a fost prima dată menţionata de Herodot, "părintele istoriei" (sec. IV înainte de Hristos). El ne-a vorbit despre povestea campaniei regelui persan Darius I, împotriva sciţilor din stepele aflate la nord de Pontic (anul 513 înainte de Hristos). El a scris că geţii erau cei mai mari luptatori dintre traci. Ei au fost singurii care au rezistat regelui persan, pe drumul dintre Bosfor şi Dunăre. Burebista (82 - până în jur de 44 înainte de Hristos), care a reuşit să unească triburile geto-dacice, pentru prima dată, a creat un regat puternic şi întins, pe vremea când suveranul dac i-a oferit sprijin lui Pompei împotriva lui Cezar (anul 48 înainte de Hristos), şi se întindea de la Beskit, în nord, Bazinul Dunării Mijlocii, în vest, râul Tiras (Nistru) şi ţărmul Mării Negre, în est, până la Munţii Balcani, în sud.

Inceputuri...

2009-11-06T08:31:00.000-08:00

România este situată în centrul Europei, in partea de nord a Peninsulei Balcanice, şi teritoriul său este marcat de Muntţi Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră. Având un climat temperat şi un mediu natural diversificat, care este foarte favorabil vietii, teritoriul românesc a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Cercetările făcute de arheologii români la Bugiuleşti, Ţinutul Vâlcei, a dus la descoperirea unor relicve umane antice. Aceste vestigii sunt dintre cele mai vechi din Europa.

La un moment dat, populaţia de pe teritoriul actualei Românii, a creat o remarcabilă cultura, a carei dovadă se regăseşte in policromia ceramicii de Cucuteni (comparabile cu ceramica unor alte culturi europene importante, la vremea aceea, din Bazinul Mediteranei de Răsăit şi a Orientului Mijlociu), precum şi cultura statuetelor Hamangia (Gânditorul de la Hamangia este cunoscut astăzi în intreaga lume).